• Ajuns din Franța în România, s-a îndrăgostit de Constanța, unde a trăit 50 de ani. Mare fotograf, dar și diplomat, a realizat o adevărată cronică în imagini a Dobrogei sfârșitului de secol 19, redescoperită astăzi cu entuziasm •
În 1875, un tânăr francez ce urma să devină, conform tradiției familei, preot catolic, întreprinde o călătorie în estul Europei și nu mai vrea să se întoarcă acasă. Fascinat de atelierul de fotografie al unui conațional stabilit la Galați, Magrin, pe atunci în vârstă de 17 ani, rămâne în orașul de pe Dunăre pentru a învăța tainele noii meserii, apoi se stabilește pentru tot restul vieții la Constanța. Își deschide propriul atelier, devine cel mai apreciat fotograf din Dobrogea, apoi fotograful Casei Regale, consul al Franței, diplomat, filantrop, personaj cu o biografie fascinantă. O sută de ani mai târziu, fotografiile sale sunt descoperite de un fost ofițer de marină, Gabriel Octavian Nicolae, care îi omagiază munca și personalitatea prin demersurile Societății Culturale Magrin 1878.
Marele fotograf al Dobrogei sfârșitului de secol XIX
– Cum l-ați descoperit pe Magrin, de unde a pornit această aventură care, 20 de ani mai târziu, a dus la înființarea Societății Culturale ce-i poartă numele?
– De multă vreme, de peste 40 de ani, sunt colecționar, membru al Asociației Filateliștilor din Constanța și, de prin anii 90, am descoperit cartofilia, colecționarea de cărți poștale ilustrate, care a devenit imediat o pasiune căreia m-am dedicat. Printre cărțile poștale achiziționate din perioada anilor 1880-1900, am găsit imagini foarte frumoase din Constanța și din Dobrogea, realizate de un fotograf francez, despre care aveam să aflu că îl chema Anatole Magrin. Am aflat mai multe despre el de la cel ce mă inițiase în cartofilie, domnul Viorel Lipovan, care descoperise mai multe fotografii semnate Magrin. Am fost fascinat de biografia lui și am continuat să “sap”. Informațiile se găseau foarte greu. O parte din arhivele Constanței au dispărut în timpul primului război mondial, așa că am pus lucrurile cap la cap, ca într-un puzzle. În 2010 a apărut primul album al nostru de colecționari, al meu și al domnului Lipovan, “Constanța remember”, în care am publicat pentru prima dată șase fotografii făcute pe carton de Magrin, fotografii fascinante, străzi și peisaje din Constanța. Sunt foarte rare astfel de fotografii în acea perioadă, în care predominau portretele de studio. Era foarte dificil pe atunci să ieși pe stradă cu voluminosul aparat de fotografiat, cu plăcile de sticlă, cutiile grele din lemn, și toate celelalte ustensile, dar Magrin a făcut-o. Cu timpul, pasiunea mea a trecut la un nivel următor, am început să particip la expoziții în țară și în străinătate, am primit premiul Academiei Europene de Cartofilie, la expoziția din Istanbul, cu “Salutări din Dobrogea”, imagini dedicate comunității musulmane, turci, tătari. Magrin a călătorit în toată Dobrogea la sfârșit de secol XIX, a ajuns până la Sulina cu aparatele sale și a realizat fotografii extraordinare, ce au făcut subiectul unor albume, foarte rare în zilele noastre. Albumele acestea au luat medalii de aur la expoziții universale, cum ar fi cea din 1892 de la Paris.
O biografie fascinantă
– Cred că ați dus o muncă de detectiv pentru a afla atâtea lucruri despre un fotograf de acum un secol.
– Ăsta e cuvântul potrivit: detectiv. Am plecat de la puține informații. În 2019, am mers în Franța, în sătucul de la granița Franței cu Elveția, unde s-a născut Magrin. Am căutat prin arhivele unor sate și i-am descoperit certificatul de naștere, 9 Decembrie 1858. Primul copil, plecat de acasă în adolescență, provenea dintr-o familie simplă, dar foarte preocupată de educația celor șapte copii, fără a fi oameni înstăriți. Fiul surorii sale a devenit mare general în armata franceză, mâna dreaptă a lui de Gaulle, în război. Anatole Magrin a plecat la 11 ani la Besançon, la seminarul catolic, pentru a deveni preot, doar că în 1875 a făcut o excursie pe Dunăre, iar la Galați, unde un prieten al familiei devenise primul fotograf al orașului, s-a oprit. A renunțat la seminarul teologic, a stat trei ani la Emille Carrez în Galați, învățând arta fotografică, și în 1878 s-a stabilit în Constanța. A venit singur, la 20 de ani, foarte încrezător în forțele proprii, și și-a deschis primul atelier de fotografie din oraș. Tot aici s-a și căsătorit, soția sa fiind o italo-austriacă, născută în Trieste. În timp, a devenit cel mai vestit fotograf al Dobrogei, fotograf al Casei Regale, autor de albume, decorat de Carol I, iar faima sa profesională l-a propulsat spre lumea afacerilor și a diplomației. A devenit antreprenor, unul din marii proprietari din Constanța, diplomat, consul al Franței la Constanța, a ajutat la dezvoltarea parohiei romano-catolice din oraș. Pentru meritele filantropice, pe 9 Decembrie 1921, a primit “Ordinul Gregoire”, de la Papa Benedict al XV-lea. Cinci ani mai târziu era decorat pentru activitatea sa de diplomat, de către regele Ferdinand I. Am descoperit, prin munca asta de detectiv, că în 1901, Carol I a comandat un album de fotografie pentru a-l face cadou sultanului, mare amator al acestei noi arte, iar autorul a fost Magrin. Albumul, recuperat de cercetători ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj, este extraordinar de frumos.
– Ce s-a întâmplat cu arhiva, cu opera sa? I-au moștenit talentul cei cinci copii ai săi?
– Toți copiii săi s-au născut la Constanța. Primul său copil, Martial Carol, a fost magistrat, jurist, avocat, și i-a urmat tatălui în funcția de consul pentru o perioadă. Fetele sale au făcut institutul “Notre Dame de Ciel” din Galați, iar una din ele, Ana Germina Aida, artist plastic, s-a căsătorit cu un ofițer român, ce avea să devină general. Două dintre nepoatele lui Anatole Magrin au fost muziciene, au cântat în filarmonici în România, Danemarca și Olanda. Am avut bucuria să iau legătura cu unul dintre descendenții săi direcți, un străstrănepot, ce ne-a ajutat în demersurile Societății noastre.
– Care sunt principalele activități ale Societății Culturale Magrin?
– Ne dorim să aducem în prim-plan una din marile personalități ale Constanței, unul dintre cei ce au făurit Constanța modernă. El, împreună cu arhitectul Adolf Linz, arhitectul-șef al orașului, cu frații Grigoriu care au înființat Școala și Biserica armeană, aveau tipografie și librărie. Anul trecut, în Decembrie, lună în care ne propunem să îl sărbătorim în fiecare an, am lansat un album biografic dedicat lui Magrin. Am reușit să dăm numele său străduței în care și-a avut atelierul. Am organizat Salonul de Fotografie în ideea de a ajuta tineri pasionați de fotografie, cărora le oferim drept premii cursuri și materiale fotografice. Poate se va ivi astfel un mare talent al fotografiei. Anul acesta, pe 9 Decembrie, vom dezveli un cenotaf în omagierea lui Magrin, ocazie cu care vom lansa și prima ediție a almanahului Societății Culturale Magrin 1878. Proiectele vor continua: o statuie stradală, un film documentar, iar visul nostru suprem, realizabil, este să facem un muzeu al Constanței acelei perioade, plecând de la personalitatea lui Magrin.
Romanian