• Cine a pățit-o știe prea bine: infecțiile urinare recurente provoacă simptome deosebit de neplăcute și de sâcâitoare, care ne pot da viața complet peste cap. Din fericire, în ultimii ani, au apărut tot mai multe abordări terapeutice menite să le țină în frâu și care vizează nu doar simptomele, ci și cauza afecțiunii •
Pentru că infecțiile de tract urinar sunt al doilea cel mai frecvent tip de infecție, ele constituie o problemă majoră de sănătate publică. Femeile sunt printre cele mai afectate. Potrivit statisticilor, peste jumătate dintre ele ajung să se confrunte măcar o dată în viață cu o infecție urinară. În funcție de locul în care se produce, putem vorbi despre așa-numita infecție urinară superioară, care afectează rinichii (pielonefrită) sau despre o infecție urinară inferioară. Aceasta din urmă poate fi la rândul ei de mai multe tipuri, afectând uretra (uretrita), vezica urinară (cistita) sau prostata (prostatita). În vreme ce infecțiile uretrei sunt cauzate mai ales de bacterii dobândite prin contact sexual, precum Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis, cistitele și prostatitele apar de cele mai multe ori din cauza infamei bacterii E.coli uropatogene, care este responsabilă pentru circa 80% dintre cazuri. Printre celelalte bacterii care pot cauza infecții urinare se numără Klebsiella, Proteus mirabilis și Pseudomonas aeruginosa.
Pentru a evita complicațiile, acționați de la primele simptome
E.coli uropatogenă viețuiește în intestin, unde nu ne face în mod normal niciun rău. Dar în anumite situații, de exemplu pe fondul unui dezechilibru la nivelul florei intestinale, bacteriile care provoacă infecție urinară se înmulțesc peste măsură și încep să migreze, căutând un mediu mai propice. Uneori, ele ajung astfel să coboare din rect, să colonizeze zona perineală și să urce apoi în vezică. Pentru că au uretra mai scurtă, femeile sunt mult mai expuse decât bărbații. Odată ajunse în vezică, bacteriile pot depăși mecanismele de apărare ale organismului, declanșând inflamația. Asta se întâmplă adesea când ne scade imunitatea – de exemplu din cauza expunerii la frig, a stresului sau în perioada de dinaintea ciclului menstrual. Printre simptomele clasice se numără urinarea frecventă, dar în cantități în general mici, durerea sau senzația de arsură la urinare, durerea în zona lombară și/sau o senzație de sensibilitate în partea inferioară a abdomenului și urina tulbure, cu un miros diferit de cel obișnuit. În unele cazuri, mai ales când au fost afectați rinichii, pot apărea chiar și greața sau vărsăturile ori febra însoțită de frisoane. Cu cât tratăm mai repede primele simptome ale infecției urinare, cu atât ne cresc șansele să înăbușim inflamația din fașă. Astfel, nu riscăm să ne confruntăm cu complicații și nici cu răspândirea bacteriilor, care pot migra dinspre vezica urinară spre rinichi. Medicii ne cer în mod normal să facem un sumar de urină, menit să confirme prezența unei infecții, și o urocultură, care să dezvăluie ce tip de bacterie a provocat-o. Apoi, ne recomandă tratamentul pe care-l consideră potrivit, prescriindu-ne de regulă un antibiotic, cuplat eventual cu un antiinflamator, cu vitamina C și cu anumite remedii naturale.
De ce recidivează infecțiile urinare?
Primul pas pentru a scăpa de infecțiile urinare este să înțelegem ce le face să recidiveze. Iată câteva dintre principalele motive:
Anumite predispoziții: Unii pacienți sunt mai vulnerabili în fața unor infecții urinare recurente, deoarece au anumite defecte anatomice, calculi renali sau leziuni la nivelul țesutului care căptușește tractul urinar, ori suferă de reflux vezico-ureteral (o afecțiune în care urina se deplasează în direcția greșită, dinspre vezică spre uretere și rinichi) sau de alte asemenea disfuncții. În grupa de risc mai pot intra femeile aflate la menopauză sau cele active sexual (mai ales dacă au parteneri multipli), persoanele care suferă de tulburări metabolice, precum diabetul, sau au un sistem imunitar deficitar, cum se întâmplă de exemplu în cazul celor care urmează un tratament imunosupresor. Corpii străini din tractul urinar sau genital, precum steriletele, ovulele sau sondele, pot de asemenea crește riscul infecțiilor urinare. La fel și constipația, care poate favoriza eliminarea – și apoi răspândirea – unui număr crescut de germeni.
Joaca cu antibioticele: Infecțiile urinare reapar adesea la persoanele care se tratează luând antibiotice „după ureche” sau care nu duc până la capăt tratamentul prescris. Și antibioticele luate în exces pot să slăbească organismul, lăsându-l mai vulnerabil în fața unor noi infecții.
Igiena realizată greșit: Când merg la toaletă, multe femei se șterg din spate spre față, astfel încât germenii sunt transferați din zona anală către uretră. Rău ne poate face și o igienă intimă exagerat de intensă. De exemplu, nu e bine să folosim săpunuri pline de chimicale sau să îndreptăm dușul direct către zona intimă, întrucât presiunea puternică a apei poate împinge bacteriile în sus, pe uretră. De evitat sunt și băile.
Hainele strâmte: Înmulțirea germenilor din zona perineală poate fi favorizată de purtarea lenjeriei strâmte sau sintetice. Nu e recomandabil nici să purtăm haine prea strâmte, cum ar fi blugii de tip skinny.
Hidratarea necorespunzătoare: Pentru persoanele care suferă de infecții urinare recurente e deosebit de important să se hidrateze destul, dar fără să bea dintr-o dată cantități prea mari de lichid. În plus, e recomandată evitarea băuturilor dulci sau alcoolice, a cafelei, a ceaiului verde și a altor energizante. Preferabile sunt apa și sucul de merișor.
Alimentația și stilul de viață: Alimente nesănătoase favorizează proliferarea bacteriilor nocive din intestin, ducând la o perturbare a echilibrului microbiotei intestinale, care poate provoca, la rândul ei, scăderea imunității, făcându-ne mai vulnerabili în fața infecțiilor. De evitat sunt și citricele sau alimentele foarte condimentate ori acide, care pot irita vezica. Important e de asemenea să facem mișcare, să ne odihnim suficient și să ne ferim de stres – pentru că și acesta din urmă ne poate doborî bariera imunitară, lăsându-ne vulnerabili în fața infecțiilor urinare.
Expunerea la frig: Infecțiile urinare se declanșează adesea din cauza frigului. Potrivit unor studii, e suficient să ne expunem o jumătate de oră la frig unele părți ale corpului, precum mâinile, zona lombară sau picioarele, pentru a risca să ne confruntăm, după numai două-trei zile, cu un nou episod.
Amânarea mersului la toaletă: Specialiștii au constatat că persoanele care nu merg la baie de îndată ce simt nevoia sunt mai predispuse la infecții urinare. La fel și cele care nu golesc bine vezica.
Cum putem stăvili infecțiile urinare recurente, fără a apela la antibiotice
Atunci când infecțiile urinare devin recurente, începând să se producă la intervale extrem de scurte, uneori chiar și la o distanță de o lună, tratamentul cu antibiotice devine problematic. El ne afectează organismul ca întreg și echilibrul la nivelul florei intestinale și poate duce la rezistența la antibiotic. Pacienții aflați în această situație ajung adeseori la limita disperării. Din cauza infecțiilor urinare repetate, ei se confruntă, nu doar cu simptomele supărătoare pe care le declanșează boala în sine, ci și cu unele urmări indirecte ale acestora: nopți în șir nedormite, un nivel ridicat de anxietate, scăderea puterii de concentrare și creșterea irascibilității. Calitatea vieții e așadar grav afectată. Pe termen lung, se poate ajunge și la alte urmări nefaste pentru sănătate, precum distrugerea unor segmente ale aparatului urogenital, afectarea permanentă a rinichilor ori septicemia. Iată, pe scurt, motivele pentru care mai toate femeile care se confruntă cu infecții urinare recurente, dar și medicii competenți și responsabili care au în grija lor asemenea pacienți, ajung mai devreme sau mai târziu să caute variante alternative de tratament, care să nu vizeze doar combaterea punctuală a simptomelor, ci și tratarea cauzelor acestora și prevenirea declanșării unor noi episoade. Iată câteva dintre remediile și tratamentele considerate în prezent printre cele mai eficiente în tratarea sau chiar în eliminarea completă a infecțiilor urinare recurente:
Uleiurile esențiale pot juca rol de antibiotic natural, cu mai puține efecte adverse
Uleiurile esențiale pot fi folosite ca antibiotic natural sau pentru menținerea sănătății tractului urinar și întărirea imunității. Printre cele considerate cele mai eficiente se numără uleiul de oregano, un puternic antibiotic natural, uleiurile de scorțișoară, cimbru și cuișoare, care au proprietăți antiseptice și susțin imunitatea, sau uleiul de salvie, cu proprietăți diuretice. Pe piață există numeroase produse care conțin diferite amestecuri de uleiuri esențiale, special concepute pentru sănătatea tractului urinar, precum Biomicin urinar, Nutramicin urinar.
Remediile cu efect anti-adeziune împiedică germenii să se prindă de pereții aparatului urinar
Aderența bacteriană pe suprafața celulelor care formează mucoasa aparatului urinar reprezintă un factor crucial pentru debutul multora dintre infecțiile urinare. Din fericire, există anumite substanțe care inhibă aderența germenilor. Una dintre cele mai renumite este D-manoza, un zahăr simplu, care are un puternic efect protector și care acționează totodată ca un prebiotic, stimulând creșterea bacteriilor benefice din intestin și reducând riscul de recurență a infecțiilor de tract urinar. Un efect asemănător îl au și merișoarele. Aceste fructe conțin anumite substanțe care împiedică germenii să rămână mult timp pe pereții tractului urinar. Merișoarele fac totodată ca urina să fie mai acidă și, așadar, mai puțin prielnică proliferării bacteriilor.
Vaccinurile împotriva infecțiilor urinare
În farmaciile din România se poate cumpăra – însă numai cu prescripție medicală – un medicament sub formă de capsule, care stimulează sistemul imunitar printr-un mecanism similar vaccinurilor. Uro-Vaxom conține liofilizat de E. coli, adică fragmente bacteriene care sunt recunoscute de celulele imune și care determină în organism o serie de reacții care-i permit să dezvolte o protecție mai bună împotriva infecțiilor urinare recurente. Specialiștii estimează că medicamentul poate să scadă numărul recurențelor cu până la 80%. El poate fi folosit ca adjuvant în tratamentul infecțiilor recidivante, în faza acută, dar și preventiv. Profilactic, se ia câte o capsulă pe zi, timp de trei luni consecutiv.
Pe piața internațională există și alte tipuri de vaccinuri împotriva infecțiilor urinare recurente, precum vaccinul sublingual Uromune (Marea Britanie) și vaccinul injectabil StroVac (Germania), care pot da și ele rezultate bune în cazul unor pacienți, dar care sunt ceva mai greu de obținut.
Împotriva germenilor ne putem folosi și de bacteriile „bune”
Potrivit anumitor cercetări, putem reduce riscul revenirii infecțiilor urinare dacă facem în așa fel încât zona perineală, vaginală și perianală să fie colonizate de anumiți Lactobacili, precum Lactobacillus crispatus, reuteri și rhamnosus. Aceste bacterii „bune” influențează pozitiv compoziția microbiotei vaginale, inhibând creșterea microorganismelor dăunătoare, atât în intestin, cât și în zona urogenitală. Administrați profilactic, lactobacilii pot așadar să înlăture răul de la rădăcină, împiedicând proliferarea și răspândirea germenilor responsabili pentru infecțiile urinare. Printre suplimentele care conțin astfel de probiotice se numără cel de la Optibac, care e protector și care conține Lactobacillus reuteri și Lactobacillus rhamnosus, și Intima Equilibre, care ajută la refacerea echilibrului florei, dar și al mucoaselor, conținând, pe lângă Lactobacillus crispatus, anumite vitamine, zinc, fructo-oligozaharide și acid hialuronic.
Albastrul de metilen e tolerat și în tratamentele de lungă durată
Pentru că acționează deosebit de eficient împotriva cistitelor sau nefritelor produse de bacterii și virusuri, albastrul de metilen este folosit pe scară largă pentru tratarea infecțiilor urinare acute și cronice, dar și în profilaxia acestora. Printre avantajele sale se numără faptul că este eficient împotriva mai multor tipuri de bacterii, că este un bun agent antifungic, putând de exemplu inhiba inclusiv dezvoltarea Candidei, și că are o toxicitate redusă, putând fi tolerat și în tratamentele de lungă durată. Un dezavantaj e acela că albastrul de metilen poate colora urina în albastru sau verde. Printre produsele pe bază de albastru de metilen folosite în tratarea infecțiilor urinare se numără Uractiv forte, care conține și extract uscat de strugurii-ursului (Archtostaphylos uva-ursi), o plantă cu proprietăți antibacteriene, diuretice și antiinflamatorii. Un alt asemenea produs, care se numește, simplu, „Capsule infecții urinare cu albastru de metilen”, conține și metenamină, un antiseptic urinar care nu provoacă rezistență bacteriană, putând fi folosit și în cure prelungite pentru prevenirea infecțiilor urinare, și drotaverină, o substanță utilizată în reducerea durerilor provocate de spasmele vezicii urinare. Aceste capsule pot fi luate ca tratament, dar și profilatic, în cure de câte 10 zile, ținute 2-3 luni consecutiv.
Cum putem acționa la primele semne de infecție urinară
În cazul infecțiilor urinare există, din păcate, două indicații care se cam bat cap în cap: pe de-o parte, suntem sfătuiți să luăm măsuri de la primele simptome, dar, pe de alta, e indicat ca, înainte ca medicul să ne prescrie un tratament clasic, cu antibiotic, să facem analize, ceea ce durează. Cum putem ieși din impas? O variantă este să apelăm, înainte de sosirea rezultatelor analizelor, la o schemă naturistă de tratament. Medicul sau farmacistul ne poate recomanda, de exemplu, o combinație de produse pe bază de uleiuri esențiale, albastru de metilen și merișoare. Putem apela și la anumite tincturi pentru sănătatea tractului urinar, cum sunt Polygemma 7 Căi urinare sau Meridian vezică urinară, ori la un vaccin împotriva infecțiilor urinare. Specialiștii recomandă în unele cazuri și unele remedii naturale pentru sănătatea rinichilor, cum ar fi Renostim sau Meridian rinichi. Important este de asemenea să ne hidratăm suficient, fără să bem însă prea multă apă deodată. Adevărate minuni poate face și căldura: faceți băi calde de picioare sau țineți pe abdomen (dar nu direct pe piele) o pernă electrică sau o sticlă cu apă caldă. În cazurile ușoare, simptomele dispar, iar uneori nici nu mai e nevoie să recurgem la antibiotic. Atenție însă: decizia finală în acest sens trebuie să o ia tot medicul, în baza analizelor.
Cum putem acționa preventiv
Specialiștii ne recomandă, înainte de toate, să acordăm o atenție constantă igienei intime și unui stil de viață sănătos. Nu doar alimentele nepotrivite și hidratarea insuficientă, ci și oboseala și stresul ne pot slăbi imunitatea, făcându-ne vulnerabili în fața infecțiilor urinare. Pentru a le preveni, mai dispunem însă și de alte arme. Unii pacienți reușesc să se ferească de infecții urinare luând constant câte un remediu sau două menite să le prevină. Schema de tratament este stabilită de medicul curant. În general, sunt alternate, de la o săptămână la alta, diverse produse pentru sănătatea tractului urinar, dar și a rinichilor, cum ar fi unele uleiuri esențiale și tincturi, ori produsele pe bază de albastru de metilen și D-manoză sau merișor. Efecte excelente pot avea și vaccinurile împotriva infecțiilor urinare recurente, curele periodice cu produse pe bază de albastru de metilen sau administrarea periodică a unor probiotice pentru întărirea sănătății tractului urinar.
