O mărturisire
“Credința ta te mântuiește cu adevărat”, așa a zis și Domnul nostru Iisus Hristos, de fiecare dată când a vindecat. Aveam 14 ani și mi-am tăiat talpa piciorului, de a țâșnit sângele la 2 m. Am încercat să mă strâng cât mai tare, în zadar, sângele curgea. Cât am putut, am strigat după ajutor. În disperare, am început să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute, că sunt tânără și nu vreau să mor. A venit o biată bătrână surdă, care m-a găsit într-un lac de sânge. A fugit la preot, care a venit degrabă, mi-a strâns piciorul cu un prosop, apoi a chemat Salvarea. M-am întâlnit cu preotul după 40 de ani, m-a recunoscut, și-a adus aminte cum mă rugam la bunul Dumnezeu să mă lase să trăiesc. Mi-a spus: “Credința ta te-a mântuit!”.
• Am 64 de ani și mă uit înapoi, de-a lungul vieții, de câte ori plantele din Grădina Domnului și Dumnezeu m-au ajutat să merg mai departe. Aveam 23 de ani, eram slăbită, anemică. După rugăciuni fierbinți, Dumnezeu mi-a scos în cale un bătrân medic care m-a sfătuit să beau seara un pahar cu vin roșu și să mănânc zilnic 5 nuci. Ca să mă obișnuiesc, mi-a zis să pun la început puțin vin și restul, sirop de miere de albine cu apă sau suc natural făcut proaspăt. Apoi să cresc zilnic cantitatea de vin roșu și să scad cantitatea de suc.
• Pe la 25 de ani m-am îmbolnăvit de spasmofilie, aveam lipsă mare de calciu și îmi injectau calciu, de mi se spărseseră venele. Am ajuns chiar la spital la Timișoara conectată la un tub de oxigen. Ce nu am reușit cu doctorii am reușit cu Dumnezeu și Grădina lui. Am aflat de părul-porcului (i se spune și coada-calului). Plantele trebuie culese din locuri curate, pe soare, între orele 14-17, nu pe nor, nu dimineața sau seara, atunci au energia în rădăcină. Când le culegi, să le culegi cu drag și să le binecuvântezi, atunci plantele îți ajută. Odată culeasă, planta se usucă la umbră. Când o folosești, iei cât să îți ajungă pentru o săptămână, nu mai mult. Iei 3 mâini de plantă și le pui într-un ceaun de tuci încins. Tragi la o parte ceaunul și amesteci mereu, până se usucă bine. Aveți grijă să nu le ardeți. Se varsă plantele pe o coală mare de hârtie, se mărunțesc și se cern. Ce rămâne se macină în râșnița de cafea. Praful obținut se ține în borcan de sticlă. Se ia câte o linguriță de coada-calului și se înghite cu o cană de apă, de trei ori pe zi.
Eu am vezica biliară, dar aceeași rețetă e bună și pentru cei care și-au scos-o.
• Pe la 50 de ani, am început să am mari probleme cu sinuzita. În spital mi s-au făcut 7 puncții, mi se introduceau pe nas niște furtunașe până în sinusuri, se scurgea puroiul, apoi mi se administra un antibiotic. Nu mai puteam să suport durerile. Apoi am fost propusă pentru operație. Toată noaptea m-am rugat și, minune, a doua zi m-a luat o durere groaznică de dinți. Am rugat doctorul să mă lase la un dentist, care m-a sfătuit să fug din spital, să nu mă las operată. Tot dentistul mi-a spus cum să scap: să iau un ceaun de tuci în care să pun sare (sare mare, care se pune la murături și la tăiatul porcului) până se încălzește bine. Peste sare, se pun flori de coada-șoricelului și gălbenele sau mușețel, fără apă (numai sare și flori). Când se încălzește, se dă la o parte, se pune ceaunul pe un fund de lemn și se stă, acoperit cu un prosop, deasupra lui. Așa am făcut de 3-4 ori pe zi, timp de două zile. Între timp, am luat hrean și l-am ras într-un borcan (1/3), restul, până sus, măr sau cartof ras. Am întins pe o cârpă această compoziție și m-am legat la frunte. Peste, am pus o pungă de nailon și încă un prosop cu care m-am legat. Am stat așa cât am rezistat, până la 30 de minute. Și m-am vindecat.
• Dar cea mai mare încercare am avut-o la 55 de ani, când m-am trezit cu un nodul la sânul stâng și o aluniță infectată pe gamba piciorului stâng. Nici de astă dată bunul Dumnezeu nu m-a lăsat. Am aflat de o rețetă cu sucuri de legume și ceaiuri. Suc din țelină, sfeclă roșie, morcovi, varză (albă sau roșie, fiecare cum suportă). Eu beam câte 400 ml, de 3 ori pe zi. Între sucuri, beam, pe rând, ceai de coada-șoricelului, ceai de salvie, ceai de gălbenele. Atât în ceai, cât și în sucuri, puneam după gust suc de lămâie. Am băut 42 de zile și nu am mâncat nimic. Apoi am mers la Cluj și m-am operat. Am scăpat cu bine. Cu credință, cu dragoste, cu iertare, cu milostenie, Dumnezeu m-a lăsat să trăiesc și să vă scriu aceste rânduri. Nu este om să nu aibă în viață și bune, și rele. Dumnezeu ne-a lăsat liberi. Noi alegem binele sau răul. Aveți grijă mare ce alegeți! Cereți ajutorul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, al sfinților, al Maicii Domnului și veți trece cu bine peste necazuri și boli.
Am scris aceste rânduri pentru a preamări pe Dumnezeu. Îți mulțumesc, Doamne, în genunchi și cu lacrimi pe obraz, pentru toate și pentru tot. În numele Tatălui și al Fiului și Sfântului Duh, Amin!
VALERIA I. – Buziaș, jud. Timiș
Cum am învins cancerul
Primul semn l-am observat în primăvara anului 1995, la început, dimineața, la baie (și după un timp, uneori și ziua sau seara), expectoram flegmă de culoare cenușiu închis. Simțeam că vine din plămâni. Consultându-mă cu un medic, din discuții, acesta a pus-o pe seama curățirii de nicotină, cu toate că mă lăsasem de fumat cu 3 ani înainte. Prin luna Mai 1995, în expectorație au apărut zone de sânge proaspăt, care s-au intensificat treptat. Semnele se manifestau o perioadă, după care dispăreau, ca să reapară cu mai mare intensitate. Am făcut o consultație, dar medicul nu mi-a găsit nimic, acuzând o sensibilitate a vaselor sanguine din gât și recomandându-mi un număr de ședințe cu aerosoli. Semnele au dispărut, revenind în Septembrie, asociate de răgușeli scurte și pierderi de intensitate a vocii. Am făcut un control radioscopic destul de superficial, spunându-mi-se că nu am nimic, dar să revin la control. În Decembrie, au apărut dureri de spate la sfârșitul zilei, iar noaptea, când dormeam pe partea stângă, tușeam. Toate aceste semne se manifestau o perioadă, după care dispăreau, ca să apară din nou, mai accentuate, în următoarea fază: un fel de trepte spre o degradare a sănătății, cu care te obișnuiai și aproape nu o băgai în seamă, acceptând-o. În Februarie 1997, în căutarea diagnosticului pe la policlinicile cu plată, am fost trimis la Clinica de Pneumoftizie. Prin radiografie, analiza comparată a sângelui, bronhoscopie, biopsie și tomografie computerizată, s-a stabilit diagnosticul de neoplasm bronho-pulmonar stâng stadiul IV cu metastază hepatică – inoperabil. Am fost trimis la Clinica de Oncologie, unde s-a reconfirmat diagnosticul, fiind dojenit că am venit prea târziu, singurul tratament pentru prelungirea cu câteva luni a vieții fiind chimioterapia, dacă voi rezista. După toate calculele, mai aveam de trăit maximum 6 luni.
Am insistat intenționat asupra manifestării și evoluției acestei perfide și necruțătoare boli, pentru a alarma cititorii acestei povești adevărate. Când m-am dezmeticit din această lovitură, am căutat să elimin disperarea și să găsesc posibilități de salvare, la fel ca înecatul care se agață de ultima frunză. Auzisem de o icoană a Fecioarei Maria, icoana făcătoare de minuni de la Mânăstirea Nicula. Am mers acolo și, în rugăciune, mi-am limpezit gândurile și am înțeles că totul depinde de mine, ajutat de puterea dumnezeiască. În următoarele zile, am intrat în posesia informațiilor la care nu mă așteptam, privitoare la metode de tratament, medicamente, regim alimentar (care nu se foloseau pe atunci în rețeaua noastră sanitară). În paralel cu chimioterapia, am urmat aceste tratamente, respectându-le cu strictețe și având încredere în eficiența lor. Pierdusem mult din greutate și aveam paloarea specifică bolii canceroase. Amețeam și oboseam repede, având dureri. Primele semne s-au manifestat prin creșterea în greutate, prin ameliorarea treptată a durerilor și prin apariția culorii normale a tenului.
În Septembrie 1997, am insistat să fac o tomografie, în speranța că poate s-au creat șansele unei operații de extirpare a plămânului bolnav. Spre uimirea specialiștilor, rezultatul a fost remisie totală, inclusiv a metastazei hepatice. Azi, când fac retrospectiva acestei grele încercări, pot să afirm că strategia în lupta împotriva morții a avut ca și componente credința, voința, tenacitatea și încrederea în tratamente și în efectul acestora. Voința de a trăi și de a învinge boala devenise o obsesie repetată și în somn: “Mă vindec!”. “Tumora dispare! Sunt bine! Nu mă doare nimic!”.
Mulțumesc Fecioarei Maria și Bunului Dumnezeu că mi-au primit rugăciunile și m-au ajutat să mă vindec, să-mi redobândesc sănătatea, învingând una din cele mai groaznice boli ale secolului.
În final, le comunic celor interesați tratamentul:
• Shark Aid – Cartilaj de rechin (este importat din America de firma “California Fitness” și a fost pe larg prezentat în revista “Formula AS”, fiind recomandat adesea la rubrica “Cititorii răspund”). Pentru reducerea tumorii, se iau 8×3 pastile pe zi.
• Culevit – este un produs unguresc. Pentru vindecare, se iau 6×3 pastile pe zi.
• Preparat naturist: într-un vas de sticlă sau de porțelan, se amestecă, până devin o pastă, următoarele componente: praf de pelin (de la Plafar), fagure de miere cu miere polifloră, alcool (de cereale, de 87%). Se folosește o lingură de lemn sau de plastic, inoxidabile. Pasta obținută prin mixaj se pune într-un tifon și se formează cu mâna un pansament dreptunghiular, care se pune pe spate, în zona tumorii, și se leagă cu un pansament elastic. Sub pansament, pentru a proteja lenjeria de pat, se pune o folie de plastic. Compresa se pune seara și se ia dimineața. Același conținut, umezit cu spirt, se folosește șase zile, după care se folosește altă pastă.
•Suc de sfeclă roșie – se beau zilnic 250 ml suc obținut la storcător.
• Ulei de floarea-soarelui presat la rece. Se beau zilnic 50 ml.
MIRCEA D. – Cluj
