Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

DIANA CULESCU – Președintele Asociației Peisagiștilor din România: „Bucureștenii au motive întemeiate să se teamă pentru soarta Cișmigiului”

Oazele verzi ale bucureștenilor se află sub permanentă presiune și pericol. Într-unul din cele mai poluate orașe din Europa, în care Pădurea Băneasa a fost decimată iar parcurile sunt defrișate sistematic, Primăria Mu­nicipiului București a lansat recent un proiect con­tro­versat prin ambiguitate și lipsă de transparență: parcul Cișmigiu, spațiu verde isto­ric al Capitalei, monument cultural, dar și senti­men­tal, e amenințat să fie modernizat, cum altfel, decât prin tăiere și asfaltare. Printre cei ce au luat atitudine se află și Diana Culescu, pre­ședintele Asociației Peisa­giș­ti­lor din România, care ne-a acordat următorul inter­viu.

Un proiect dosit

– Considerați justificată indignarea și în­gri­jorarea opiniei publice legată de proiectul Pri­măriei de a reabilita Cișmigiul?

– Da, pe deplin, atât din cauza lipsei de trans­pa­rență, cât și a faptului că Primăria Municipiului București nu a respectat pașii necesari ai unui proiect atât de important pentru oraș. Anul trecut, a decis demararea PUZ-urilor (Plan Urbanistic Zo­nal) pentru trei parcuri istorice ale Capitalei: Ciș­migiu, Carol și Herăstrău. Pentru a face în parcuri intervenții mari, dincolo de operațiunile normale de întreținere, ai nevoie de aceste PUZ-uri, cu stu­dii de peisaj, studii istorice, ce îți spun ce poți plan­ta acolo, pentru a păstra caracterul locului. Dacă se proceda corect, ar fi trebuit ca proiectul să treacă prin dezbatere publică, și comunitatea să afle exact ce se va întâmpla acolo. Dar, Primăria nu s-a sfătuit cu Ordinul Arhitecților, nici cu Asociația Peisa­giș­tilor, a angajat o firmă care a pus pe masă proiectul. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că primăria nu dezvăluie planurile acestui proiect, dar etiche­tea­ză drept false comentariile apărute pe internet. Im­plementarea acestui proiect ar fi dezastruoasă. O alee principală, acum mărginită de flori și de iarbă ar fi pavată complet cu asfalt, rădăcinile arborilor ce o străjuiesc ar fi tăiate și arborii se vor usca, și în felul acesta inima verde a parcului va fi de­fri­șată!

Un termen inventat: „toaletare”

Splendoarea vechiului Cişmigiu (Foto: Agerpres – 2)

– Comunicatul oficial al primăriei operează cu date generale, neclare. Ce ar însemna, de pil­dă, „toaletarea spațiilor verzi”?

– Nu știu ce să vă răspund, pentru că am căutat peste tot termenul de „toaletare” și nu l-am găsit în nici un document de specialitate. E un cuvânt inventat, care înseamnă că poți face ce vrei cu un copac și nimeni nu va putea spune dacă ai făcut corect sau nu, pentru că acest termen nu există. Ne ascundem după termeni care ne lasă loc bunului plac, fără nici o responsabilitate. Precum și titlul proiectului: „Reabilitare și restaurare”.

– Primăria Bucureștiului nu poate fi trasă la răspundere dacă proiectul se va dovedi a fi un dezastru?

– Ideea de a da în judecată Primăria, de a sta trei ani prin tribunale, pentru ca, în caz de câștig, să plătesc tot din buzunarul meu, de cetățean, mi se pare absurdă. Primăria nu e o doamnă ce plătește din poșeta ei proprie dacă a greșit, ci din banii noștri. În străinătate, plătește specialistul care și-a pus semnătura pe o decizie ce s-a dovedit greșită. La noi, nu se ajunge niciodată la numele spe­cia­listului. Cine a decis acum câțiva ani tăierea alinia­mentului arborilor în Herăstrău? Când Aso­ciația Pei­sagiștilor a solicitat numele celui ce a gre­șit, PMB nu a vrut să-l dezvăluie, pentru a-l proteja. Poate se află tot acolo, în funcție, și ia mai departe astfel de decizii. Pentru mon­tarea unui sistem de iluminație în Ciș­migiu, s-au tăiat două rădăcini ale celui mai mare platan, care acum, din cauza asta, are un sfert de coroană uscată. Pen­tru lucrare era nevoie de aviz de la Mi­nisterul Culturii. Nu s-a luat. S-a uscat un copac? Asta e, ce să-i faci? Cine-i vinovat? Prin­de orbu’, scoate-i ochii. Asta-i respon­sa­bilitatea Primăriei din Bucu­rești.

Registrul Verde al Cișmigiului

– Imediat după anunțul primăriei legat de proiect, ați demarat o acțiune de cartare a arborilor din Cișmigiu. Ce scop și ce re­zultate are această iniția­tivă?

– Legea 24 spune că fie­care localitate din Ro­mâ­nia trebuie să aibă un Re­gistru verde. La ora ac­tuală, sub 1% dintre lo­calități l-au realizat, iar Bucureștiul a dat o groază de bani pentru un Registru neclar, din punct de vedere tehnic, și neactualizat din 2011. El ar trebui actua­lizat permanent: ai plantat un copac, ai tăiat ramuri din altul, trebuie scris un­deva. Sunt informații extrem de importante în eco­nomia unui parc. Așa că am organizat acest eve­ni­ment, ajutată de colegi și de voluntari, de reali­za­re a Registrului verde pentru Cișmigiu. Am avut mai multe ținte. Să stabilim exact ce fel de vege­tație există în parc, ce specii de copaci, câți din­tre ei sunt uscați, astfel încât, dacă vor fi tăieri, să se știe ce s-a tăiat. Să vedem unde sunt rădă­ci­nile arborilor, astfel încât să nu fie tăiate de uti­laje. Și să arăt cât este de ușor și de ieftin să rea­lizezi acest Registru. Noi am cartat, în două zile, ju­mătate de parc, 2000 de copaci, și vreau să mai organizez o sesiune în septembrie. Am introdus și o aplicație modernă, ce arată, în premieră la noi, ecobe­ne­ficiile unui arbore. În străinătate, un arbore nu este prețuit doar pentru că-i frumos și verde, ci are și o cotație financiară legată de beneficiile pe care le aduce. Reține praful pe frunze, trunchi și rădăcini, astfel încât să nu-l mai înghițim noi. Re­ți­ne apa, astfet încât se evită inundațiile. Creează um­bră și bio­diversitate, oferă semințe păsărilor. Și mul­te alte aspecte, studiate de americani, de mai bi­ne de 60 de ani. Am estimat că ecobeneficiul unui ar­bore din Cișmigiu este de 122.000 de dolari anual.

„Fără arbori murim cu toții”

Păsările de apă vor deveni „de asfalt”

– Se știe că Cișmigiul este un parc îmbătrânit, cu mulți arbori ce pot prezenta pericole de prăbu­șire. Ce soluții ar fi?

– Arborii trebuie analizați foarte atent, iar ho­tărârile se iau în funcție de date, la fața locului. Da­te pe care Primăria nu le deține. Știu un copac „toa­letat” de două ori, care are două găuri mari în trunchi. Oare firma ce a făcut „operațiunea” dă un tele­fon de urgență să spună: „Alo, Primăria? Oa­me­nii ce stau în stația de autobuz sunt zilnic în pe­ricol, pentru că noi am ciuntit un copac și el se va frânge?”. Nu, pentru că a luat de două ori banii, și poate îi va lua și a treia oară, până va cădea co­pacul. Un Registru verde ar rezolva astfel de ca­zuri, cineva ar fi tras la răspundere. Așa, arborii sunt lăsați până cad, provoacă panică, și populația stri­gă „Tăiați! Tăiați să ne protejați”. Și Primăria vine și taie 100 de copaci verzi, ca să liniștească popu­­­lația. Pe cei uscați nu-i prea taie, pentru că un ar­bore uscat e foarte imprevizibil, dacă nu ai spe­cia­liști, nu închizi strada, nu faci lucrurile cu cea mai mare atenție, cineva poate muri când el va fi tăiat.

– Ca iubitor de arbori, cum trăiți aceste vre­muri de asalt organizat, de masacru al lor?

– Eu sunt iubitor de arbori pentru că știu că dacă n-avem arbori o să murim. Noi, toți cei din orașul ăsta, murim fără arbori. Am fost întrebată de ce nu merg să salvez pădurile, arborii de la mun­te. Eu la munte n-am prea ajuns anul acesta, dar în oraș stau în fiecare zi și respir aerul de aici. Cum trăiesc aceste vremuri? Prin a mă instrui permanent și a încerca să-i instruiesc și pe ceilalți, astfel încât tot ce am învățat, toată școala și experiența acumu­lată să aibă un rost.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian