Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Tratamente cu lână

• Iarna căutăm înfrigurați meto­de de recuperare a căldurii şi confortului trupesc. Ne îmbrăcăm cu un pulover cald, ne învelim cu o pătură groasă, de lână. Nu în zadar ne atrage lâna! Firele ei au o energie pozitivă şi ne ajută să rămânem sănătoşi •

„Acupunctura” populară

Foto: Shutterstock – 2

Lâna se folosește în terapiile populare de mii de ani, deoarece are calităţi de termoreglare. Ultimele descoperiri arată că lâna ne protejează şi de radia­ţiile electromagnetice ale computerelor şi ale apa­raturii electrocasnice. S-a do­vedit că putem să atin­gem rezultate similare celor din reflexoterapie și acupunctură. Fibrele de lână ating pielea, acţionează asupra ei ca un micro­masaj și sporeşte microcir­culaţia sanguină.

• De ce trece dure­rea? Pu­terea lânii de a tra­ta durerile vine din fap­tul că are patru capa­cităţi im­por­tante:

1. Impactul chimic. Lâna con­ţine un element spe­cial – la­no­lina, care in­tră în componenţa medi­ca­mentelor antialergice, an­tiinflamatorii, a remediilor ce aju­­tă la tratarea leziu­ni­lor. Cea mai mare can­titate de lanolină se găseşte în lâ­na de oi. Datorită ei, fibre­le de lână acţionează asupra receptorilor din piele şi sporesc procesele de recu­perare, dimi­nuând senza­ţiile de durere.

2. Câmpul electrostatic. Atunci când purtăm haine din lână, fibrele ei se freacă între ele şi formează un câmp electrostatic care acţionează favorabil asupra omului, având un efect curativ.

3. Efect de încălzire. Lâna are o structură for­mată din celule po­roase, cu un număr mare de pungi de aer. Aceasta îi dă capacităţi de izolare termică, o face moale şi uşoară. Căldura lânii îmbunătăţeşte microcir­cu­­la­ţia sanguină la nivel de capilare, dar ac­ţionează favorabil şi asupra organelor interne.

4. Eliminarea umidităţii. Lâna ab­soar­be mai mult de 30% din umi­ditate, pe când bumbacul nu­mai 8%, iar mate­ria­lele sintetice – 0%. Umezeala se eva­poră uşor, în timp ce lâna rămâne uscată.

Remedii de pe vremea bunicii

• Plapuma. Pe vremuri, românii aveau plăpumi din lână, cuverturi şi chiar aşternut de pat. Apoi, ele au fost înlocuite cu țesături sintetice, dău­nătoare sănă­tății. Astăzi, tot mai mulţi oameni se întorc la aşternu­tul din lână, pentru a spori tonusul vital al organismului. Aşternutul trebuie să res­pire, să fie termoizolant, să permită pielii să se îmbo­găţească cu oxigen şi să elimine dioxidul de car­bon. Lâna li se recomandă cu prioritate persoanelor care suferă de distonie ve­ge­tativă, anume: așter­nut, pernă din lână de oi, să umble desculţi pe covorul din lână.

• Mănușile și fularul. Simpla pur­tare a unui fular din lână pură, înfășurat pe gât și pe cap, și a mănușilor împletite în casă, pe pat­­ru ace, este un remediu ime­diat pentru afec­țiunile sezo­nului rece: răceli, dureri de gât, de cap, sinu­zită etc. În secolele trecute, ță­ranii din Basarabia se tra­tau de tuber­cu­loză con­­sumând apa ce rămâ­nea după spă­la­tul de lână tunsă. Lâna se fo­loseşte pentru com­prese simple, cu apă, sau înmuiată în so­luţii pre­parate din amestec de plante şi sare, în următoarele ca­zuri: dureri lom­bare, de spa­te, răceală, oti­tă, sinuzită, limfadenite, mi­grene, afecţiuni ale rini­chilor și ale ficatu­lui.

Tratamente cu lână

Artrită, miozită, dureri reu­ma­tice, răceală. O metodă ru­seas­că bine­cunoscută constă în apli­carea com­pre­selor de lână îm­bi­ba­te în soluţii tera­peutice. Iată reţeta: Se pun într-un termos de 1-1,5 litri câte 2 lin­guri de măceşe, frun­ze de mesteacăn şi iarbă de troscot. Se opăreş­te ames­tecul cu un litru de apă clocotită şi se lasă la infu­zat 30 de mi­nute. După răcire, lichidul se strecoară, 500 de ml se beau în timpul zilei, în loc de apă sau ceai. În infuzia rămasă, se adaugă o lin­gură de sare grunjoasă şi sucul stors din­tr-o lămâie. O buca­tă de ţesătură de lână naturală sau un mă­nunchi de lâ­nă ne­toarsă (caier) se scufundă în lichid 30 de minute, apoi se stoarce bine. Pe locul afectat se aplică un tifon împă­turit, îmbibat cu infuzie, deasupra se pune lâna stoarsă, ce­lofan şi un pro­sop flauşat şi se pan­sea­ză bine. Se lasă peste noap­te. Dimi­neaţa, lâna se clăteşte cu apă călduţă şi se usucă. Pe burtă şi pe spate se aplică lână umedă, iar pe frunte şi pe articulaţii – uscată, după ce a fost în­muiată bine în ceaiul din plante.

• Dureri în degete şi în talpă. Din lână ne­vop­sită se împleteşte sau se cro­şetează o brăţară, se înmoaie în soluţia descrisă în reţeta pre­cedentă, se usucă şi se poartă toată ziua. În cel mai rău caz, se înfăşoară în­cheietura mâinii de 3-5 ori cu o aţă de lână răsucită în 2-3 fire. Se folo­sesc mănuşi sau şosete îm­bibate cu ceaiuri din diver­se combinaţii de plan­te.

• Migrenă, dureri lom­bare, luxaţii. Se leagă ca­pul, piciorul luxat sau mijlocul cu un fular împletit special din lână ne­vopsită. Se dizolvă 2 linguri de sare grun­joasă într-un litru de apă şi se îm­bibă lâna, înainte de folosire. Se aplică umedă sau us­cată.

• Tiroidoză. Un mănunchi de lână se trece prin sare iodată, se înveleşte în tifon şi se aplică pe gât, înainte de culcare. Compresele se schimbă în fie­care seară, timp de o săptămână, iar după o pauză de 5 zile procedeul se repetă.

• Oboseală cronică, surmenaj. Se recomandă dor­mitul pe o pernă um­plu­tă cu lână, iar seara, su­ferindul să se plimbe o oră desculț pe covorul de lână. Obo­seala dispare treptat.

Părul de câine

De efectele puternice ale tratamentului cu păr de câine s-au convins cei care suferă de artrită, artroză, reumatism articular.    (Să fie clar: e vorba de câini vii! Cei cu blană mare se tund la fel ca oile.) Mănuşile şi ciorapii din păr de câine vă vor ajuta în diminuarea durerilor. În perioada cu dureri acute puteţi să le ţineţi chiar şi noaptea. Efectul terapeutic se dato­rează cali­tăţilor deosebite în păstra­rea căldu­rii, ce favorizează alimentarea abunden­tă a locurilor bol­nave cu sânge. O căciuliţă împletită din păr de câine tratează unele dureri de cap, iar în caz de otită, urechile se acoperă cu o bandă împletită. Pur­ta­rea articolelor fabricate din păr de câine este reco­man­dată celor ce lucrează în frig, pescuiesc iarna, fac spor­­turi de iarnă. S-a descoperit că părul de câine cio­bă­nesc tratează mai eficient durerile de spate, de articu­laţii şi ligamente, câinii lățoși – problemele gineco­logice, iar Pe­chinezul – durerile de gât.

• Pinten osos (ciocuri). Bătrâ­nii ne-au lăsat o me­todă simplă de rezolvare a problemei: un smoc ne­spă­lat de păr de câine se aplică pe locul dureros, se încalţă deasupra o şosetă de bumbac şi se poartă 2 zile. Apoi se schimbă lâna.

• Dureri în zona lombo-scia­tică. Se adună firele de păr de la piep­tănat sau de la tuns şi se con­fec­­ţionează o pernuță lungă, înve­li­tă în tifon. Se leagă pe locul dureros sau se coase pe maieu, în proiecţia zonei respective. Chiar dacă dure­ri­le trec, pernuţa nu se înlătură. Tim­pul minim de contact cu pielea: 6-8 ore.

Lâna de capră

Are o structură mai aspră, de aceea se fo­loseşte mai ales puful moale şi rezis­tent la rupere. Având în struc­tura lui 20 de ami­no­acizi, s-a dovedit a fi un reme­diu bun în varicoză şi amig­dalite. Despre hainele îm­pletite din lână ţepoasă de capră bătrânii spuneau: „Cu cât mai aspru este pulo­ve­rul, cu atât mai tari sunt ner­vii”. Într-adevăr, pă­rul acţio­nea­ză asupra pielii şi produce un efect re­fle­xoterapeutic, în special asupra sistemului nervos, mai ales pentru cei ce suferă de distonie vege­tativă. Pernuţele umplute cu păr tuns de capră se aplică pe ficatul sau rinichii bol­navi.

Blana de iepure

Blănurile animalelor sălbatice i-au apărat mii de ani pe strămoşii noştri de frig. Ana­liza scheletelor gă­­­site de arheologi arată că bolile aparatului loco­mo­tor erau arhi­cunoscute. Probabil de atunci oa­me­nii au ob­servat că durerile scad, când locul bolnav este acoperit cu blană.

Dureri lombare. Blana de iepure se leagă cu partea exterioară pe piele, în zona dureroasă (la talie sau de-a lungul coloanei) şi se ţine timp de 4-5 ore, îna­inte de culcare.    O cură durează 2-3 săp­tămâni.

Insomnie. Pentru un somn bun, bă­trânii puneau în pernă câteva codiţe de ie­pure.

Mastită. Se unge cu smântână par­tea interioară de piele de iepure şi se apli­că pe sânul bolnav. Se în­veleşte cu un batic de lână. Se schimbă zilnic, până la rezolvarea problemei.

Cine trebuie să se ferească de lână?

În primul rând, cei ce suferă de astm bronşic, deoa­rece blana sau puful le poa­te provoca un atac de sufo­care. Per­soa­nele alergice trebuie să se abțină de la pur­tarea hainelor din blană naturală şi fo­losirea obiectelor din lână neprelu­crată.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.