Alina Kasprovschi (fondator și director al „Fundației Comunitare București”): „Starea mediului din București a ajuns la nivelul de urgență maximă”

„Cel mai mare și mai bogat oraș din România se transformă încet, dar sigur, într-un spațiu toxic”

– În data de 12 aprilie, ați lansat, în compania unor experți și invitați de seamă din domeniu, un proiect extrem de ambițios, „Platforma de Mediu pentru București”. Care este miza lui, de ce era nevoie de o nouă inițiativă de mediu?

– Trăim într-un oraș dinamic, care atrage oa­menii prin oportunitățile de muncă, însă bunăsta­rea economică nu înseamnă neapărat un oraș bun de trăit. Cel mai mare și mai bogat oraș din Româ­nia se transformă încet, dar sigur, într-un spațiu toxic și-ntr-o capcană pentru locuitorii săi, din cauza problemelor de mediu. Poluarea aerului, a apelor și a solului, nivelul ridicat de zgomot, can­titatea și calitatea precară a spațiilor verzi, străzile murdare și managementul deficitar al deșeurilor, transportul în comun aglomerat și învechit, timpul pierdut în trafic sau trotuarele ocupate de mașini ne mențin într-o stare aproape continuă de stres și sunt surse de conflict cu vecinii, co­munitatea sau instituțiile publice. Toate datele ne arată că starea me­diului din București a ajuns la nive­lul de urgență maximă. Sănă­tatea oamenilor, dezvoltarea economică a companiilor și a întregului oraș, ca­litatea vieții fiecăruia dintre noi de­pind de rapiditatea cu care inter­ve­nim împreună pentru a rezolva pro­blemele de mediu ale Capitalei. Pro­iectul nostru pornește de la o meto­do­logie modernă, numită collective impact, ce vizează probleme atât de complexe, încât nu pot fi rezolvate de o singură administrație, cât de bo­gată sau puternică ar fi ea. Proble­mele de mediu ale Bucureștiului sunt atât de grave, încât este nevoie ca toți „actorii”, societate civilă, ad­ministrații, companii, să lucreze împreună. Asta e ținta noastră: să-i aducem pe toți împreună, să le oferim posibilitatea de a comunica și de a acționa rapid și eficient. Nu ne așteptăm la o rezolvare imediată, dar vrem ca peste zece ani, când ne vom uita în urmă, să vedem că am realizat lucruri im­portante pentru oraș. Căutăm să facem pași mici, pentru rezultate mari.

– Cum a fost întocmit proiectul „Platforma de Mediu pentru București”?

– Proiectul se bazează pe raportul întocmit de profesorul universitar Cristian Iojă, probabil cel mai bun expert din România în cercetările legate de mediu. Studiul în sine a durat mai mult de șase luni. Nu-i deloc ușor să strângi date legate de mediu în România, unde informații ce ar trebui să fie accesibile tuturor sunt ținute la sertar. Cu atât mai greu, într-un oraș cu șapte primării diferite, fiecare cu metodologia și stilul său de abordare. Avem foarte puține date, și nu din studii ale insti­tuțiilor publice, ci ale ONG-urilor, ce corelează pro­blemele de mediu cu cele de sănătate ale bucu­reștenilor. Am înțeles din acest raport că toa­te ariile, natură urbană, transport, calitatea aeru­lui, eficiență energetică, managementul deșeu­rilor, sunt legate între ele, ca într-un ecosistem. De pildă, Bucureștiul nu are actualizat Registrul Verde din anul 2012! Or, știm prea bine că spațiul verde determină calitatea aerului, care este corelată cu transportul, cu numărul mașinilor. Raportul arată că avem probleme grave cu calitatea aerului, depășiri mari și frecvente ale nivelului de poluare, un număr foarte mare de zile cu probleme. Toto­dată, ne arată că Bucureștiul se autodistruge prin in­toxicare, din cauza gravității și a complexității ur­gențelor de mediu.

„Bucureștiul este un oraș sufocat de construcții. Bloc lângă bloc, fără spații verzi”

– În administrațiile publice au apărut oameni tineri, interesați de problemele de mediu, dornici să miște lucrurile. Societatea civilă a făcut pași uriași în ultimii ani. Totuși, ceva încă rămâne blocat. La dezbaterile de la inaugurarea Plat­formei se spunea că există grupuri de interese ce strâng averi prin afaceri ce distrug mediul urban.

– Voi da doar exemplul afacerilor imobiliare. Bucu­reștiul este un oraș sufocat de construcții, bloc lângă bloc, fără spații verzi, fără vreo strate­gie legată de calitatea vieții. În lumea civilizată orașele se dezvoltă în continuare, însă nu doar pe considerente ale profitului imediat, ci și în armonie cu nevoile comunității. La Londra, de pildă, se res­pectă strict acel set de condiții pentru dezvoltatorii imobiliari. Nu ai să vezi, ca la noi, camioane ieșind cu roțile murdare de pe șantiere și aruncând praful peste tot în oraș. În plus, dezvoltatorul trebuie să ceară acordul comunității locale pentru orice are de construit, și chiar sprijină financiar acea comu­nitate, pentru diferite proiecte ce îi adună pe oa­meni împreună, îi fac să simtă mai tare că aparțin ace­lei zone, că au un cuvânt de spus. Astfel, ajung să-și iubească orașul. Asta îi face mai responsabili, lucru tot mai rar în București. Ne-am retras atașa­men­tul față de oraș, nu ne place atunci când îl ve­dem tot mai urât și încercăm să nu ne mai gân­dim la el. Dar pe măsură ce ne retragem atașamen­tul, ne retragem și responsabilitățile, și implicarea, iar astea fac orașul și mai insuportabil. Am citit un stu­diu ce spunea că procentul românilor ce au încre­dere în alte persoane din comunitate este de 20%, spre deosebire de 80%, în țările nordice. Ne-am lovit de asta la pregătirea Platformei, în încer­carea de a aduce oameni împreună, care să lu­creze cu încredere. Încrederea asta se constru­iește cu greu, centimetru cu centimetru, instituție cu instituție, proiect cu proiect.

– O concluzie îngrijorătoare a raportului este că cei mai mulți bucureșteni nu sunt preocupați de problemele de mediu ale orașului în care trăiesc.

– Există o categorie de bucureșteni tot mai interesați de aceste aspecte, pentru că înțeleg că de ele depinde sănătatea și calitatea vieții lor. După ce au apărut rețelele independente de monitorizare a calității aerului, tot mai mulți oameni au devenit interesați de subiect. Avem însă și cealaltă cate­go­rie, ce pune pe primul plan mașina. În ultimii 5 ani, parcul auto al Bucureștiului a crescut cu 30%, o cifră enormă. Invitat la lansarea proiectului nostru, președintele Ordinului Arhitecților din România, Emil Ivănescu, ne-a spus că există o rezistență acu­tă față de extinderea spațiilor verzi: „Ce atâtea parcuri, locuri de joacă pentru copii? Noi vrem parcări!”. Aceste parcări pe care le solicită oamenii înseamnă spațiu verde mai puțin și, oricum, Bucu­reștiul stă foarte prost la acest capitol. Ideea noastră nu-i neapărat să fim populari. Dacă mulți vor betoane și fast-food, nu înseamnă că trebuie să le oferim asta. Este o provocare cul­turală. Putem să facem și pu­țină educație. E de datoria auto­rităților locale să ia măsuri ne­populare, dar care să ne prote­jeze tuturor sănătatea. Poate nu ne dăm seama ce înseamnă mul­te mașini, puțin spațiu verde, dar asta se vede în costuri de să­nă­tate. Așa au apărut acele mă­suri nepopulare din marile ora­șe, unde trebuie să fii foarte bo­gat pentru a-ți ține mașina în fața blocului, a o parca în cen­tru, așa cum facem noi. O popu­lație educată va pune presiune asupra autorităților publice să ia măsuri. E un cerc virtuos, aș spune. Ne-am dori ca oamenii ce    simt o responsabilitate în ceea ce privește mediul în București să ni se ală­ture pe „Platformă”.

– Rezultatele raportului    sunt mai degrabă sumbre, însă am simțit un aer optimist, de speranță, la lansare. Cu ce sentiment ați rămas după eveniment?

– Face parte din misiunea noastră, a Fundației, să susținem oamenii cu inițiativă. Așa au luat ființă Parcul Natural Văcărești, al cărui prim finanțator noi am fost, sau multe inițiative de cartier. Uneori, oa­menii ăștia plini de entuziasm și de ener­gie obosesc, se simt neînțeleși, și atunci tre­buie să fim alături de ei, să-i susținem, pen­tru că, de fapt, ei sunt cei ce schimbă orașul.