Soarele zeilor – MUȘEȚELUL

• O miniatură de margaretă, cu o putere de vindecare gigantică •

„Mușat”, în vechea limbă ro­mână, înseam­nă „fru­mos”. Mușețel nu poate însemna altceva decât „frumușel”. Și cum se întâmplă în­totdeauna, strămoșii noștri au ni­merit-o și de data aceas­ta, potrivind de minune un nume de alint cu una dintre cele mai fru­moase și gingașe plante din câte a lăsat Dumnezeu pe pământ: un bănuț mic, de aur, încon­jurat de o corolă formată din pe­tale albe și delicate ca un suspin! O mi­niatură de mar­garetă, dar cu mi­ros mult mai par­fumat și mai dulce și cu o pu­tere vin­decătoare de invi­diat. Egip­tenii îi spuneau „soarele zei­lor” și îl vene­rau pentru puterea lui de a vindeca fierbințeala și du­rerile de stomac. Ro­manii îi spu­neau „matri­caria”, pentru puterea lui de a vindeca bolile femeiești și pentru felul în care le sporea frumusețea pielii și a părului. În România, mușe­țelului i se mai spune și „ro­maniță” și țăranii îl foloseau în fier­tură cu lapte, contra conjunctivitei, și amestecat în mămă­ligă fierbinte, pentru a vindeca, sub formă de ca­ta­plasme așezate pe piept, cele mai grele răceli.

Recoltare

Mușețelul medici­nal trebuie de­o­­sebit de mușețelul sălbatic, care are miros, dar nici un fel de forță vin­de­cătoare. Țineți min­te: la mu­șețelul medici­nal, bănuțul galben e ușor ieșit în afară și la apă­sare e gol, în vreme ce mu­șețelul sălbatic are bă­nu­țul plat și com­pact.

Mușețelul se culege din luna Mai și până în August, numai pe vreme frumoasă, cu soare plin. Se adună doar corolele și se usucă repede, la loc bine aerisit.

Tratamente interne

* Boli digestive – du­reri de bur­tă, colici, cram­pe, precum și ca leac fe­meiesc contra durerilor menstruale.

În toate ca­zurile se ad­mi­nis­trea­ză o in­fu­zie de mușe­țel, preparată din 1-2 lin­gu­rițe pulbere de flori, opărite cu o cană de apă clocotită. Se la­să la in­fu­zat 20 de mi­nute. Se stre­coară și se beau două căni pe zi, pe sto­macul gol.

* Dureri ab­dominale la co­pii – se pre­pară o infuzie după rețeta de mai sus, la care se adaugă câteva semințe de anason. Se pornește cres­când, de la câteva lin­gurițe, pâ­nă la o jumătate de cană.

Tinctura de mușețel

Se folosește alternativ cu infu­zia, în tratarea acelorași boli. Rețe­ta: se pune o mână de flori proas­pete într-o sticlă și se acoperă cu o ceașcă de alcool de 70 de grade. Se lasă 10 zile la macerat, agitând sticla. Se stre­coară. Se păstrează în sticle de cu­loare închisă, înfundate cu dop. Se iau 20-30 de picături, de trei ori pe zi, în 100 ml apă sau ceai.

Tratamente externe

* Gingivite, abcese dentare, amig­­­dalite, stomatite: infuzie din 3 linguri flori la o cană de apă clo­cotită. Se lasă aco­perită 15-20 minute. Se strecoară. a) În gingivite și abcese dentare se ține infuzia călduță în gură circa 5 minute. Procedeul se repetă de mai multe ori pe zi. b) În sto­matite, amig­da­lite, pentru dezin­fec­tare bu­ca­lă, infuziei i se adaugă 4 g acid boric. Cu soluția obți­nută se fac mai multe gargare pe zi, din care una îna­inte de culcare.

* Ulcere vari­coa­se, hemo­roizi, fu­runcu­lo­ză, răni, răni purulente, ulcerații, leuco­ree: in­fuzie din 3 lin­guri flori la o cană (200 ml) apă clo­cotită. Se lasă aco­pe­rită 30 minute. Se stre­coară. Pe locul afectat se aplică băi lo­cale sau cata­plasme. Pentru trata­rea leu­co­re­ei se fac spă­lături vaginale de mai multe ori pe zi, din care una îna­inte de culca­re.

* Eczeme – a) infuzie, din 2 linguri pulbere flori la cană; cu so­luția obținută se aplică com­prese locale; b) pulbere de flori pre­sărate pe eczemă.

* Arsuri – tinctură preparată din 20 g flori mărunțite și 2 linguri alcool de 70°. Se lasă 3 ore, se ada­u­gă 200 ml ulei co­mes­tibil. Totul se fierbe pe baie de apă 2-3 ore, ames­te­cându-se din când în când. Se lasă la macerat până la răcire. Se stre­coară prin pre­sare. Se păstrează în sticle închise la culoare. La ne­voie se folosește pen­tru pansa­mente.

* Infecții ale vaginului (scur­geri, candidoze) – se recomandă atât spă­lăturile interne cu ceai de mușețel călduț, cât și ungerea pere­ților vagi­nali cu ulei sau alifie de mușețel. Ideal este ca spălăturile să fie urmate de introducerea uleiului în vagin cu ajutorul unei se­ringi din plastic steri­lizate, care se spală apoi bine cu apă fierbine și cu săpun și se ține în­tr-o punguliță curată din plastic! (E bine ca se­rin­gile să fie schimbate cât mai des). După insti­larea uleiului de mu­șețel, așezate într-o po­zi­ție relaxată, bolnavele își vor masa ușor pereții va­gi­nului (mâna trebuie să fie extraor­dinar de curată) pen­tru ca li­chidul să se întindă uni­form. Practicată corect, me­toda dă rezultate excepționale.

* Infecții ale căilor respiratorii, stră­nu­turi, nas în­fundat cedează rela­tiv repede dacă se inhalează aburi fier­binți de mușețel. După inhalații, bolnavul trebuie să rămână în casă, la cald.

* Infecții ale ochilor – spălă­turi zilnice, repetate, cu ceai de mușețel călduț. Fie că se pun pică­turi cu pi­peta, fie că se spală ochii bol­navi, pe rând, în­tr-un vas perfect curat, cu capaci­tate mai mare, ast­fel ca lichidul să acopere bine pleoa­pele, ca­re tre­buie deschise și în­chise de mai multe ori.

* Răni, plăgi infectate, zgârie­turi, acnee – se practică spălăturile și compresele cu ceai de mușețel, înso­țite de ungerea locurilor bolna­ve cu alifie sau ulei de mușețel.

* Hemoroizi – Intern: infuzie de mușețel de trei ori pe zi (dina­mi­zează scau­nul). Extern: ungerea locului bol­nav cu alifie sau ulei de mușețel după o igienă locală amă­nunțită.

* Nevralgii, dureri de dinți – Așezați pe locul dureros o pernă fierbinte umplută cu flori de mușe­țel.

* Colici și balonări – atât la copii, cât și la maturi, cataplas­mele cu mu­șețel calmează spectaculos crampele și balonările intestinale.

* Piele – asupra obrazului, mu­șe­țelul are o acțiune calmantă și pu­rifi­catoare. Două-trei spălări săptă­mâ­nale ale feței vor asigura un as­pect proas­păt și catifelat al tenului.

* Păr – Clătitul cu mușețel des­­chide culoarea părului și îl face să strălu­cească.

Remedii din mușețel

* Baia cu mușețel – pentru o baie completă cu mușețel se pun doi pumni de plantă la 2 litri de apă în clocot. Se lasă să stea 2-3 minute, apoi ceaiul se strecoară și se pune în apa caldă din cadă.

* Cataplasme cu mușețel – 1/4 l lapte în clocot se toarnă peste o lingură mare de mușețel, se lasă să se infuzeze 2 minute, apoi se strecoară și se pun cataplasme calde pe locul bolnav.

* Aburi de mușețel – o mână de flori se dă într-un clocot de apă, se lasă să se infuzeze până ce mai coboară temperatura, apoi se toar­nă într-un lighenaș. Aburii tre­buie să fie cât mai fierbinți. Capul se acoperă cu un prosop.

* Perne cu mu­­șețel – un să­culeț de cânepă sau de in se um­ple cu flori uscate de mușețel, bine în­desate. Se în­căl­zește fie pe o tavă uscată și bine în­cinsă, fie pe un dos de capac pus peste apă în clocot.

* Ulei de mușețel – o sticlă de jumătate de litru se umple cu flori de mușețel proaspete, culese pe soare plin. Deasupra se toarnă ulei de măsline pre­sat la rece. Untde­lemnul trebuie să acopere florile. Sticla se astupă bine cu un dop și se lasă la soare vreme de 14 zile. Apoi se păstrează la frigider.

* Alifie de mușețel – 250 g de untură de porc curată (osânză) se încinge bine într-o tigaie și se adau­gă deasupra (ca șnițelele) doi pumni de flori proaspete de mușe­țel. Ele se umflă și trebuie ames­tecate (doar de 2-3 ori) cu o lingură de lemn. Se ia tigaia de pe foc, se acoperă cu un capac și se pune într-un loc răcoros până a doua zi. Atunci tigaia se pune din nou la încălzit, pe un vas cu apă fierbinte, și când untura devine lichi­dă (fără să fiarbă), se strecoară prin­tr-un tifon într-un borcan de sticlă curat (tifonul trebuie presat cu mâna ca să iasă tot). Înainte de a pune capa­cul, se mai amestecă de 2-3 ori în lichid.