Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Curățenie mare

Guvernul Bolojan, susținut în parlament de partidele pro-occidentale, și-a asumat un program de depășire a crizei fiscale, concretizată în cel mai mare deficit (9,3%) al unei țări membre a UE. Criza fiscală a impus un tratament „de urgență” – creșterea TVA, a accizelor și a unor impozite și taxe, afectându-i pe toți contribuabilii români – cu scopul stopării ei, înainte de a se transforma într-o criză socio-economică devastatoare. Dar soluționarea propusă nu rezolvă și cauzele. Noii guvernanți nu au învățat nimic din „lecția” dată de proasta funcționare a fostului sistem politico-administrativ, care s-a vădit incapabil să prevină și să atenueze „mișcările pieței globale” ce i-au afectat (și) pe români. Criza fiscală actuală este rezultatul, previzibil de multă vreme, al aceluiași sistem, construit pe scheme clientelare la comandă politică. Ea a fost declanșată de un „dezmăț bugetar” fără precedent, instituțiile politizate și partidele ce le-au „capturat” cheltuind iresponsabil resursele bugetului de stat. Premierul Bolojan și o parte a echipei sale au realizat, în consecință, că    menținerea repectivului „sistem” poate falimenta statul român în ansamblu. De aceea, după „pachetul de urgență”, premierul a propus și alte „pachete de măsuri”, cu caracter vădit reformist, afectând – pentru prima oară în istoria post-comunistă a României – însăși „esența sistemului”, adică structura lui clientelizată politic. Ilie Bolojan vrea să curețe „sistemul” de inserția politicului care l-a deprofesionalizat, l-a transformat într-o organizație suprapusă organismului social, indiferentă la nevoile reale ale acestuia.

„Pachetele 2 și 3”, propuse de premierul liberal, afectează direct partidele implicate în sistem, le impune transformări esențiale în modul lor de raportare la interesul general al țării. Am arătat de multă vreme că majoritatea grupărilor politice românești nu sunt partide politice veritabile, ci organizații de interes grupal, doctrinele și programele aferente, afișate de ele, fiind în genere forme de impostură conjuncturală. Principala grupare de acest tip este PSD-ul, derivat din FSN, gruparea ce a succedat, după revoluția din 1989, partidului unic, PCR-ul, și a debutat prin ocuparea tuturor instituțiilor esențiale ale statului, instaurând, astfel, faimosul „sistem”. PSD-ul (cu denumirea „cumpărată” de la istoricul PSDR, din perioada interbelică) a înțeles nevoia jocului democratic, acceptând multipartidismul, dar căutând mereu să elimine sau să blocheze partidele care pun interesul general al țării înaintea intereselor de grup. PSD-ul este, prin definiție, un partid clientelar și, în deceniile post-comunismului, a stimulat mereu apariția unor „partide” satelitare întru totul asemănătoare cu el, folositoare ca „supape” pentru drenarea momentană a nemulțumirilor sociale generate de administrarea resurselor țării. Orice partid clientelar își poate mulțumi susținătorii doar oferindu-le acces preferențial la aceste resurse, legalizându-le posibilitățile de înfruptare din ele. Distribuirea discreționară, iresponsabilă, a veniturilor a creat o castă de „baroni” centrali și locali, suprapusă restului societății, în totală contradicție cu programul și doctrina socialistă, afișată formal. Or, prin „pachetele 2 și 3” de reformare a sistemului care a generat privilegii nesimțite pentru clienții PSD-ului și ai partidelor asociate cu el, premierul Bolojan dă o lovitură extrem de dură construcției de partid bazată pe scheme clientelar tribale. Obligat de rezultatele ultimelor alegeri, care au indicat o scădere marcată a poziției sale, să participe la o guvernare reformistă, PSD-ul se va afla într-o situație de cumpănă pentru viitorul său.

D-l Bolojan a demonstrat că, în actuala lui așezare, sistemul nu mai poate continua fără riscul de a aduce în faliment statul român. El a cerut scuze electoratului în numele PNL-ului, participant, în asociere cu PSD-ul, la „marea devalizare” a bugetului de stat. Cu el, PNL-ul și-a început – în ciuda împotrivirii interesate a unor lideri „baronizați” – reconstrucția politică. În cazul PSD-ului, lucrurile stau însă altfel. „Pachetele 2 și 3”, propuse de premierul liberal, par a le distruge baza clientelară, îndepărtând paraziții propuși de ei, ca mulgători la „ugerele” bugetului. Căderea impactului electoral al partidului, la un incredibil 13%, în preferințele electoratului îi sperie, în perspectiva alegerilor viitoare. De aceea, în ciuda amenințărilor cu trecerea în opoziție, nu vor pleca de la guvernare, mai ales că au avut „prevederea” de a cere o „rotativă” guvernamentală în 2027. Față de „pachetele 2 și 3”, ei au ales, de aceea, să ceară o „amendare socialistă”, constând în degrevarea de impozite și taxe a defavorizaților țării și excluderea disponibilizărilor din sistem, care le afectează direct susținătorii. PSD-ul nu este, cum se proclamă, un partid „de stânga”, ci o grupare total dependentă de relațiile de tip tribal, ce presupun servicii reciproce între conducători și „supuși”.

Guvernul Bolojan pare decis să reformeze sistemul, prin normalizarea instituțiilor sale, așa cum face orice comunitate care își respectă „contractul social”. Dacă „programul Bolojan” va eșua, situația se va datora în întregime unui PSD nereformabil și asociaților lui din celelalte partide aflate la guvernare.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.