Nu există mod mai sigur de a compromite o idee generoasă decât să-ți bați joc de punerea ei în practică. Până la urmă, mult-hulita democrație, de care pare să se fi plictisit tot mai multă lume prin Europa zilelor noastre, nu are nicio vină că cei aleși să conducă societatea de azi se întrec în gafe și profită cât mai mult de larghețea ei, pentru a-și satisface propriile interese, în detrimentul celor de grup. La fel se întâmplă – și sunt atâtea exemple! – când vine vorba despre apărarea drepturilor anumitor minorități sau a unor grupuri vulnerabile: se vor găsi mereu diverse persoane sau organizații non-guvernamentale care se vor lipi la bani și la ajutoare, în numele frumoaselor idealuri, fără ca cei care suferă cu adevărat să beneficieze de mare lucru.
Nici în zona ecologiei, care naște destule discuții în ultima vreme în Europa – unde se fac, de niște ani, dureroase sacrificii, ca să se polueze mai puțin, în vreme ce Asia, Africa sau Americile nu se omoară să facă eforturi în acest sens – lucrurile nu stau diferit. Într-o Românie în care încă se mai aruncă gunoaiele în câmp și se ard deșeuri ziua în amiaza mare, se încearcă, de câțiva ani, colectarea selectivă a deșeurilor. Destulă lume a marșat la ideea aceasta, mai cu seamă în marile orașe, până când au apărut dezvăluiri că unii dintre cei care strâng deșeurile gata selectate “pe căprării” le amestecă automat în aceeași mașină, bătându-și joc, pur și simplu, de zbaterea oamenilor de bună credință. “La ce să te mai agiți!?”, vor zice cei mai comozi, și n-ai prea multe argumente să le contești scepticismul…
Mai nou, colectarea unora dintre deșeuri a ajuns la alt nivel. Magazinele rețin un cost extra pentru fiecare sticlă sau doză metalică reciclabilă și îți returnează banii sub forma unor bonuri valorice, doar dacă duci respectivele recipiente goale, la puncte special amenajate în cadrul magazinelor. Până aici, totul în regulă: lumea a învățat drumul spre punctele de reciclare; tineri și bătrâni, corporatiști și pensionari, oameni cu bani și oameni săraci, bat drumurile din cartiere cu sacii în spate. Problema e că, la scurt timp de la lansare, mașinăriile de colectare au început să dea erori, stau mai mult stricate, iar lumea trebuie să bată orașul, pe 40 de grade la umbră, în căutarea altor puncte de colectare. Unde nu e deloc exclus să găsească cozi mari, lume blocată de oameni mai amărâți, care vin cu saci uriași, în dorința de a scoate un bănuț. Operațiunea “Reciclarea” merge tot mai prost și nu e deloc normal să îi iei omului 50 de bani la fiecare sticlă cumpărată, iar apoi să îi ceri să piardă câte o zi, de fiecare dată când merge să recicleze. Nu e pentru prima oară când România face, mimetic, ceea ce o obligă Uniunea Europeană, iar apoi, puțin îi pasă cum merge implementarea proiectelor. Dacă autoritățile responsabile nu vor regla repede lucrurile și nu vor comunica atent cu publicul, riscul e ca lumea să se sature de ecologie înainte de a o practica de-adevăratelea.
