Cu ce începem după izolare?

„Când și mai ales cum repornim eco­nomia?”. Nu trebuie să ai doctorate și MBA-uri în Economie ca să-ți pui problema asta după mai bine de o lună de stat în casă, între patru pereți. Toată lumea se în­treabă asta, iar unele state – ce-i drept, mai puțin lovite de pandemie – în­cep să facă primii pași către ceea ce obiș­nuiam să numim normalitate nu mai de­parte de începutul acestui an. Comisia Eu­ropeană a și prezentat – cu titlu de reco­mandare – un set de direcții despre cum vede ea ieșirea treptată din izolare. La noi, doar ce au răzbătut în presă niște idei alarmiste, despre izolarea de familii a oamenilor peste 65 de ani. Atât ministrul Sănătății, cât și președintele țării, ne-au liniștit că nu va fi așa. Klaus Iohannis a avansat chiar și o dată, 15 mai, pentru relaxarea măsurilor de izolare și pentru anunțarea unui plan de repornire, graduală, a economiei.

Un lucru e cert, oricât ne-am grăbi, nu o putem lua înaintea Germaniei, Spaniei, Franței sau Italiei, nu doar pentru că ele sunt înaintea noastră cu experiența coronavirusului, ci și pentru că, fatalmen­te, economia românească este foarte co­nec­tată la statele mari din Occident. De­geaba facem noi cabluri și airbag-uri pen­tru mașinile germane, dacă Germania nu a dat încă drumul la economie, degeaba pro­ducem Dacii pe bandă rulantă, dacă maga­zinele de mașini din Franța sau din Italia sunt închise. În acest context, gândul guvernanților ar trebui să fie, în primul rând, la stimularea unor industrii sau servi­cii dedicate pieței interne. Iar dacă asta se poate face scăzând din șomajul alarmant de acum, cu atât mai bine. Iar dacă putem trage și niște fonduri europene, ideal! Dacă punem pe hârtie toate astea și căutăm un numitor comun, atunci acela e cu siguranță infrastructura. Dacă tot ne-am bătut joc de ea vreme de 30 de ani, măcar să o folosim acum, ca să ne tragă din criză. Avem suficientă forță de muncă – și cea venită din afară, de la muncile de jos, și cea de acasă, care nu își mai găsește de lucru – și, în loc să plătim banii pe ajutoare sociale și șomaj, mai bine îi dăm pe muncă cinstită, din care să rămânem, peste câțiva ani, cu autostrăzi pu­se la punct, cu căi ferate, cu canalizare la sate etc. Și nu e de lucru doar la dat cu târnăcopul, căci vedem zilele astea, cât de praf e și infrastructura digitală a adminis­trației românești. Pot fi băgați și aici bani, ca să nu ne mai înghesuim la cozi când dau virușii peste noi. În fine, n-ar strica nici să-i dăm atenția cuvenită agriculturii. Vedem cum îi primesc străinii pe ai noștri, ca pe niște salvatori. De ce ei pot produce mili­oane și milioane de euro cu mâna noastră de lucru, iar noi nu pu­tem?

Iată că au trecut Sfintele Paști și s-a putut și fără zeci și sute de mii de euro aruncați, peste tot prin țară, pe tot felul de Iepurași ridicoli și ouă supradimensionate. Numai banii pe prostii dacă i-am investi cu cap, de acum încolo, și tot ar fi ceva, tot ne-ar fi mai ușor în lunile și anii ce vin!