SOS – Cazuri de extremă urgență

„Am mai rămas cu hainele de pe mine”

Stimată doamnă directoare Sânziana Pop,

Mă numesc Mateescu Floarea, am 70 de ani și locuiesc în Sibiu. Sunt pensionară, văduvă, o veche cititoare a ziarului „Formula AS” și a revistei „Asul Verde”. Îndrăzneala mea de a vă adresa această scrisoare pornește de la ajutoarele pe care le acordați prin publicația dvs., de zeci de ani. Am văzut de atâtea ori fel de fel de oameni care au fost sprijiniți în deznădejdea lor. Așa am prins și eu curaj să vă scriu. După moartea soțului meu, bolnav de ciroză, contractul de închiriere în casa unde stăteam a expirat și mi s-a pus termen să părăsesc în 30 de zile apartamentul, să-l las gol. Am mai rămas cu hainele de pe mine, stau în gazdă și plătesc 800 de lei lunar. Am făcut dosare la primărie pentru asistență socială și sper ca anul acesta să primesc și eu o locuință. Sunt bolnavă, am hernie ombilicală și diabet gradul II. Încă n-am reușit să merg la operație, din cauza pande­miei. Am vrut să fac lucrare la cimitir, la mormântul soțului meu, că acolo voi merge și eu, dar mă costă peste 3000 de lei. Vă rog din suflet, dacă este posibil, să mă ajutați și pe mine cu cât puteți. Nu sunt o cerșetoare. Am lucrat 16 ani la o fabrică de textile, am fost fruntașă în muncă, dar m-am îm­bolnăvit și am ieșit la pensie la 50 de ani. Vă mulțumesc!

MATEESCU FLOAREA – str. Luptei, bl. 13, sc. A, ap. 12, Sibiu, cod 550330, tel. 0747/89.69.71

„Sunt nevăzător, am doi copii și am fost dat afară din casă”

Mă numesc Antal Gheorghe, sunt din județul Bacău, sat Bijghir, comuna Buhoci. Vă trimit această scrisoare în speranța că mă veți putea ajuta să-mi rezolv problema pe care o am, deoarece sunt la capătul puterilor. Sunt născut în data de 3.02.1954, am 67 de ani. De 40 de ani, din păcate, am rămas fără vedere, sunt orb. Cât am fost în putere și sănătos, mi-am construit o casă modestă, pe pământul unei bunici și al unei mătuși. După decesul lor, moștenitorul legal a fost tatăl meu. Acesta i-a făcut însă acte de moștenitor unui frate de-al meu mai mic, fără ca eu să știu. Au profitat de infirmitatea mea și au făcut ce au vrut. În luna Mai a acestui an, m-am trezit cu fratele meu la mine, spunându-mi că el a vândut terenul și casa, și să îmi caut locuință în altă parte. În această situație, m-am văzut obligat să îmi caut casă. Menționez că am și doi copii minori. De la stat primesc o pensie de handicap, în valoare de 1800 lei.

Presat de situație, am găsit un apartament în municipiul Bacău, pentru care plătesc 200 euro pe lună. Imaginați-vă cât de greu îmi este să plătesc chirie, utilități, medicamente, deoarece starea mea de sănătate s-a agravat. În acest sens am fost ope­rat la Iași, cu suspiciune de cancer, și am fost inter­nat 3 luni la spitalul Bacău, pentru tratament.

Acestea fiind spuse, vă rog din toată inima să mă ajutați și pe mine. Orice ajutor, cât de mic, e binevenit, o mare binecuvântare pentru mine. Sunt la capătul puterilor și numai bunul Dumnezeu știe prin ce necazuri trec.

Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat și vă urez multă să­nătate și fericire. Cu stimă și res­pect.

Adresa unde stau în chirie este: ANTAL GHEOR­GHE – str. Banca Națională nr. 31, sc. B, ap. 13, Bacău, jud. Bacău, cod 600206, tel. 0724/98.47.28.

„În ciuda sărăciei și a handicapului cu care s-a născut, își îngrijește copiii cu mare devotament”

Stimată doamnă director,

Prin prezenta, subsemnatul Ene Ștefan, pre­șe­dinte al Asociației de Locatari a blocului 27A, aflat în Ploiești, str. Aleea Cătinei nr. 5, județul Prahova, vă aduc la cunoștință următoarele:

În blocul susnumit locuiește și Schuller Ana-Eliza, mamă a 3 copii minori, care are o situație materială critică. Își crește singură copiii, care sunt elevi și doi dintre ei sunt persoane cu dizabilități. Vă aduc la cunoștință că și doamna Schuller Ana-Eliza este persoană cu dizabilități, având handicap grav nerevizuibil și se descurcă extrem de greu, atât cu hrana, cât și cu traiul de zi de zi. Chiria, plata întreținerii și prețul medicamentelor, al ma­te­rialelor medicale, le ia tot venitul lor.

Menționez faptul că d-na Schuller Ana-Eliza, în ciuda handicapului cu care s-a născut, este o fe­meie gospodină, curată, cu mult bun simț, modestă și chiar dacă nu are ce le pune pe masă copiilor și nici cu ce îi îmbrăca, nu se plânge niciodată, ci îndură greul vieții cu fruntea sus.

În speranța că atât fundația revistei, cât și mi­nu­­nații dvs. cititori vă veți îndrepta fața către aceas­tă familie nefericită. Încă o dată, vă mulțu­mesc!

Adresa: SCHULLER ANA-ELIZA – str. Ale­ea Cătinei nr. 5, bl. 27 A, et. 1, ap. 35, Plo­iești, jud. Prahova, cod 100106, tel. 0734/90.63.80

„Fără lumină, fără căldură, nu mai rezistăm!”

Stimată doamnă Sânziana Pop,

Mă numesc Ciocan T. Cornelia și timp de 33 de ani am lucrat ca edu­ca­toa­re. Acum sunt pen­sio­nată pe caz de boală, tul­bu­ra­re delirantă persis­tentă (anexez și actele justi­fi­cative), și împreună cu fiul meu cel mare, Ciocan Ci­prian-Dinu, bol­nav și el de debilitate mintală, ne descurcăm foarte greu. Solicităm de foarte mult timp o locuință. Trăim într-o singură cameră întu­ne­­coasă, fără căldură, plină de igrasie, de abia pă­trund razele de soare. Am locuit la niște rude apro­piate, ne-au ajutat cât au putut, dar și ele sunt foar­te necăjite, tot bolnave, vârstnice. Vă rugăm din suflet, dați-ne și nouă încă o dată o șansă de-a mai trăi! Ne îm­bolnăvim tot mai des și nici tratamentul me­dical nu-și mai face efectul. Mereu suntem in­ter­nați la spital. Fără lu­mi­nă, fără căldură, fără nici un fel de ajutor, vii­to­rul ne este sumbru. Nu mai re­zis­tăm! Vă scriu cu lacrimi în ochi. Suntem dis­perați! Vă mulțumim pentru înțelegere!

CIOCAN T. CORNELIA – sat Săcădate, nr. 412, Avrig, jud. Sibiu, cod 555203