Cu un păr lung, blond-roșcat, de leoaică, Alina este o prezență magnetică intensă, care îți stârnește pe loc curiozitatea. Ea însăși o fire foarte deschisă, blândă și cu o privire de felină cu ochi verzi migdalați și cu tolba doldora de povești, ca orice om umblat prin lumea largă de-al lungul și de-a latul, te captivează cu poveștile sale mai puțin obișnuite.
„Îmi aduc aminte că, pe când aveam vreo patru, cinci ani, frații mei mai mari au primit cadou de Moș Crăciun, un glob pământesc albastru, pe care l-am făcut jucăria mea preferată. Îl învârteam neîncetat, oprindu-l cu degețelul și spunând că acolo voi merge când voi crește mare. Îi întrebam tot timpul pe sora sau pe fratele meu mai mare: „Ce scrie, ce scrie?”. Am învățat să citesc pe globul pământesc. Mai târziu am călătorit în toate acele țări, orașe, de pe diferite continente… Nu cred că am ratat vreunul”.
Alina a făcut înconjurul lumii de mai multe ori în cei 12 ani cât a lucrat manager de restaurant pe vase de croazieră, are o mare ușurință de comunicare și înțelegere dincolo de cuvinte a omului cu care stă de vorbă. Și asta pentru că nu este chiar o persoană banală, ci are anumite daruri puțin mai deosebite. Este o persoană cu daruri extrasenzoriale, capabilă să vadă dincolo de lumea obișnuită. Da, sună a science-fiction, nu e așa? Și încă nu știți ce urmează să vă aflați… Dar să o lăsăm pe ea să ne spună povestea…
„Când eram copil, pe la 9 ani și mai apoi pe la 11, am avut două experiențe care s-ar putea spune că mi-au marcat destinul: prima întâmplare a fost o experiență așa-zis „în apropierea morții”. Era perioada de după Revoluție când începuseră să ruleze la TV filme cu Bruce Lee. Eram fascinată de artele marțiale, așa că mă uitam neîncetat la aceste filme și imitam mișcările actorilor. Într-o zi, când părinții erau la serviciu, eu, sora și fratele nostru mai mare eram acasă, ne certam că fratele ne pârâse mamei pentru ceva ce făcuserăm noi, fetele. Așa că am început să ne batem, iar eu am încercat să aplic ce văzusem în filme. La un moment dat, văzând că frate-miu a vrut s-o lovească pe soră-mea cu piciorul, m-am băgat în față și, din greșeală, mi-a aplicat o lovitură directă în stânga pieptului, fix în inimă. Am simțit cum inima a mai pompat o dată sânge, dar nu a mai reușit să pompeze decât foarte puțin și s-a oprit… Am căzut și imediat am avut percepția că zburam. Eram fericită, ușoară, liberă și zburam. Senzația a fost că, în sfârșit, am scăpat de acest coșmar. Am revăzut toată viața, ca pe un ecran pe care s-au derulat cu rapiditate toate acțiunile și gândurile mele, dar și ale celor din jurul meu. Am văzut și am simțit din plin cum i-am impactat pe cei din jur.
Filmul s-a oprit de două ori, la două discuții cu tatăl meu, în care îi spusesem lucruri greu de dus. Tatăl meu nu se ținea de cuvânt și dăduse în patima alcoolului. Am simțit durerea din inima lui, provocată de cuvintele mele tăioase în care îi spuneam că o face pe mama să sufere, că nu e în stare să ne crească și să ne fie alături.
A doua experiență a fost când un băiețel din vecini a murit, fiind strivit de o bară. Făcea parte din grupul de copii din blocul vecin. Îmi aminteam doar că era mai mic ca mine, poate avea opt ani, iar părinții lui, el și sora lui erau foarte frumoși. O admiram pe mama lui cât era de frumoasă și de blândă. După ziua morții sale, a doua zi, noi copiii am fost invitați la priveghi, să mâncăm prăjituri și să bem suc. Până atunci, nu știam ce înseamnă conceptul de moarte. Știam ceva că cei morți pleacă de tot, că sunt îngropați, dar niciodată nu avusesem tangență cu subiectul. Parcă aveam senzația că ar mai fi șanse să revină, ca și cum moartea era ceva temporar. Am intrat cu toții în apartamentul lor, erau mulți oameni pe lângă pereți, în toate camerele, ne făceau loc să intrăm. Ne-au servit cu suc, prăjituri și chec – desertul meu preferat.
Dar apoi am intrat în camera cu sicriul. Părinții desfigurați de durere erau deasupra sicriului. Când am intrat și ne-au văzut, am primit din plin durerea lor în piept, ca o mie de ace care mi-au paralizat pieptul și o durere imensă ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Cred că m-am și oprit pe loc, procesând valul dureros, blocând copiii din spatele meu să intre. Și în toată acea durere, pe un alt plan, o energie cristalină și strălucitoare de copil, o iubire pură – băiețelul Ovidiu era lângă mama lui. Am perceput prezența lui luminoasă, neînțelegând ce se petrece. El îi spunea mamei lui că o iubește și stătea acolo pur și simplu radiind iubire. Nu am putut spune nimănui atunci că Ovidiu era acolo. Însă am ieșit plângând, alergând afară pe scări, jurând că voi găsi o cale să dovedesc că cei dragi nu dispar cu adevărat, că o să ajut oamenii să își aline durerea”.
Anii au trecut, viața a mers înainte. Ca manager de restaurant pe vas de croazieră, Alina avea foarte multe responsabilități. Standardul este foarte înalt și totul trebuia să fie impecabil. Ritmul de muncă și presiunea erau adesea infernale. A rezistat timp de 12 ani. După care a clacat. A ajuns în burnout – acea stare de epuizare profundă fizică și psihică în care toate resursele energetice ale corpului, ale sistemului nervos, cardio-vascular, muscular și endocrin sunt epuizate, date peste cap. Așa că a renunțat.
A urmat o perioadă de refacere și introspecție și Alina și-a amintit de experiențele din copilărie. Astfel că a căutat mai multe informații despre alți oameni care trec prin experiențe similare, a căutat să afle dacă există dovezi științifice sau vreo muncă de cercetare în această direcție. Așa a aflat că există – încă din anii 70 – Institutul Monroe.
Nu mică i-a fost mirarea să afle că de atunci și până acum, zeci de mii de oameni din întreaga lume au căutat răspunsuri pentru experiențe dincolo de corpul fizic. Institutul Monroe promite să te scoată din realitatea cotidiană și să te conecteze cu o versiune extinsă a propriei tale conștiințe. Cu ajutorul tehnologiei Hemi-Sync® – un sistem audio revoluționar care îți sincronizează emisferele cerebrale – intri într-o stare de luciditate profundă, unde timpul, spațiul și granițele personale încep să se dizolve. Folosind aceste sunete speciale, programele Institutului Monroe te ghidează în stări modificate de percepție – meditație profundă, claritate mentală, auto-descoperire sau chiar experiențe „în afara corpului”.
Alina nu a mai stat pe gânduri. „Am început să lucrez cu ei. Am urmat apoi pregătirea online și fizică de la institut, în Virginia, Charlottesville, devenind instructor Monroe. Am vrut ca toată lumea să știe de acest institut și să beneficieze de astfel de experiențe. Cum se procedează? Te așezi, îți pui căștile la urechi, închizi ochii… și observi: ceva se schimbă. Poate simți cum se activează ceva vechi și uitat în tine. Poate auzi gânduri care nu-ți aparțin. Sau poate, pentru prima dată, liniștea devine o poartă”.
Alina Redenciuc, în calitate de gazdă și fondatoare a Institutului Românesc de Explorare a Conștiinței, organizează în intervalul 3-5 octombrie 2025, la Hotel Aro Palace Brașov, prima conferință din România unde nu doar asculți, ci experimentezi!
„Conferința aduce la un loc oameni de știință, ghizi cu zeci de ani de experiență și oameni care au trăit efectiv „dincolo de corp”. Ei vin să-ți arate cum poți explora universuri interioare reale. Nu e science fiction. E știință aplicată. Și e experiență directă. Poți explora cum se simte atunci când mintea trece dincolo de limitele realității obișnuite; poți căpăta acces la zone care depășesc granițele simțurilor banale.
De ce ai vrea să participi? Pentru că poate că ai simțit mereu că există „ceva mai mult”. Pentru că vrei să înțelegi ce e „dincolo”, pentru a-ți răspunde tu însăți la întrebări, pentru a-ți asculta intuiția, a simți adevărul, a învăța despre bogăția care zace în tine și – ca rezultat, pentru a trăi o viață mai fericită și mai împlinită, așa cum ți-o dorești, autentică și liberă. Sau poate doar pentru că vrei să te regăsești, profund și autentic, într-o lume care te distrage constant de la tine. Și pentru că mii de oameni din întreaga lume au raportat revelații transformatoare, echilibru emoțional, vindecare interioară și acces la zone ale conștiinței pe care nici nu știai că le poți atinge – permis de liberă trecere la o înțelepciune care depășește granițele simțurilor obișnuite”.
Fiecare dintre invitați are o poveste personală puternică în spate, și fiecare ne învață din bogăția sa de experiențe combinată cu cunoașterea personală și profesională și cu toții avem același scop – să aducem cunoaștere și eliberare.
Ei ne învață ceea ce nu învățăm la școală, să devenim mai buni, mai eliberați de frici și poveri, mai sănătoși, mai prosperi, pentru a ne bucura de viață din plin.
Reducere 25% la prețul biletului standard cu codul CEC25!
Care e rețeta și ingredientele ca să avem o viață mai bună?
Rețeta ar fi simplă, după mine: atingerea bucuriei. Dacă există bucurie în viața ta, în orice formă, atunci ai atins succesul. Cred că bucuria cuprinde fericirea.
Un alt ingredient ar fi sănătatea. Pentru mine, sănătatea nu înseamnă doar să nu fii bolnav, ci să te trezești dimineața cu energie și cu bucuria de a trăi. Îmi place să îmi fac timp să respir, să mă odihnesc, să mă bucur de ce îmi place și să savurez acele momente simple care dau gust vieții.
Familia mea mi-a dat rădăcini, dar și aripi. Nu totul a fost ușor, însă chiar și momentele grele au fost semințe care au crescut în mine puterea de a iubi, de a ierta și de a mă ridica.
Am învățat că adevărata împlinire vine atunci când îți pui abilitățile în slujba unui sens mai mare. Îmi folosesc potențialul ca pe un dar — nu doar pentru mine, ci și pentru cei cu care mă întâlnesc pe drum. Știu încotro merg și fiecare zi este un pas spre misiunea pe care am ales-o.
Aleg să privesc viața prin lentile optimiste – și nu pentru că totul e perfect, ci pentru că știu că în fiecare provocare se ascunde o lecție.
