Înverzirea Europei

– Forurile europene sunt decise să șteargă efectele pe care activitatea industrială le are asupra naturii și sănătății noastre. Natura curată va fi readusă în întreaga Europă, de la terenuri agricole, la păduri, orașe, ape și mări –

Cum ar putea arăta Europa în 2050?

Comisia Europeană a adoptat, recent, propuneri ex­trem de importante pentru refacerea ecosiste­me­lor deteriorate și a readucerii naturii în întreaga Eu­ropă. În scopul acesta, propune reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor chimice și a riscului aferent acestora, până în 2030. Acest fapt va garanta ca în farfuria noastră să ajungă mâncare mult mai să­nătoasă decât în prezent. Scopul final al noilor legi este de a remedia, până în 2050, prejudiciile aduse naturii Europei, în ultimele două secole, în era industrială. Ce înseamnă, în fond, refacerea naturii Europei? Printre măsuri se numără: restaurarea eco­logică, replantarea arborilor, înverzirea ora­șelor și a infrastructurii sau eliminarea poluării, pen­tru a permite refacerea naturii. E bine de pre­cizat: refacerea acestor zone nu înseamnă decla­rarea lor ca zone protejate, unde accesul oamenilor să fie restricționat. Uniunea Europeană nu urmă­rește să-și transforme teritoriul într-un imens parc natural, unde cetățenii săi ar avea acces pe bază de bilet sau abonament! Demersul de refacere nu îm­piedică desfășurarea activității economice. Dimpo­trivă, ne asigură chiar Comisia Europeană, „de­mer­surile de refacere presupun conviețuirea și desfășu­rarea unei activități productive în armonie cu na­tura, readucând o mai mare biodiversitate pretutin­deni, inclusiv în zonele în care se desfășoară activi­tăți economice, ca, de exemplu, păduri ges­tionate, terenuri agricole și orașe.” Suntem asi­gurați noi, cetățenii europeni, că natura va fi mai prezentă în peisajele noastre și în viața de zi cu zi, aducându-ne beneficii do­vedite pen­tru sănătate și bunăstare, precum și va­loa­re culturală și recreativă.

Ministrul Agriculturii din România a aprobat utilizarea unor pesticide interzise de Uniunea Europeană

Pesticidele chimice sunt considerate prin­cipala cauză a mortalității poleniza­torilor, aceștia fiind nu numai albinele, ci multe alte specii de insecte. Prin reducerea cu 50% a utilizării acestor substanțe chimice, Comisia Europeană vrea să obțină inversarea decli­nului populațiilor de polenizatori, până în 2030, și creșterea populațiilor acestora, după această dată. Este mirific, ca să zic așa, dar, recent, Ministerul Agriculturii din România a aprobat utilizarea unor pesticide numite neo­nicotinoide, interzise de Uniunea Euro­peană, inclusiv la cultura de floarea soarelui, cultură meliferă! Orașele s-au dezvoltat în detrimentul spațiilor verzi, fenomen petrecut pe scară largă inclusiv în România. Ei bine, forurile de la Bruxelles și-au propus să nu mai permită „nicio pierdere netă de spații urbane verzi, până în 2030” și să obțină „o creștere de 5% până în 2050, o acoperire minimă de 10% a coronamentului copacilor în fiecare metropolă, oraș și suburbie din Europa și un câștig net de spațiu verde, integrat în clădiri și infrastructură”. Sună frumos, dar rămâne de văzut cum vor veghea autoritățile românești ca spațiile verzi din marile orașe să rămână intacte și cum vor contribui la extinderea acestora până în 2050. Semnalele nu sunt încurajatoare! La țară, pe ogoare, fermierilor li se cere să protejeze păsările specifice terenurilor agricole, ba chiar și fluturii de pajiști, pentru a salva o biodiversitate grav afectată de agricultura intensivă. Li se mai cere să nu mai bage plugul tras de tractoare uriașe chiar peste tot: să mai lase și anumite suprafețe necultivate, ca să creas­că acolo iarbă, arbuști, copăcei, și să se cui­bărească în oaza aceea de verdeață păsări și chiar mamifere mici. Pe lângă asta, peisajul agricol ar de­veni unul mai divers, atractiv vizual, în locul celui actual, uniform: sunt câmpuri în Bărăgan un­de nu mai vezi măcar un arbore, un tufiș, tractoa­rele au nivelat totul! Sigur, aceste obligații pot fi onorate primind în schimb anumite sume de bani, ca sprijin sau compensare a anumitor pierderi de pro­ducție. Uniunea Europeană alocă, țineți-vă bi­ne, 100.000.000.000 de euro, până în 2030, în acest scop.

O șansă pentru cercetarea din România

Pactul Verde, un mega-program european, care vizează revenirea la o natură curată, proprie conti­nentului înainte de era industrială, dar folosind tehnologii moderne (echipamente de producere a ener­giei solare sau eoliene, senzori, inteligență arti­ficială, mașini electrice, biopesticide etc.) se ba­zează pe observații științifice temeinice care arată că, în pofida importanței sale, natura Europei se află în declin alarmant, peste 80% din ha­bi­tate aflân­du-se într-o stare precară. Zonele umede (lacuri, bălți, râuri, fluvii), turbăriile, pajiștile și habitatele de dune sunt cele mai afectate.    Din 1970, în Eu­ropa de Vest, Centrală și de Est, zonele umede s-au redus cu 50%. În ultimii zece ani, 71% din popu­lațiile de pești și 60% din populațiile de amfibieni au înregistrat un declin. În perioada 1997-2011, pierderea biodiversității a reprezentat o pierdere anuală estimată la 3,5-18,5 mii de mi­liarde de euro. Evaluarea impactului, aferentă actu­lui legislativ pri­vind refacerea naturii a arătat că beneficiile de­pășesc cu mult costurile. Se estimea­ză, de pildă, că beneficiile economice ale refacerii tur­băriilor, mlaș­­tinilor, pădurilor, landelor și tufă­rișu­rilor, pajiș­tilor, râurilor, lacurilor, habitatelor marine și aluvionare și zonelor umede costiere, sunt de opt ori mai mari decât costurile. Adică, la fie­care euro investit pentru aplicarea acestor mă­suri regene­ratoare, câștigul este de cel puțin opt euro. Mai mult, de banii puși la dispoziție de Bru­xelles ar putea be­ne­ficia și cercetătorii români, de­seori vitregiți fi­nan­ciar, chiar de statul român. Sun­tem la coada clasamentului european în ce privește finanțarea cer­cetării de la bugetul național. Noroc cu gran­turile europene, acordate până în pre­zent. Ei bine, acum ar fi o oportunitate uriașă pentru cercetarea ro­mânească, să activeze mult mai bine, cu bani publici de la bugetul comunitar. Cu condiția să nu se pună de-a curmezișul politicienii de la Bucu­rești. Comisia Europeană transmite un mesaj clar, în acest sens: „pentru a contribui la realizarea obiec­tivelor, menținând în același timp flexibilitate pentru circumstanțele naționale, actul legislativ ar impune statelor membre obligația de a elabora planuri naționale de refacere, în strânsă cooperare cu oamenii de știință, părțile interesate și publicul”.

Declarații oficiale

Pactul Verde a fost deja adoptat, iar principiile acestui program se regăsesc în propunerile recente ale Comisiei Europene, pe cale să devină legi, care vor trebui respectate de statele membre. Un pro­motor înfocat al acestor măsuri este olan­dezul Frans Timmermans, vicepreședintele exe­cutiv pentru Pactul verde european: „Oa­me­nii au nevoie de natură: pentru aerul pe care îl respiră, pentru apa pe care o beau, pentru alimentele pe care le mănâncă – pen­tru a trăi. Prin demersurile de refacere a naturii, îi permitem naturii să ne ofere în continuare aer, apă și alimente curate și să ne protejeze de cea mai gravă criză clima­tică”. Comi­sa­rul pentru mediu, oceane și pescuit, litua­nia­nul Virginijus Sinkevičius, a declarat, la rân­dul său: „Oamenii de știință s-au ex­pri­mat cât se poate de clar: nu avem timp de pier­dut, fereastra de acțiune se restrânge”. Co­misarul pentru sănătate și siguranță ali­men­tară, Stella Kyriakides, din Grecia, a pre­ci­zat: „Pentru prima dată, vom interzice uti­lizarea pesticidelor în grădinile și tere­nurile de joacă publice, astfel încât să fim mult mai pu­țin expuși în viața noastră de zi cu zi. Po­litica agricolă comună va sprijini financiar fermierii, pentru a acoperi toate cos­turile aferente noilor norme, pentru o pe­rioadă de 5 ani. Nimeni nu va fi lăsat în ur­mă”. Aso­ciațiile marilor fermieri din Uni­u­nea Euro­peană, vizate direct de măsurile im­puse, care pentru ele sunt restricții, susțin că apli­carea acestor măsuri va conduce la re­colte mai mici și va afecta securitatea ali­men­tară a Eu­ro­pei.    Comisia Europeană zice că, dim­po­trivă, nu vom face foamea! Așa să fie!