„Eu toată viața am fost vesel”
– Pavel, te urmărim cu fidelitate şi mare drag la „Vocea României”, emisiunea-concurs de la PRO TV. Prezenţa ta e un furnizor garantat de bună dispoziţie şi umor. Cum reuşeşti să n-o dai în bară de atâţia ani? Cum te ţii la distanţă de bancurile proaste şi de vulgaritate? Îţi scrii singur textele?
– În mare parte urmăresc un desfășurător, iar apoi, în funcție de situații, „croșetez”, cum s-ar zice. Dar, în general, sunt cuvintele mele și cred că secretul este că îmi place ceea ce fac. Îmi place echipa cu care lucrez și cred că aici este cheia, formula magică, astfel încât să nu mă plafonez și să nu intervină rutina.
– Veselia ta este cuceritoare: o ai din naştere sau face parte din meseria de actor?
– Cred că așa m-am născut, eu toată viața am fost vesel. Chiar dacă am trecut prin multe momente mai puțin bune, prin situaţii dificile, am fost vesel tot timpul. Cred că, în general, simțul umorului m-a salvat din multe situații, mi-a adus multe beneficii și m-a făcut să trec mai ușor prin viață.
– Pari mereu tonic şi optimist, un veritabil record în lumea atât de cenuşie de azi: cum îţi ocroteşti bucuria?
– Făcând ceea ce-mi place și, în ultima vreme, învățând să spun și „Nu!”. Un „Nu!” pertinent.
„Emoția scenei e magică. Tânjesc după ea”
– Meseria ta de bază e cea de actor. Îți mai dă satisfacție? După ani de zile de scenă, nu apare rutina? Ce bucurii îţi oferă teatrul?
– Enorm de multe! În primul rând, datorită meseriei de actor eu sunt prezentator, datorită meseriei de actor pot să joc în filme, datorită meseriei de actor sunt în București și mi se întâmplă toate aceste lucruri. Tocmai am avut premiera unui spectacol, „Tertium Non Datur”, în regia lui Silviu Purcărete, scenografia Dragoș Buhagiar, la Teatrul Odeon. Mă bucur din plin, pentru că în teatru trăiești o emoție constantă, în întâlnirea directă cu spectatorul, și acolo nu poți să minți: ori cucerești, ori te dai deoparte.
– Cum arată momentul ieşirii pe scenă, în luminile reflectoarelor şi cu publicul cufundat în penumbră şi linişte?
– E ceva magic! Iubesc acest tip de emoție, iubesc acest tip de interacțiune. Cred că este un anumit fel de magie, după care tânjesc constant. Mai ales pandemia mi-a confirmat că am nevoie de această întâlnire constantă cu publicul.
– Se poate compara satisfacţia scenei cu aceea a platourilor din studiourile TV?
– Sunt diferite. De aceea este minunat că fac diverse lucruri: asta mă ajută să mă redescopăr, mă ajută să nu mă plictisesc, să nu mă plafonez, să vin cu bucuria câștigată în televiziune, să o duc în teatru și viceversa. Oamenii diferiți pe care îi întâlnesc în teatru mă ajută să progresez, ceea ce e bine: cred că un echilibru între toate faţetele astea este bun.
– Să mutăm bucuria şi la tine acasă, unde seara te aşteaptă o soţie şi trei fete adolescente. La ce-i foloseşte familia unui actor? Nu-i îngrădeşte libertatea?
– Nu, familia este echilibrul de care ai nevoie. Am o familie care mă înțelege, mă susține, și asta mă ajută, îmi dă și mai multă putere să fac tot ceea ce fac.
– Ești un tată tradiţionalist sau, mai degrabă, modern?
– Încerc doar să fiu un tată bun. Atâta tot.
– Să revenim la „Vocea României”: ca parte a mecanismului ei, ce notă îi dai? Mai mică sau mai mare ca în trecut?
– Dat fiind că lumea se uită în număr atât de mare la această emisiune, eu îi dau note din ce în ce mai mari. Noi încercăm să ne redescoperim, să fim mai buni, iar aici este și un mare merit al concurenților care fac acest show să fie atât de „picant”, iar antrenorii îl „condimentează” și mai tare. Dar, înainte de toate, contează și echipa, adică acei peste două sute de oameni pe care nu îi vede nimeni, dar care lucrează constant la acest show.
– Nu ţi se pare că antrenorii au o pondere exagerată în economia emisiunii? Că uneori se vorbeşte mai mult decât se cântă?
– Dacă sunt concurenți sau subiecte care nasc polemici, de ce nu ar vorbi? Nu deținem formula magică: nici antrenorii, nici prezentatorul, nici concurenții. Atitudinile, comportamentele şi discursurile diferă de la situație la situație.
„Când simți că nu îți mai place ce faci, spune NU!”
– Toamna se numără bobocii: care dintre roadele vieţii tale te bucură în mod special?
– Sănătatea, copiii mei și tot ceea ce fac în meseria mea. De toate mă bucur constant, că asta e important: să te bucuri constant, nu să tinzi mereu după ceva ce îți dorești. Eu mă bucur de tot ce mi se întâmplă, bun sau rău. Persoana care sunt azi e suma lucrurilor bune sau mai puțin bune care mi se întâmplă.
– Pavel dacă ar fi să ne dai şi nouă o reţetă a bucuriei, care ar fi ingredientele ei?
– Să faceți ceea ce vă place, să nu faceți nimic contrecoeur iar când simți că nu îți mai place ce faci, să ai puterea să spui „Nu”. În rest, bucuraţi-vă de cei dragi și de toate lucrurile care vin. Bucuraţi-vă că vă treziţi sănătoși dimineața, bucuraţi-vă că plouă sau că e soare, bucuraţi-vă din toate puterile de viață!
Foto: Instagram (2), Pro TV (1), Getty Images (1)
Romanian