Selecția „FORMULA AS”

* Phyllis Rose, „Vieți paralele. Cinci căsnicii victoriene”, traducere de Dan Sociu, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 350 p.

Vă propun o lectură cu dublă atracție: sa­tisface curiozitatea pentru viața domestică a unor scriitori celebri, plăcerea frivolă de a desprinde fa­țada pentru a privi în dormitorul lor, dar re­constituie și epoca victoriană, puritan ipocrită, ce proclama stereotipul feminității materne virtu­oa­se. În anii 1830-1880 societatea britanică încă era încre­ză­toare în precep­tele mo­ralei creștine ce prevedea uniuni maritale indisolubile „cu un compor­ta­ment civi­lizat – cu alte cuvinte secreto­manie și min­­ciună de dragul armoniei”. Pe de altă parte, pe scena politică se recunoștea prin­cipiul libertății de conștiință și al libertății indivi­duale (vala­bile mai ales pentru bărbați), venit pe coama unui val reformist în care scriitorii au avut ceva de spus și au fost foarte ascultați. „Mi-am pro­pus – spune autoarea – să-mi aleg subiecții du­pă criteriul varietății și al interesului narativ in­trinsec (…) Am ales să scriu despre scriitori nu pentru că trăiesc mai inteligent decât alți oameni, ci pentru că tind să vorbească despre viața lor mai mult decât alții. Voiam să lucrez cu cupluri despre care se știu și se pot docu­menta multe”. Și astfel, Phyllis Rose scoate din paginile istoriei litera­tu­rii en­gleze unde stau pre­sați de 150 de ani patru scri­i­tori – Thomas Carlyle, John Ruskin, John Stuart Mill, Charles Dickens – și o scriitoare, George Eliot (Ma­­rian Evans). Cu ex­pe­riență de biograf, îi reînvie în căs­ni­ciile lor cu parte­neri ce le-au in­fluențat de­cisiv viața și ope­ra. Le povestește tribulațiile familiale pe fon­dul epocii reconstituite în detalii. Urmărește în paralel imaginea afișată de soți în societate și ceea ce se petrece cu adevărat între ei, dincolo de porțile ferecate ale convențiilor. Să vă dau un exemplu. Charles Dickens, care se făcuse deja cunoscut în presă prin schițe din viața lon­do­neză, se însoară la 24 de ani cu Catherine Hogarth, cu care va avea 10 copii. Pe cât de pro­lifică îi era imaginația creatoare care-i adu­ce tot mai multă celebritate, pe atât de rodnică în urmași căsnicia. La început i-a plăcut fa­mi­lia lui cu 4-5 copii, în care el era centrul atenției și iubirii, iar Catherine îl slujea după puteri. L-a însoțit și în America, unde tânărul romancier era venerat și a avut parte de o primire de star. Pe atunci cuplul părea fericit. Dar, cu timpul, marile responsa­bili­tăți finan­ciare – îi întreținea nu doar pe Kate și tot mai mulții lor copii, ci și pe părinții și frații lui – în­cep să îl deprime. Pe lângă scrisul perma­nent, obli­gațiile familiale devin opresive iar Kate – urâțită de nașteri, epuizată și limitată in­telectual – începe să-l enerveze. Energicul, pasionalul, adu­­latul de public soț n-o mai suportă. Quadrage­nar, se îndrăgostește de o foarte tânără actriță, Ellen Ternan, și după 20 de ani de căsnicie bardul vieții de familie se desparte de Kate pe motiv de in­compa­ti­bi­litate. Conștient că rolul de îndru­mă­tor moral ob­ținut prin romanele lui e amenințat, își ple­dează public nevinovăția, aruncând vina „ne­fe­ricirii” pe soție, ale cărei caracter și tempe­ra­ment nu se potrivesc cu ale lui. Apoi, pe cât po­sibil departe de ochii publicului, își continuă re­lația satisfăcătoare cu Ellen și munca literară ne­întreruptă până la 58 de ani, când moare. Și ce­lelalte patru căsnicii victoriene sunt povești sur­prinzătoare prin ineditul situațiilor și finețea ex­pli­cațiilor psihologice. Phyllis Rose nu vrea ca noi, cititorii, să-i acuzăm sau să-i dezvino­vă­țim per­sonajele. Vrea doar să ne transmită că, după opinia ei, o căsnicie ne determină cursul vieții mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem.