Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SOS: CAZURI DE EXTREMĂ URGENȚĂ

Foto: Shutterstock

“Orice donație, cât de mică, va fi importantă pentru copilași”

Stimată doamnă directoare,

Dragă redacție “Formula AS”,

De la o fostă colegă de serviciu și prietenă, am aflat de Fundația de Cultură și Presă “For­mula AS” și de inima mare a oamenilor care lu­crează aici. Am aflat și de marea generozitate a cititorilor, care se implică în toate situațiile dis­perate ale semenilor.

Mă numesc Bibere Marina, și sunt din Piatra Neamț, am 63 de ani, dar locuiesc la țară, în satul Costișa, jud. Neamț, având grijă de mama mea, în vârstă de 83 de ani, și de mătușa mea, de 91 de ani, ea neavând pe nimeni. Amândouă sunt la pat. Menționez că sunt văduvă de la vârs­ta de 40 de ani și am crescut doi copii. Drama familiei a început când fratele meu, Barcan Vasile, a decedat la vârsta de 44 ani. I-au ră­mas în urmă doi copii, Ște­fănel, de 9 ani, și Delia, de 2 ani. A făcut infarct la serviciu. Fratele era singurul care aducea bani în familie. Casa se afla în construcție, și soția lui cu copiii nu au cu ce se descurca. Au mare nevoie de ajutor. Aici nu ai unde să lucrezi. Trăiesc din alo­cația copiilor. Rugămintea mea este de a pu­blica scrisoarea, și poate cititorii revistei nu vor rămâne indiferenți față de lipsurile lor.

Dragi cititori, vă rog din suflet să-mi ajutați nepoții, ei nu știu despre ce e vorba, îl mai așteaptă pe tata să vină de la serviciu. Nu are cine să-i ajute, și de aceea am îndrăznit să apelez la dumnea­voas­tră, în speranța că voi reuși să-i scot din acest coșmar.

Orice donație, cât de mică, va fi un pas im­portant pentru copilași. Vă trimit documente ca­re să confirme cele scrise de mine.

Vă mulțumesc din suflet!

Harul lui Dum­nezeu să vă ocro­tească! Doam­ne ajută!

Adresa cumnatei: NIȚOIU ELE­NA – sat Cos­tișa-Mănoaia, nr. 72, jud. Neamț, tel. 0751/50.26.69

BIBERE MARINA – sat Costișa-Mănoaia, nr. 25, jud. Neamț, tel. 0745/90.01.24

“Eu și soțul meu nu am avut niciodată casa noastră. Avem 4 copii”

Doamna Sânziana Pop,

Dragă redacție,

Mă numesc Pricop Daniela, am 51 de ani, sunt din com. Șen­dreni, jud. Galați. Eu și soțul meu, în vârstă de 54 de ani, avem mari probleme de să­nătate. Stăm cu chi­rie de 30 de ani. Nu am avut niciodată casa noas­tră. Eu sunt bolnavă de ten­siune arterială gr. III, cu risc foarte înalt, diabet de tip 2, dis­chinezie bi­lia­ră, stea­toză hepatică, glandă tiroidă, spon­di­loză cer­vicală, pancrea­tită și pro­bleme mari cu coloana. Soțul meu este în șomaj. Are și el gonartroză bi­laterală, hepatită cronică toxic-alimentară, an­gină pectorală de efort. Avem datorii mari, prin­tre care și o poprire la bancă. Nu știu ce să mai facem. Avem și patru copii, dintre care fata cea mică e căsătorită în Italia, iar ceilalți trei stau cu noi. Băiatul cel ma­re a avut un grav ac­cident de circulație, în care i s-a perforat plămâ­nul stâng și a fost operat. Are și traumatisme cra­nie­ne și tije la picioare. El acum are 30 de ani. Nici cel mij­lociu nu e mai bine, suferă de depresie. Co­piii ne-au “moș­tenit” pe noi, pă­rinții, cu pro­ble­mele de sănătate. Mie mi-au spus doc­torii că sunt cu psi­hi­cul la pământ și stresul este la ma­xim. Nu pot dormi noaptea, având insomnie cro­nică. Nu mai zic de trata­men­te, pentru că costă foarte mulți bani. Vă tri­mit actele doveditoare.

Vă dorim multă sănătate la toată redacția și Dum­­nezeu să ne apere pe toți, de toate relele. Iisus și Maica Domnului să ne ocrotească. Doam­ne aju­tă! Paște fericit!

PRICOP DANIELA – sat Șendreni, str. Principală nr. 5, com. Șendreni, jud. Galați, cod 807290, tel. 0722/98.24.90

“Fie ca șansa să fie de partea noastră”

Dragă și stimată “Formula AS”,

De mulți ani suntem cititori fideli ai dvs., gă­sind între paginile revistei sfaturi medicale, fapte de viață, istorie și multe altele.

Venim în fața dvs. cu o poveste tristă. Sun­tem o familie formată din trei persoane, tata, de 89 de ani, și două surori. Mama, care era toată nădejdea noastră, a murit. Eu, fata cea mai mare, sunt în pensie de boală, cu diagnosticul de tul­burare fobică cu atacuri de panică. Mă confrunt cu acest diagnostic din anii studenției, fapt ce mi-a marcat întreaga viață. As­tăzi sunt țintuită la pat și depen­dentă de medicamente. După moar­tea mamei, care a fost pro­fesoară, am vân­dut pe un preț de nimic casa noastră, cu grădină, curte, pomi, flori, situată într-o zonă periferică a Timișoarei, care acum s-a dezvoltat mult. Mutarea la bloc a fost pentru noi o pe­deapsă. Ne-am trezit închiși într-o “cutie de chibrituri”. Nimic nu mai e la fel. Aerul e viciat, nu avem cum să mai stăm în curte, să întindem o pătură pe iarbă…

Sora mea e și mai bol­navă ca mine. A făcut un șoc emoțional major la moartea mamei și nu poate ieși din casă de frică. Nu o bate soa­rele sau vântul, a încă­runțit, plânge mereu de dorul casei pierdute. Tata, care este han­­dicapat, a devenit de­pen­­dent de aparatul de oxi­gen, fără de care devine cianotic.

Rugămintea noastră e grea, dar în ea se află toată spe­ranța noastră. Dacă exis­tă cumva, printre cititorii revistei din județul Timiș sau județele limitrofe – Arad, Caraș-Se­verin, vreo familie de oameni miloși, care să aibă în locuința lor o odaie pe care n-o folosesc, sau poate o doamnă singură și în vârstă, sau ci­neva care deține o casă părăsită, care să ne ofere domiciliu, noi le-am fi foarte recunoscători. Vă rog, ajutați-mă să-mi salvez tatăl bătrân și sora, care prin boala pe care o are nu poate să trăiască în stare captivă, într-un bloc. Ea a îngrijit-o pe mama cu devotament mulți ani, renunțând la serviciul ei.

În speranța că strigătul nostru de ajutor nu vi se va părea deplasat, vă mulțumim și vă dorim la toți sănătate. Fie ca șansa să fie de partea noas­tră!

Cu deosebită recunoștință,

DANIELA C. – Timișoara, tel. 0744/58.37.80

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian