Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

MARIAN MĂRGĂRIT (Primarul comunei Boldu, jud. Buzău): „În România, birocrația e la cub”

PRIMARII NOȘTRI

Pe șoseaua națională care leagă Râmnicu Sărat de Brăila, se află comuna Boldu, din județul Buzău. Formată dintr-un sin­gur sat cu aproape 2400 de locuitori, localitatea nu atrage prin nimic atenția drumeților ajunși în­tâmplător în zona de câmpie a Buzăului. Cât vezi cu ochii, doar bărăgan… Și, totuși, Boldu are ceva aparte, ce-o diferențiază de alte comune similare din țară: e condusă încă din 1990 până în pre­zent de același primar. Îl cheamă Marian Măr­gărit și e cunoscut mai ales iubitorilor de muzică. La interviurile televizate la care este invitat, ține mereu în mână o chitară și, după ce sunt epuizate toate întrebările despre comuna în fruntea căreia se află, Marian Mărgărit începe să cânte atât de frumos și puternic, de-ți vine greu să ți-l ima­gi­nezi în fotoliul de primar.

„Mi se pare că generațiile care vin au orizontul frânt”

Zâmbește când îl întreb cum s-a întâmplat să ajungă primar în urmă cu 32 de ani… Era profesor de limba franceză la școala din comună, soția edu­catoare, aveau o viață frumoasă și liniștită. Ime­diat după Revoluție, s-a trezit cu sătenii la poar­tă, rugându-l să le fie primar. Îl cunoșteau de mic, e născut și crescut în Boldu, doar școlile le-a făcut pe la oraș. Singur la părinți, s-a întors acasă, să le fie alături la bătrânețe. „Lumea mă știa, am avut mereu o relație foarte bună cu toți cei din sat, de la cel mai mic, până la cel mai bătrân”, spune primarul Mărgărit.

– E o schimbare destul de mare de la catedră la fotoliul de primar. N-a fost grea trecerea?

– La început a fost greu, și am să vă spun de ce. În sat fusese un CAP foarte puternic, cu peste 13.000 capete de ani­male, oi, bovi­ne, îngrijite în vreo 30 de grajduri mari și trainice. Aproa­pe toți din sat lu­crau pe-atunci la CAP, îmi amintesc că numai atelaje cu cai erau vreo 200. La noi, pă­mântul nu s-a lu­crat niciodată pe fâșii, ci doar pe su­prafețe mari. Dar asociațiile care a­bia se înființau prin 1990 au insis­tat să împărțim patrimoniul CAP, tractoarele, animalele, grajdurile. Împreună cu cei din comisia constituită special pentru asta, am încercat să le împărțim cât de cât echitabil, astfel încât, pe cât po­sibil, să nu se risipească acel patrimoniu gene­ros. N-au fost cu toții înțelegători și, cât am fost plecat într-un scurt concediu, au demolat toate grajdurile. Degeaba le-a părut rău ulterior, când și-au dat seama cât de greu și costisitor e să le ridice din nou. Într-un fel, a fost bine că m-am con­fruntat de la început cu o problemă de aseme­nea proporții. Oamenii au înțeles că deciziile pe care le luam nu erau decât spre binele comunei, chiar dacă unora le-ar fi putut părea, pe moment, greșite.

– După 32 de ani de primărie, ar trebui să vorbim în primul rând de realizări. Cu ce vă lăudați, domnule primar?

Premiat de Asociația Comunelor din România

– Am cam făcut de toate pentru comună, acum trebuie să le întreținem, să le menținem în stare bună de funcționare. Boldu a fost printre primele comune din țară în care s-a introdus gazul, la fel, am avut asfalt, când n-avea nimeni în județ. A­vem rețea de alimentare cu apă, finanțată prin pro­gramul SAPARD, și de ca­nalizare, prin PNDL. A­vem sală de sport, finan­țată de Compania Națio­nală de Investiții, străzile sunt modernizate. Școala gim­nazială are toate avi­zele necesare pentru ca pro­cesul de învățământ să se poată desfășura în bune condiții. Consider că zona de confort e împlinită, toa­te utilitățile sunt la poartă, mai rămâne să se întoarcă oameni în sat, să se repopuleze comuna.

– A mai rămas ceva nefăcut?

– Acum sunt finalizate toate lucrările subte­rane și ne putem ocupa de aspectul estetic al co­munei. Trebuie să modernizăm drumurile, care s-au deteriorat în timp, avem în derulare proiecte pentru înființarea unor piste pentru biciclete și pentru amenajarea celor șase kilometri de tro­tuare. Mi-aș dori să putem amenaja un parc în centrul co­munei, dar căutăm încă un teren po­trivit. Mi-aș dori și să pot atrage mai mulți in­vestitori, pen­tru că sunt destui tineri în comună și ar fi bine să le pu­tem crea con­diții ca să nu fie nevoiți să plece. Din păcate, și la noi popu­lația e îmbătrâ­nită, și din ce în ce mai puțin aptă de muncă. În cei 32 de ani de când sunt primar, am înregistrat aproape 1800 de decese și doar vreo 300 de naș­teri. E trist, tare trist, nu prea avem cu cine-i înlo­cui pe înțelepții satului. Pământul se vinde cu 50.000 lei hectarul, dar îl cumpără doar ai noștri, nu vin din alte părți. Mi se pare că generațiile care vin au orizontul frânt, sunt cam lipsiți de o di­recție, de un țel concret. Ar trebui să le inoculăm cultul mun­cii, al respectului pentru orice fac, căci prea e un du-te-vino permanent între locurile de muncă.

„La noi în comună n-a fost niciodată turul doi la alegeri”

– Ați avut momente în care v-ați fi dorit să renunțați, să vă retrageți în lumea mult mai liniștită a poeziei și a mu­zicii?

Primăria Comunei Boldu

– Nu, atât de greu nu mi-a fost niciodată. Dar e dezamăgitor, de când cu rețelele astea de socializare, să vezi că oricine poate scrie orice, fără con­trol, fără să fie sancționat în vreun fel. Ar fi bine dacă s-ar putea impune niște norme, niște limite ale bunului simț. Am avut oferte să plec în funcții înalte, administrative, parlamentare, guverna­mentale, dar încrederea oamenilor mei din Boldu m-a făcut să le refuz pe toate. La noi în comună n-a fost nicio­dată turul doi la alegeri și, întotdeauna, am câștigat cu procente mari, între 70-94 la sută. E o onoare asta, dar, im­plicit, și o obligație față de oamenii care, prin votul lor, mi-au declarat astfel încrederea și respectul lor. În plus, așa cum am afirmat de fiecare dată, mi-e nespus de drag locul acesta, despre care regretatul scriitor Fănuș Neagu, prietenul meu, spunea că e „înfrățit cu grâul și crivățul”.

– Care să fie secretul longevității dumnea­voastră în funcția de primar?

– Nu i-aș spune secret, cred că e vorba mai degrabă de un comportament constant, cu două componente care se completează. În primul rând, re­laționarea cu oamenii – trebuie să simți psiho­logia lor, să fii mereu aproape de ei și de pro­blemele lor. În al doilea rând, trebuie să te ocupi permanent de investițiile necesare confortului lor personal și social. Dacă la una din componente iei notă mică și la una mare, nu treci testul; tre­buie să iei note bune la amândouă, ca să reușești să mai obții un mandat – asta, ca să folosesc un limbaj didactic.

– Dacă ar fi să fiți pentru o zi sau două prim-ministru, care ar fi primele decizii pe care le-ați lua, referitoare la administrația publică locală?

– Aș da mai multă independență adminis­tra­țiilor locale, le-aș sprijini în mod direct, prin in­ves­tiții, ca să ridic gradul de confort al loca­lităților mici, căci altfel le pierdem. În plus, aș sim­plifica de urgență metodologia de obținere a aprobărilor și avizelor. Trăim în lumea avizelor, care ne obosesc, pentru o lucrare trebuie să obții zeci de avize, umbli de amețești. Birocrația e la cub, din păcate, și asta trebuie să dispară, trebuie simplificat tot acest circuit al hârtiilor. Dacă o parte din prerogativele gu­vernului ar fi direc­ționate către județe sau regiuni, lucrurile ar fi mai simple.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian