BURSA LOCURILOR DE MUNCĂ

„Îmi doresc din toată inima să activez ca asistent medical, meserie pentru care am calificare!”

Doamnă director Sânziana Pop,

Vă scriu pentru că am mare nevoie de ajutorul dvs.! Până să vă adresez această scrisoare, am ape­lat și la alte căi, numai că s-au dovedit fără rezultat.

Numele meu este Marin Cristian, am 39 ani, iar la naștere am fost abandonat într-o maternitate, de ambii părinți. Se numeau Elena și Alexandru și au decedat. Până la vârsta de 26 de ani, am crescut în sistemul de protecție socială. A fost greu, dar am strâns din dinți, am învățat, dându-mi seama că doar prin forțele mele pot răzbi în viață, așa încât am luptat să devin un om realizat. Încă din co­pilărie, pentru că îndrăgeam medicina, îmi ajutam co­legii aflați în suferință, și de-atunci m-au numit „doctorul”. Îmi plăcea să ajut, să mă fac de folos oricui cerea ajutor. Am urmat liceul „Cezar Ni­co­lau” din Brănești, apoi am devenit bursier la Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila” din București, pe care am absolvit-o în 2005, având specializarea asistent medical generalist. Aceste studii nu m-au împiedicat să activez și în cadru organizat, ca vo­luntar, în tot felul de activități, în sprijinul copiilor, al tinerilor sau vârstnicilor. Am dorit să cuprind o paletă cât mai largă și diversificată de munci, în intenția de a fi de folos semenilor mei. În anul 2007, m-am înscris la Facultatea de Medicină „Titu Maiorescu” din București, dar am absolvit doar un an, și oricâte eforturi am depus, nu am găsit banii ne­cesari pentru a-mi continua studiile. Nu am abandonat, însă, școala, așa că în 2011, am absolvit Facultatea de Medicină și Medicină Dentară, specializarea „Asistenți Medicali”. Reușisem să urc o primă treaptă spre îndeplinirea visului meu. Aple­carea mea pentru sprijinirea persoanelor ne­ajutorate (cine intră în viață fără niciun ajutor, fără iubire părintească, așa cum fusesem eu, vrea din răsputeri să și-o ofere măcar pe a sa, celorlalți) a făcut ca între 2005 și 2020 să profesez la Centrul pentru persoane fără adăpost din sect. 3, unde am organizat tot felul de evenimente artistice, proiecte de educație sanitară etc. Experiența aceasta mi-a prins tare bine, m-a mobilizat, încât în 2019, m-am înscris la un master, în cadrul aceleiași Universități „Titu Maiorescu”, pe care – din păcate –, din mo­ti­ve independente de voința mea, n-am apucat să-l duc la bun sfârșit. Din acel moment, n-am mai re­u­șit să profesez în niciun alt loc de muncă, deși îmi do­resc din toată inima să activez ca asistent me­dical, meserie pentru care am calificare! Vreau să fiu de folos societății, vreau să le fiu de folos oame­ni­lor!

Sunt vesel de firea mea, iubesc oamenii, ani­malele, compun versuri, ascult muzică, și ori de câ­te ori am ocazia, mă bucur să le fac bine oame­nilor, gândindu-mă că așa ne învață Dumnezeu! Dorința mea cea mai mare este să muncesc, să fiu ală­turi de cei care au nevoie de sprijin, de oameni aflați în suferință, să profesez în domeniul să­nă­tății.

Fac un apel, doamnă Sânziana Pop, către citito­rii revistei dvs., poate de undeva apare o mână de aju­tor și pentru mine! În prezent nu am niciun venit, îmi este din ce în ce mai greu, de la zi la zi. Sunt un om încă tânăr (așa îmi place să cred!), vreau să muncesc, să-mi câștig existența pentru ca­re am fost școlit! Nu cer de pomană, caut un loc de muncă!

Vă mulțumesc!

MARIN CRISTIAN – tel: 0720/93.87.57, e-mail: [email protected]