• Când citești recomandările legate de ea, ai zice că e vor­ba de o minune. Oare de ce se află vitamina D în topul reco­mandărilor medicale?

Pentru ce are nevoie organismul de vitamina D?

De la bun început trebuie spus că, atunci când vorbim despre vitamina D, ne referim de fapt la două dintre formele ei – și anume, D2 și D3. Fiind­că ea nu este o sub­stanță unică, ci (ca și com­plexul B, de exemplu) o fa­milie compusă, în acest caz, din șase membri: D2, D3, D4, D5, D6 și D7. Atâta doar că numai primele două sub­stanțe au relevanță nutrițio­nală.

Această vitamină deține un rol foarte important în corpul nostru. Cei dintâi beneficiari sunt oasele și dinții, pe care îi întărește, ajutând la fixarea calciului, însă receptori pentru vita­mina D se găsesc în aproape toate orga­nele și țesuturile, de la creier până la intestin. Ea menține un nivel co­res­punzător al calciului și fosfo­rului, pre­cum și un raport corect între cele două minerale, dar în afară de aceasta, mai îndeplinește și alte func­ții esențiale, ca de pildă: con­tribuie la sinteza proteinelor în mușchi, parti­cipă la diviziunea ce­lulară și asigură o mai bună rezistență a or­ganis­mului la infecții.

De unde ne-o procurăm?

Numai în proporție de 10-20% o pu­tem obține din hrană – mai ales din alimentele de origine ani­ma­lă: pește gras (ca heringul ori so­­monul), un­tură de pește, găl­benuș de ou, unt, smântână, fi­cat (de porc, vită sau pui). Exis­tă și surse vegetale ca: ule­iurile, ciupercile, germenii de grâu, spa­nacul, varza. Însă, în cea mai mare parte, organismul și-o pro­duce singur, la nivelul pielii, sub influența radiațiilor solare. De aceea se recomandă să ieșim zil­nic la soare cu fa­ța, mâinile și bra­­țele neaco­perite, timp de cinci până la 20 de minute, în func­­ție de tipul pielii și in­ter­valul orar. Principiul “cu cât mai mult, cu atât mai bine” nu se aplică aici, de­oarece corpul își reglează automat procesul de sin­te­ză a vitaminei și îl în­trerupe în momen­tul când s-a pro­dus o cantitate suficientă. Spre deosebire de vitaminele hi­dro­­solubile, care sunt eliminate zi de zi prin urină, cele solubile în grăsimi, printre care se nu­mără și D (alături de A, E și K), se absorb în sân­ge și se depozitează în ficat. Existența acestei rezerve îi per­mite orga­nismului să se alimenteze din ea în cursul iernii, astfel încât o even­tuală carență poate apărea abia după epuizarea stocului.

Cât să luăm?

Dacă ar fi să dăm crezare unor “predicatori” dezlănțuiți ai vitaminei D, practic, cu toții ducem lipsă de ea și ar tre­bui să ne-o adminis­trăm.

Dar unde începe deficitul, care este limita mi­nimă ad­mi­să? Institutul “Ro­bert Koch” din Ber­lin in­dică valoarea de 12 nanograme pe mililitru (res­pectiv 30 nanomoli pe li­tru), iar cercetătorii ame­ricani reco­man­dă 50 nanomoli pe litru, în timp ce co­legii lor din alte țări (inclusiv din România) se pro­nunță pentru un prag minim acceptat de 75 nanomoli pe litru.

Care sunt categoriile afectate și ce riscă ele?

Oamenii tineri și sănătoși care petrec vara des­tul timp în aer liber nu au motive de îngri­jorare. Dar există și grupe de risc, cum sunt per­soa­nele cu pielea de culoare închisă, fe­meile care își feresc fața și trupul de soare ori de câte ori ies din casă, pa­cienții cu afec­țiuni cronice ale ri­nichi­lor, fica­tului sau tractului diges­tiv, de ase­me­nea, și persoanele în vârstă, fiindcă ele au în general o ca­pacitate redusă de a sintetiza vita­mina D. Trecând în revistă ca­rac­te­risticile categoriilor enu­­merate mai sus, vom observa că în ele se regă­sesc cel puțin parțial, într-o formă sau alta, prin­ci­palele cauze ale hipo­vita­minozei: expune­rea insu­fi­cientă la soare, eliminarea accentuată a vitaminei D prin ri­nichi, lipsa din hra­na zilnică a ali­men­telor care o con­țin, dar și ab­sorb­ția defectuoasă la nive­lul intes­tinului.

Instalată treptat și agravată în timp, ca­rența de vitamina D declan­șează în or­ganism dezechilibre ale nivelului de calciu și fosfor, ceea ce provoacă o deminera­li­zare a oaselor. La co­pii, se constată întâr­zieri în apa­­riția dinți­lor, precum și mo­­di­ficări struc­turale ale sche­letului, tipice pen­tru boa­la cunos­cu­tă sub numele de rahi­tism. Adulții sunt amenințați de osteo­ma­lacie sau osteo­po­roză: țe­su­tul osos se rare­fia­ză, nu lipsesc nici durerile și, în orice moment, se pot produce fracturi.

Să luăm sau nu vitamina D?

Se recomandă fără re­zerve ad­ministrarea vitaminei la copiii mici. În schimb, persoa­nele ce se înca­drea­ză în gru­purile de risc prezentate ante­rior ar trebui să se adreseze mai întâi unui medic, pentru mă­surarea nivelului de vita­mină D, printr-o ana­liză de laborator. În cazul în care se va dovedi într-adevăr necesar, me­dicul va prescrie un tra­tament cu pre­paratul adecvat și va repeta analiza câteva luni mai târziu. Specialiștii sunt de părere că adminis­trarea de vitamină D este oportună doar atunci când se confirmă că deficitul nu poate fi corectat nici prin alimentație și nici prin expunerea la soare.

De ce atâtea precauții? Pentru că nu numai ca­rența este periculoasă, ci și hipervitaminoza. Ex­cesul de vita­mină D conduce la creșterea canti­tă­ților de calciu și fosfor în sânge și la apariția unor cal­cificări în țesuturile moi (inclusiv în rinichi, plă­mâni, în mușchiul inimii, ca și în timpane). Copiii își pierd pofta de mâncare, au diverse probleme di­gestive (grețuri, vărsături, constipație) și întâr­zieri ale creșterii în înălțime. Adulții se con­fruntă și ei cu o serie de simptome ex­trem de neplăcute: sen­za­ții de grea­­ță și vomismente, scădere nedo­rită a greu­tății corporale, sete exa­gerată și eliminarea unei cantități de urină anormal de mari, dureri de cap, amețeli, oboseală permanentă și stări depre­sive. La femeile gravide pot apă­rea malformații ale fătului.

Ce doze se recomandă?

Copiilor mai mici de 2 ani li se pot da 400-500 UI zilnic, iar celor de peste 7 ani și adolescenților 100-200 UI, în scopul de a preveni un deficit. Femeile însărcinate și mamele care alăptează își pot administra între 400 și 800, eventual chiar 1.000 UI. În si­tuația unei carențe confirmate medi­cal, doza maximă acceptată pentru o zi este de 4.000 UI la adulți și 2.000 UI la copii. În fine, iată și un amă­nunt mai puțin cu­noscut, dar foarte im­portant: “poarta de in­trare” a vita­minei D în orga­nism este vita­mina K2. De aceea, pentru a se ob­ți­ne re­zul­tatele dorite, ele trebuie admi­nis­trate con­comitent. Există și adepți ai terapiei cu doze foarte mari, însă aceasta poate avea consecințe deosebit de grave. S-au înregistrat cazuri de insuficiență re­na­lă acută, în urma unui tratament cu 10.000 UI pe zi.

Este vitamina D un remediu miraculos?

Osteomalacia poate fi vindecată în șase luni, cu o doză de 2.000 UI administrată zilnic. Însă nu mai este de mult vorba doar de oase. În pre­zent, vita­mina D este inclusă, de ase­me­nea, în tratamentul afecțiunilor metabolice și cardiovasculare al scle­­rozei multiple, al maladiei Par­kinson și demenței senile, al anu­mi­tor tipuri de cancer. “Datele pe care le deținem demonstrează că persoa­nele cu un nivel ridicat al vitaminei D au o stare de sănătate mai bună”, su­bliniază medicii. Dar tot ei admit că este po­sibil ca persoanele respec­tive să fie mai sănă­toase și datorită faptului că fac multă mișcare în aer liber – și atunci vitamina D n-ar mai reprezenta o sursă a sănătății lor în­floritoare, ci doar con­se­cința unui mod de viață corect. Aceste dileme în­cear­că să le elucideze câteva studii de anver­gură, aflate actualmente în desfășurare.

Pericole legate de lipsa vitaminei D3

• Exemplele pe care vi le oferim îi apar­țin cercetătorului american Jeff T. Bowles, care vreme de un an a făcut un experiment constant, luând 100.000 de unități de vita­mina D pe zi. Spune că s-a vindecat de toa­te bolile pe care le avea •

• Adipozitate – toți oamenii grași suferă de o lipsă de vitamina D3.

• Depresii – depresiile de iarnă apar pentru că nu avem destul soare. Administrarea de vita­mina D3 are efecte mai bune decât terapia cu lumină.

• Artrită – circa 80% dintre pa­cienții cu dureri de șale și de picioare suferă de o lipsă de vi­tamina D3.

• Autism – conform cercetărilor actuale, creș­te­rea enormă a cazurilor de autism se dato­rează sfatului me­dicilor de a evita soarele, crea­torul vitaminei D3.

• Astm – cazurile de astm au crescut enorm față de anul 1980. De vină este deficitul de vita­mina D3.

• Multe forme de cancer – de prostată, sân, pancreas, leucemie au drept cauză lipsa vita­minei D3.

• Ciuperci la unghii și degete – au cedat când s-a luat vitamina D3.

• Boli renale – conform unui studiu recent, au printre cauze lipsa vitaminei D3.

• Oboseala excesivă – se co­rectează cu vi­ta­mina D3.