Într-o cuvântare în fața mediului de afaceri din România, președintele Nicușor Dan le-a solicitat reprezentanților acestuia să se implice direct în gestionarea politică a afacerilor țării, sugerându-le întreprinzătorilor particulari, cu expertiză în economia privată, să vină cu inițiative legislative, ce ar putea debloca situația de criză prelungită și de stagnare în care ne aflăm de mai multă vreme. Nicușor Dan a constatat că instituțiile statului funcționează prost, că reglementările organizatorice pe care ele trebuie să le impună au efecte perverse pentru majoritatea activităților productive, ducând la blocaje de tot felul, la pierderi economice, ce grevează încropirea unui buget de stat echilibrat și suficient, pentru asigurarea programelor naționale de dezvoltare. Șeful statului a observat, altfel spus, că ansamblul instituțional pe care îl conduce este un administrator slab, care a eșuat în principala sa sarcină, prevăzută în contractul social de bază, aceea de a asigura o calitate a vieții superioară pentru toți membrii comunității. Vina, a concluzionat președintele, aparține componentelor ansamblului, instituțiilor, agențiilor și direcțiilor sale, care și-au pierdut, prin politizare (adică, prin ocuparea lor de către politicieni și clienți ai acestora) vocația organizatorică, echidistanța față de interesele strict grupale sau individuale ale cetățenilor. Sistemul administrativ al statului a plonjat în clientelism politic, imobilism birocratic și arbitrariu funcțional, transformându-se într-o structură ruptă de nevoile generale ale societății, suficientă sieși, blindată juridic și ineficientă profesional. Acest sistem, al interdependenței dintre instituțiile statului și grupările politice care, ajunse la putere, se burdușesc cu membrii și clienții lor, a devenit o frână în calea dezvoltării generale a țării, o sită ce blochează sau elimină toate inițiativele (economice sau culturale) ce nu servesc direct interesele legislatorilor ajunși la putere prin votul cetățenilor. Politicienii actuali nu sunt în stare să schimbe acest mod de administrare al afacerilor țării, pentru că, fără el, mulți dintre ei și-ar pierde statutul privilegiat, s-ar pomeni puși în șomaj tehnic, neavând nicio specializare. Nicușor Dan a făcut un apel de implicare în gestionarea afacerilor țării a componentei active economic a societății civile, considerând că, veniți de la firul ierbii, managerii privați cunosc mai bine decât politicienii urgențele țării și căile cele mai eficiente de satisfacere a lor.
Propunerea prezidențială este efectul conștientizării cauzelor ce au dus la stagnarea României, în mlaștina subdezvoltării, a crizelor de natură economică, ce se succed în ritm tot mai accelerat. Nicușor Dan a realizat că partidele coaliției nu sunt dispuse să renunțe la imobilismul de tip clientelar care le asigură menținerea la putere și continuitatea în distribuirea preferențială a resurselor publice ale statului. Dinamismul privaților, inițiativele comunitare ale cetățenilor neînregimentați politic ar putea să schimbe situația a spus președintele, să deblocheze energiile stopate partinic ale societății. Dacă mediul de afaceri ar pune presiune asupra clasei politice, prin inițiative legislative privind cadrul general al economiei românești, situația s-ar putea schimba, obligând administrația națională să funcționeze profesional, echidistant față de interesele particulare ale grupurilor politice, de corupția pe care politizarea o generează inevitabil. Președintele a sugerat că numai o conducere a statului care să funcționeze după principiile administrării concurențiale eficiente ale afacerilor private ar putea însănătoși economia românească și i-ar putea susține proiectele de dezvoltare generale.
Propunerea prezidențială sintetizează o anume exasperare a cetățenilor față de ineficacitatea politicilor partinice care, pentru a se menține la putere, favorizează categoriile socio-profesionale cu rol direct în administrația statului. Ea reflectă un curent de opinie antidemocratic, ce identifică sursa stagnării sociale și a corupției generalizate în clientelismul exacerbat al majorității partidelor românești. Mulți cetățeni au uitat (sau nu știu) că partidul unic, PCR-ul, era cea mai clientelizată grupare ce a guvernat vreodată România, iar corupția generalizată de azi, jaful cu dedicație al resurselor comunității, se datorează urmașilor travestiți în democrați ai acestuia. Chiar și mediul de afaceri privat al țării este infestat de acești urmași, mulți dintre reprezentanții săi fiind beneficiarii privatizărilor politice ale fostelor proprietăți socialiste. Destui dintre ei au făcut averi, colaborând cu instituțiile ocupate de foștii lor tovarăși de partid și de succesorii acestora. Mediul de afaceri neinfestat are inițiative constructive, dar clientelismul partinic îl împiedică să le concretizeze.
Nicușor Dan și-a structurat propunerea implicării civice în administrația statului a mediului de afaceri privat, ca o alternativă ideală față de acțiunile partidelor clientelare.
Monopolul partidelor clientelare asupra administrației statului nu poate fi înlăturat decât tot printr-o acțiune partinică. Ea presupune ca partidele veritabile, vizând programatic interesul național general, să convingă la vot electoratul că numai prin curățirea profesională și depolitizarea administrației centrale și locale, statul român se poate NORMALIZA. Poate deveni, altfel spus, un stat al tuturor cetățenilor săi.
Momentan, președintele Nicușor Dan nu are altă opțiune pentru acest obiectiv decât sprijinirea premierului Ilie Bolojan și a forțelor politice reformiste ce i s-au raliat. Reforma propusă de premier este însă abia la începuturi. Ea este contrată sistematic de PSD, cel mai mare partid clientelar din alianța de guvernare – și de mai toate grupările interesate de ocuparea instituțiilor în interes propriu. Societatea civilă poate pune presiune pe ele, dar fără sprijinul ferm al șefului statului, SISTEMUL nu va fi clintit. Eșecul reformei administrative va menține, pe mai departe, România în subdezvoltare cronică.
