Crin Antonescu, desemnat candidat comun de Alianța „pro-europeană” PSD – PNL – UDMR la prezidențialele din luna Mai, are șanse de a accede în finala acestor alegeri numai dacă CCR și/sau AEP vor interzice candidatura „salvatorului mesianic”, Călin Georgescu. Desemnarea lui Crin Antonescu drept candidat unic al partidelor aflate la conducerea țării este rezultatul unui compromis între acestea, inițiat din credința că „bunul comunicator Crin Antonescu” va stopa – într-o confruntare directă – verbiajul mistic-naționalist al lui Georgescu, îl va pune în dificultate, în privința soluțiilor concrete de scoatere a țării din marasmul politico-economic în care se află. Politicienii puterii știu că proiectele lui Călin Georgescu de „românizare” a economiei țării, de dobândire a unei autarhii „autentice”, în contextul integratei economii mondiale, sunt fantasmagorice, putând duce doar la o „societate închisă”, de tipul celei din Coreea de Nord. Evitând inflamările emoționale (pigmentate de apelul la „valorile strămoșești” și la „resursele naturale unice” pe care românii trebuie să și le apere) prin care „salvatorul” vrea să își mențină impactul electoral, Crin Antonescu l-ar putea aduce, prin „discursul său meșteșugit”, pe terenul confruntării raționale, cu date și cifre concrete, în care acesta, în ciuda studiilor și „prospecțiunilor” sale, nu prea poate face față. După „lecția” primită la alegerile (locale și parlamentare) ale anului trecut, PSD, PNL și UDMR au ajuns, așadar, la concluzia că „taifunul Georgescu” poate fi stopat doar printr-un compromis între ele, finalizat în numirea comună a unui politician carismatic, mai puțin implicat în afacerile administrației naționale din ultimii ani. Crin Antonescu, dispărut din scena politică vreme de un deceniu, a părut, în urgența declanșată de anularea prezidențialelor din Decembrie 2024, singura soluție valabilă pentru menținerea „sistemului” în care ele își desfășoară acțiunile. Lecția dată de electorat a fost însă una legată tocmai de rezultatele funcționării corupte a „sistemului”, de crizele succesive pe care el le-a generat într-un ritm tot mai accelerat. Crin Antonescu este, totuși, în ciuda tăcerii sale de până acum, un produs și un reprezentant al acestui sistem, jucând – până la „retragere” – după regulile lui și bucurându-se de toate binefacerile acestuia. O mare parte a electoratului nu a uitat participarea lui la jocurile de putere din primul deceniu al secolului în curs, asocierile dubioase în care s-a implicat, inclusiv în propunerea ca prim-ministru a principalului lui competitor din actuala cursă prezidențială, Călin Georgescu. Electoratul nu a uitat nici „lenea” sa în posturile de conducere pe care le-a deținut, comparabilă cu cea a succesorului lui la șefia PNL-ului, Klaus Werner Iohannis. Crin Antonescu are, deci, vulnerabilități pe care adversarii săi le vor exploata fără scrupule și, uneori, motivat. La congresul PSD, care l-a acceptat ca „independent”, d-l Antonescu și-a asumat, în speranța contracarării tezelor naționalist-suveraniste, vânturate de Călin Georgescu și aliații săi, valori moral-creștine și naționale. Dar nu a spus nimic despre reformarea sistemului, despre necesitatea stringentă a deparazitării lui de corupția politicianistă și despre obligativitatea profesionalizării lui autentice. În puținul timp al campaniei prezidențiale ce urmează, lui Crin Antonescu îi va fi extrem de greu să reușescă, cu argumente raționale, dizlocarea imaginii „salvatorului” Călin Georgescu, instalat emoțional în trăirile numeroșilor săi susținători. Pentru Crin Antonescu, șansa accederii în turul secund al prezidențialelor și, eventual, a câștigării „finalei” depinde de fermitatea (și soliditatea) instituțiilor statului român în problema interzicerii, cu argumente și dovezi concrete, a candidaturii lui Călin Georgescu, „apostolul neamului” fiind deja „martirizat” de anularea alegerilor anterioare. Martirajul este, după cum se știe, pentru „credincioși”, premisa acțiunii lor fanatice.
Crin Antonescu ar putea totuși ajunge în „finala prezidențială” dacă competitorii lui din grupările veritabile antisistem (Nicușor Dan, Elena Lasconi) se vor prezenta concurând între ei și fragmentând astfel votul celor ce, în ultima lună a anului trecut, au furnizat lecția refuzului pentru partidele afiliate sistemului. Crin Antonescu ar putea fi încurcat, evident, și de oportunistul Viorel Ponta, care va specula fără scrupule temerea că „liberalul” Antonescu va favoriza – ca președinte al țării – partidul din care a făcut parte (PNL-ul) în detrimentul clientelei PSD-ului, care l-a acceptat, renunțând la desemnarea unui candidat propriu. Accesul lui Crin Antonescu în finala prezidențială va fi garantat și față de alți candidați suveraniști, dacă „salvatorul” va fi interzis. Dezvăluirile din ultima vreme ale mediilor independente sugerează însă că, prin mafiile oculte ce s-au strâns în spatele lui, Călin Georgescu este, el însuși, un „om al sistemului”, acesta putând, în ultimă instanță, să îi admită, totuși, în numele unei interpretări strâmbe a regulilor democrației, candidatura. Cu el „în luptă”, Crin Antonescu ar putea repeta situația din Decembrie anul trecut, când „oficialii sistemului”, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, au pierdut în fața unui „salvator” suprapartinic.
