• Se spune despre ea că vindecă bronșita, tuberculoza și stările anxioase. A fost inventată de un medic rus și a cucerit Occidentul. Astăzi, metoda Buteyko are zeci de mii de adepți •
Respirație exclusiv nazală

Tehnica Buteyko e cât se poate de simplă. Se respiră în permanență pe nas: inspirație, expirație, pauză, inclusiv atunci când facem sport, ori noaptea, în timp ce dormim. Pentru a ne asigura că nu deschidem gura în somn, se recomandă aplicarea pe buze a unui plasture hipoalergenic. Dar de ce trebuie să respirăm doar prin nări? Fiindcă în acest mod determinăm diafragma, principalul nostru mușchi respirator, să participe mai activ la întregul proces. Respirația devine automat mai lentă și mai puțin agitată, iar cu fiecare inspirație și expirație, tragem în plămâni și apoi eliminăm o cantitate de aer tot mai apropiată de cea optimă. În schimb, când respirăm pe gură, riscăm să ne umplem prea tare plămânii cu aer, fără ca măcar să conștientizăm ceea ce facem. În afară de aceasta, nasul nostru este perfect dotat pentru respirație: el filtrează, încălzește și umidifică aerul – iarterasana în interiorul cavității bucale închise, căile respiratorii sunt mai bine protejate.
Tehnica de respirat
Metoda Buteyko include și un program de exerciții. Ele nu sunt complicate, unica provocare constă în faptul că trebuie practicate consecvent. Scopul urmărit este reducerea amplitudinii respirației și prelungirea pauzelor. E important să ne rezervăm zilnic timpul necesar pentru acest antrenament, care la început va fi de minimum o jumătate de oră, și să respirăm în așa fel, încât să rămânem mereu cu o anumită „nevoie de aer”. Să rezistăm „nevoii” dobândite de-a lungul anilor de a respira profund și accelerat, mulțumindu-ne să inspirăm și să expirăm nu mai mult de 80% din volumul de aer obișnuit.
De ce respiră greșit cei mai mulți dintre oameni? La unii, respirația pe gură reprezintă o deprindere proastă. La alții, avem de-a face cu efectele stresului cronic. Aceștia din urmă respiră în permanență precipitat, de parcă s-ar pregăti întruna s-o rupă la fugă sau să atace.
Tehnica Buteyko nu e tocmai ușoară. Trebuie să inspirăm și să expirăm liniștit, după care să întrerupem fluxul de aer, ținându-ne respirația ca atunci când suntem sub apă. Renunțăm imediat ce apare impulsul de a inspira din nou. Inițial, pauzele durează patru până la șase secunde, dar se urmărește extinderea lor la 40 de secunde, cu tendința de a ajunge, în final, la un minut, când se atinge un nivel satisfăcător de oxigenare celulară.
Recapitulând, etapele sunt următoarele:
• inspirație liniștită pe nas.
• expirație liniștită pe nas.
• ținerea aerului în piept, până la un minut.
Ciclul se repetă minimum 30 de minute.
Urmări benefice
Rezultatele sunt remarcabile. Oameni care de ani de zile suferă de astm declară că au putut acum să-și reducă semnificativ medicația. Unele persoane cu tulburări de somn spun că au reușit, în sfârșit, să doarmă de seara până dimineața, fără să se trezească măcar o dată. Alții vorbesc despre atacuri incipiente de panică pe care le-au anihilat respirând calm pe nas.
Recomandări
Exercițiile elaborate de medicul Konstantin Buteyko reprezintă o formă de autoterapie, scopul lor fiind acela de a reseta centrul respirației din creier și a ameliora sau chiar vindeca pe această cale diverse suferințe, cauzate de respirația defectuoasă. Ele se pot utiliza pentru combaterea următoarelor afecțiuni și simptome:
• astm bronșic • tuberculoză • rinită alergică, diverse alte alergii • sinuzită • hipertensiune arterială • oboseală cronică • sindromul de apnee în somn • stări anxioase și atacuri de panică • migrenă.
Mai multe studii, realizate cu participarea unor pacienți adulți suferinzi de astm, au dovedit că utilizarea acestei metode atenuează simptomele și reduce necesitatea administrării de spray-uri bronhodilatatoare. Și chiar dacă cucerește greu simpatia lumii medicale, tehnica este practicată cu succes în diverse țări de către instructori autorizați, unii dintre ei foarte activi, așa cum este irlandezul Patrick McKeown, elev al doctorului Buteyko, un fost astmatic, care a antrenat până în prezent peste 5.000 de persoane și a scris numeroase lucrări de referință. Încă prea puțin cunoscută, metoda își croiește drum către publicul larg, încet, cu răbdare, schimbând în bine viața unor oameni.


