Viața pe îndelete – Cum se relaxează japonezii

De ce strică graba treaba?

Sunt, probabil, oamenii cei mai calmi din lume. Chiar și protestele lor stradale sea­mănă cu un dans. Icnete scurte și bra­țul sus. Un calm parțial înnăscut, dar mai ales do­bândit, prin lungi exerciții de stăpânire de sine. La ce folosesc? La echilibru și pace interioară.

În existența noastră așa de agitată, sunt tot mai dese clipele de dezamăgire și oboseală, în care ne întrebăm: asta e tot? Oare nu există un alt fel de a trăi, care să ne aducă mai multă tihnă și rost? Toți cei prinși în caruselul diabolic al rutinei de zi cu zi bănuiesc și își doresc să existe ceva care să le redea bucuria vieții, energia, plăcerea de a trăi. Un ceva care exis­tă adânc în ei și care trebuie scos la lu­mină. Exact ce promite prac­tica zen. O expe­riență strict personală, care te ajută să te cunoș­ti, fără cu­vinte, fără mijlo­citori și fără psiholog. Un drum spre viața pe îndelete, plină de gust și de sens.

Exerciții

Practica zen se rea­lizează șezând în po­ziția lotus (zazen) sau mergând (kinhin), am­bele la fel de impor­tante.

1. Căutați un loc izolat

Se poate afla oriunde în locuința dvs., cu condi­ția să fiți singuri. Nu con­tează da­că e mic și încape în el doar o pernă pe care stați. Im­por­tant e să vă pu­teți concentra. Spațiul tre­buie să fie, în schimb, ex­trem de curat și cu lucru­rile din el așezate în or­di­ne. Când locul în care trăim e răvășit de dezor­dine, ne vom muta și în su­flet un spațiu la fel de hao­tic. Fieca­re om are nevoie, în fiecare zi a vieții sale, pentru un timp cât de scurt, de spațiul pro­priu. Un loc în care să se întâl­neas­că cu el, cu sinele lui, cu subconștientul, cel de al doilea eu. Unii practicanți ai me­todei zen își pun în locul de medi­tație o floare sau un obiect personal, care să îi ajute să se identifice mai ușor.

2. Așezați-vă

Mai întâi trebuie să vă descălțați, apoi vă așezați pe o pernă pusă direct pe podea. Asta vă ancorează cu pă­mân­tul și vă ajută să vă regăsiți mai ușor echilibrul. Dacă nu reușiți să vă așezați pe o pernă, folosiți un scaun.

3. Încrucișați-vă picioarele și îndreptați spatele

Există persoane care pot executa poziția lotus, ce prevede încrucișarea picioarelor din poziția așezat. Dacă puteți, e bine, dacă nu, încrucișați picioarele atât cât puteți. Important este să stați comod, să țineți spatele drept, capul sus, și să nu vă sprijiniți de perete. În timp ce ședeți, veți intra în legătură firească cu puterile dvs. naturale, veți primi sprijin din inte­rior. De asta este foarte im­portant să nu vă sprijiniți de nimic.

4. Ținuta mâinilor

Și ea este foarte importantă. Mâna dreaptă se pune cu palma în sus, imediat mai jos de ombilic. Mâna stângă se odihnește în mâna dreaptă, tot cu palma în sus. Palmele trebuie să intre în contact. Prin această poziție formați un circuit prin care energia curge ușor și puterea de concentrare spo­rește.

5. Țineți ochii ațintiți în pământ

E foarte important să țineți ochii deschiși. Prin practica zen nu se urmărește să devii somnoros sau să te pierzi în gânduri. Scopul este să fii cât mai treaz, în pre­zent. În toate aspec­tele vie­ții ar trebui să ținem ochii des­chiși. Când ședeți, priviți spre podea sau drept înainte. Nu vă fixați atenția pe amă­nunte și nici pe vreo imagine mentală. Întrea­ga noastră pri­vire se întoarce în interior.

6. Stați liniștiți

În perioada cât stăm așe­zați nu ne mai mișcăm. Ră­mânem în aceeași poziție, indiferent cum ne sim­țim. În general, suntem o­biș­nuiți să reacțio­năm la ceea ce se petrece în preajma noastră, când ne mă­nâncă sau ne piș­că ceva, sau ne sâ­câie o muscă. În zen nu e voie să ne miș­căm deloc, ci să trăim efectiv ceea ce se întâmplă în preaj­mă, fără a reacționa. Dacă ne doare ceva, trăim durerea, dar fără să ne mișcăm. În felul acesta ne vom „împrieteni” cu durerea, în­vă­țând să o stăpânim.

7. Atenție la respirație

Începeți prin a vă număra respi­rațiile, de la unu la zece. Numărați cu unu inspirația și expirația împreună, sau pe fie­care în parte. Număratul aju­tă la concentrare și ca să ne an­corăm spi­­ritul. Când ajun­geți la zece, luați-o iar de la început. Da­că numă­ratul vă este întrerupt de gânduri, ceea ce se în­tâmplă frecvent, luați-o de la capăt. Număratul se face pe toată du­rata statului pe po­dea. Unele persoane se simt deranjate de numărat. În cazul a­cesta, sunt sfătuite să urmărească cu aten­ție cum intră și iese aerul din plă­mâni. Nu se reco­mandă teh­nici de res­pirat. Fie­ca­re să gă­sească un stil care să-i convină.

8. Lăsați gândurile să vină și să plece

Scopul e­x­er­­­ciți­ilor zen nu este să „a­lun­ge gândurile”. Gândurile fac parte firească din noi, fa­vorizează înțelege­rea lumii în care trăim. Dar când șe­dem, avem o altfel de relație cu gân­durile noas­tre. Nu le acordăm prea multă aten­ție. Constatăm că există și atâta tot, re­venim la respirație.

În practica zen nu se luptă cu gân­durile, nu trebuie să te stră­duiești să le alungi. Le privim de la de­părtare și le lăsăm să treacă așa cum au ve­nit. Nu ne agățăm de ele, nu le punem în ordine logică, așa cum suntem obiș­nuiți, nu le transfor­măm în povești, în scenarii.

La început ni se poate părea că ne vin mai multe gânduri în minte ca de obicei. Putem fi uimiți și în legătură cu ce ne trece prin cap, când stăm ne­mișcați. Lipsa mișcării aduce gându­rile în prim-plan. Încetul cu încetul, pe mă­sură ce practicăm exercițiul zen, in­ten­sitatea gândurilor scade și problemele se rezolvă de la sine.

9. Când ședința se termină, ridicați-vă în picioare și mulțumiți

Când timpul de stat pe podea ex­piră, ne ridicăm în picioare, împre­unăm palmele și fa­cem o mică plecă­ciune. Asta se chea­mă gassho. Clipa în care recunoaștem că o înde­letnicire s-a ter­minat, înainte de a o începe pe alta.

10. Zi de zi

Cine exersează zil­nic această practică zen, fie doar și pentru 15 minute, va simți foarte repede ce influență benefică are asupra lui. Importantă este continuitatea, exerci­țiul zilnic. Nu vă gândiți cât trebuie să dureze o șe­dință. Cine e­xer­sează zilnic va simți un impuls natural să șadă din ce în ce mai mult. Puțin dimi­nea­ța, puțin seara. Im­por­tantă e re­zistența.

Avantajele? Practi­ca zen ne ajută să luăm răs­punderile asu­­pra noastră, să aflăm cine suntem cu adevărat, unde ne aflăm în viață și ce e potrivit să în­treprin­dem. Așează dis­tanță între noi și lumea gă­lă­gioasă de afară, ne dăruiește calm și detașare față de toate evenimen­te­le. Ca să știm cine sun­tem, avem nevoie de interio­rizare și li­niște.

DINA BRAN