Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

SELECȚIA „FORMULA AS”

* Dorian Galbinski, „Viața trece ca un glonț. Memoriile unui reporter BBC”, Edi­tura Humanitas (tel. 0723/68.41.94), 372 p.

Numele Dorian Galbinski îmi era necunoscut până să citesc acest volum, în schimb numele Do­rian Galor, asociat cu o voce inconfundabilă, îmi era familiar de la radio BBC în limba română, as­cultat de multă lume la noi, pe vremea comu­nis­mului, în paralel cu Europa Liberă. Abia acum am aflat că jurnaliștii de la Londra, pentru a-și proteja rudele rămase în țară, foloseau pseudonime. (Ceea ce nu înseamnă că Securitatea, prin informatorii ei infiltrați, nu cunoștea identitatea lor reală, do­vadă – dosarele de urmărire de la CNSAS). Vă re­comand cartea aceasta inteligentă și ușor de citit, fiindcă povestea personală a lui Dorian Galbinski, începută în 1944 într-o familie de evrei din Cons­tanța, e jalonată de istoria celei de a doua jumătăți a secolului 20 și de ceea ce a urmat până azi, în România și în lume. Totul scris clar, cu un gen de obiectivitate (și prudență) marca BBC, de un mar­tor norocos. „Dorică”, așa cum îi spuneau părinții, și-a trăit primii 20 de ani, cei în care se leagă prie­tenii pe viață, în Republica Populară Română. În 1965 a plecat legal cu familia în Israel, unde avea deja multe rude. Nici în România nu fusese prea studios, nu-i plăcuseră constrângerile de nici un fel și pusese mai presus liber­ta­tea de a se distra după pofta inimii. Pentru că era simpatic, năstrușnic și cu o înfă­ți­șare plăcută, la Constanța nu i-au lipsit prilejurile. Când a emigrat, făcuse un an la Fa­cultatea de Istorie din Iași și voia să continue la Uni­versitatea din Tel Aviv, dar a fost luat în ar­mată, instruit sumar ca tanchist și trimis pe front în Războiul de Șase Zile. Sunt relatate scene dra­matice de luptă din care a scăpat cu viață doar printr-un miracol. După ce a fost demobilizat, s-a însurat cu o fată originară tot din România, Anda Nadler, și a avut alt mare noroc: socrul lui foarte întreprinzător, Nae, a aflat că BBC scoate la con­curs posturi de reporter pentru secția română și l-a înscris, deși nu îndeplinea nici una dintre condiții. Până la 26 de ani, Dorian nu avea nici o calificare și nici nu știa ce profesie i-ar fi plăcut. Dar o fatalitate binevoitoare a înlesnit, doar datorită vocii, angajarea lui „de probă” și astfel și-a descoperit vocația de jurnalist radio, o meserie pe care a învățat-o pe parcurs de la oameni cu experiență. S-a mutat la Londra cu soția, au avut o fe­ti­ță și s-au stabilit în Anglia de­finitiv. Dorian Galbinski a urcat apoi în ierarhia secției române a BBC World Service, redactând și prezentând la microfon eve­ni­mente din 38 de ani, până la des­ființarea postului în 2008. În paralel a lucrat și ca translator in­de­pendent pentru guvernul britanic, atunci când veneau delegații la nivel înalt din România. Povestește miezos scene inedite la care a fost martor în această calitate, inclusiv vizita soților Ceaușescu din 1978 (impusă Reginei de guvernul laburist care voia să vândă românilor un tip de avion considerat în Occident prea poluant) sau primirea lui Dăscălescu la Margaret Thatcher. Amintirile – în care viața particulară, nu lipsită de tragedii, curge în șuvoiul de evenimente ale Is­to­riei – sunt redactate alert, multe într-o lumină co­mică. Găsim și portrete necomplezente ale cole­gi­lor de microfon, cu relațiile nu totdeauna cordiale dintre ei, ca în orice colectiv unde există concu­rență pentru posturi mai înalte și mai bine plătite. Pofta de viață, umorul, puterea de a nu se lăsa copleșit de depresie, pasiunea pentru jurnalismul la standarde ridicate și pentru limba română fac din Dorian Galbinski un povestitor savuros, care scrie despre ceea ce a trăit nemijlocit.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian