ANTONIU BUMB (activist de mediu): „Tánczos Barna este un campion al promisiunilor neținute”

„Caravana rușinii” în Harghita

Înalt, bine legat, elegant, Tánczos Barna, mi­nistrul Mediului, Apelor și Pădurilor, încearcă să ne convingă, prin discursul său robotic, pe care îl ros­tește în toate aparițiile sale, că își face treaba, că lu­crurile merg spre bine. În fapt, dacă tragem linie, după cei aproape doi ani de când a devenit prin­cipalul responsabil al Mediului în România, cons­ta­tăm o continuă tărăgănare a măsurilor ce ar trebui luate urgent, amânări cu efecte dezastruoase asupra naturii și a românilor. Marii poluatori, în frunte cu industria de exploatare a lemnului sunt protejați, în timp ce Uni­unea Europeană continuă să deschidă proceduri de infringement pe Mediu, unei Românii repetente la acest capitol. Recent, s-a petrecut însă o „demascare” chiar în satul Sâncrăieni, în ținutul natal al minis­trului, unde comunitatea Declic, afla­tă în fruntea luptei contra distrugerii naturii, a ini­țiat o campanie intitulată „Caravana rușinii”. De­ranjat vizibil de inițiativa ecologiștilor, ministrul a apărut val-vârtej la locul protestului, a bombănit nervos ceva în limba ma­ghiară și a refuzat să vor­bească românește. (Un ministru al Guver­nului ro­mân, care refuză să vor­bească în limba română!) Apoi, când și-a revenit la „setările” în română, a refuzat dialo­gul și doar a vociferat că se face o cam­panie min­ci­noasă și ru­­șinoasă. Cu­vinte ciu­date, având în ve­dere ne­nu­măratele „pă­­căleli” afla­­te pe agenda minis­tru­lui. De pildă, Ro­mâ­nia con­tinuă să fie singura țară din UE care nu rapor­tează datele ca­li­tății aerului, în con­dițiile în care zeci de mii de români mor anual din cauza poluării; recent, Tánczos Bar­na a semnat un ordin de ministru pen­tru reluarea vânătorii co­coșului de munte, în timp ce lasă drujbele să dis­trugă ce a mai rămas din pădurile virgine ale Ro­mâniei. Oare de par­tea cui ar tre­bui să fie ru­șinea? O în­trebare la ca­re l-am rugat să răspundă pe Antoniu Bumb, co­or­donatorul cam­paniei.

„Datorită incompetenței, vom rămâne fără păduri seculare în parcurile naționale”

– „Caravana Rușinii”, organizată de comu­nitatea Declic, s-a bucurat de un pu­ternic ecou în mass-media. Dar oamenii din Har­ghita și Co­vasna cum au reac­ționat la in­for­ma­țiile pe care le-ați transmis?

– Am văzut, uneori, surpriză pe fețele lor, pen­tru că mesajele erau critice la adresa unui om po­litic plecat din zonă. Ne-au ascultat însă cu atenție și interes și n-am întâlnit pe nimeni care să-mi spună că nu își dorește ca pădurile din parcurile na­țio­nale să fie protejate. În niciuna dintre localitățile în care ne-am oprit nu am fost întâmpinați, măcar cu o vorbă grea. Doar când a apărut ministrul în satul de unde se trage, lucrurile au escaladat. Am fost înjurați de niște localnici care i-au luat apă­rarea. Din fericire, a intervenit un echipaj de poliție și nu s-a mers mai departe.

Planuri pentru nimic

– În calitatea ta de activist pentru mediu te-ai întâlnit de mai multe ori și cu mi­nis­trul  Tánczos Bar­na. Ai reu­șit să-ți faci o ima­gine legată des­pre felul în care își îndeplinește func­ția?

– L-am întâlnit de trei ori. De două ori la minister, cu ocazia în­mânărilor de semnături ale celor ce își doreau protecția parcurilor na­ționale, a treia oară, recent, în ju­dețul Harghita, cu ocazia Cara­vanei Rușinii. Acum doi ani, i-am dus o petiție prin care ceream ca banii pentru păduri, din PNRR, să fie fo­lo­siți pentru sisteme video de mo­nitorizare a trans­porturilor de lemn și alerte sa­telitare privind tăierile ilegale.    Adi­că, să fie mon­tate camere vi­deo, care să su­pravegheze ieși­rile din drumurile forestiere și să fie im­plementat un sistem bazat pe hărțile sa­te­litare, care să emită alerte de fiecare dată când dispare pădure în locuri în care nu s-au emis avize de tăiere. A pro­mis că așa va fi. Și, într-ade­văr, au fost schimbate planurile ințiale, în care banii urmau să fie cheltuiți pe cabane vânătorești și drumuri forestiere. Supra­ve­ghe­­rea elec­tro­nică a pă­durilor și transpor­turilor a fost bugetată. A doua oară,    am fost la dânsul    cu o petiție le­gată de pro­tecția strictă a parcu­rilor na­ționale. Și aco­lo a fost de acord cu extinderea protec­ției, la 75 % din suprafața parcu­rilor. Pe restul de 25% ar urma să fie permise doar tăieri pen­tru lem­nul de foc al local­nicilor, canti­tăți ac­cep­ta­bile. Pro­ble­ma este că domnul minis­tru nu este doar un campion al pro­misiunilor, ci și al tra­gerii de timp. A făcut primul pas în am­bele pro­iecte. Dar, practic, nu s-a schim­bat nimic. Încă nu există supraveghere video sau alerte sa­telitare. Și nu s-a extins cu nici măcar un centi­metru suprafața parcurilor națio­nale unde se in­terzic tăierile de pădure. Tot ce a făcut ministrul în această privință a fost să lanseze, cu surle și trâm­bițe, un proiect pilot, într-un singur parc – Domo­gled. Dar și acolo, doar se fac planuri, timp de doi ani. Iar despre celelalte douăsprezece parcuri națio­nale nu se spune nimic. Asta înseamnă ZERO su­prafețe strict pro­tejate, timp de alți ani de zile. Datorită incom­petenței sale, vom rămâne fără pă­durile seculare din parcurile naționale. Toate aces­tea în avantajul unui grup de afaceriști din in­dustria lemnului, care vor deveni tot mai bo­gați, cu ajutorul mi­nistru­lui Me­diului. Până a­tunci, totul e scrum!

– Pe scurt, cum ar trebui să arate un demers corect al mi­nistrului      Bar­na?

– Printr-un ordin de mi­nis­tru, ar fi pu­tut să opreas­că emi­terea de noi avize de tăiere în parcuri. Da­că voia cu ade­vărat să protejeze parcurile na­țio­nale, ministrul Me­­diului ar fi interzis imediat tăie­rile, mă­car în cele treisprezece parcuri care aparțin ROMSILVA, deci, statului român. Apoi, fără druj­be care să pună în pericol integri­tatea pădurilor, să se analizeze care sunt cele mai valoroase părți din parcuri: unde se poate și unde nu se poate tăia pen­tru lemnul de foc al localnicilor. Suntem de acord ca localnicii să-și procure lemnul necesar pentru activitățile zilnice, vrem însă interzicerea tăierilor industriale în parcurile naționale.

„Amânarea extinderii protecției stricte în parcurile naționale are efecte catastrofale asupra pădurilor”

În august 2021, la un protest al comunității Declic, care a repurtat de-a lungul anilor mari vic­to­rii în numele societății civile, ministrului Mediului i s-a cerut să protejeze pădurile din parcurile națio­nale. Ele, pădurile, sunt o comoară națională ce tre­buie lăsată mai departe, genera­țiilor viitoare și lumii întregi. Deși România are păduri de producție, spe­ciale pentru explotare, în parcurile naționale măcelul continuă, în ciuda protestelor românilor și mus­tră­rilor UE. După ce ini­țial negase că se mai exploa­tează lemn în par­curile naționale, Barna a declarat: „Ne-am propus creșterea suprafețelor cu strictă protecție și cu protecție integrală și respectarea ace­lor recoman­dări europene, care spun că în parcu­rile naturale trebuie să urcăm undeva la 75% de protecție strictă și inte­grală”. La mai bine de un an, mi­nistrul nu-și mai re­cunoaște promisiunea. Declic a decis să acționeze. Da­că ministrului nu-i pasă de români, sigur îi pasă de voturile din Harghita, acolo unde se va întoarce după ce-și va încheia „gloriosul” mandat de șef la mediu. „Ca­ravana Ru­șinii” a pornit prin sate și orașe ale    Har­ghitei și Covasnei, pentru a in­for­ma cetățenii des­pre fap­tul că ministrul Barna nu își respectă promi­siunile și nu mișcă un deget pentru a salva pădurile din parcu­rile naționale. Amânarea extinderii pro­tec­ției stricte în parcurile naționale are efecte ca­tas­trofale. Conform datelor făcute publice de Rom­silva, doar Regia Națională a Pădurilor a ex­ploatat aproape 700 de mii de metri cubi de lemn din parcurile naționale, în ultimii trei ani. O ca­ntitate uriașă.