• Fac parte din medicina tradițională a satelor românești, în care cenușa era un medicament de încredere. Virtuțile ei pot fi folosite și azi •

În cărţile de medicină populară foarte vechi găsim multe recomandări şi reţete cu cenușă. Cenușa se folo­sea uscată sau amestecată cu apă și ulei. Oamenii o luau din sobă după arderea lemnelor și o păstrau în vase în­chise, ca s-o aibă la îndemână, la necaz. Cel mai des era folosită în caz de arsuri, când pre­să­rată pe rană diminua durerea și vindeca arsura.

Dacă în sobă ardeau lemne de tei sau mes­teacăn, femeile scoteau frecvent bucăți de căr­bu­ne, le răceau și apoi le mâncau. Procedeul aju­ta la îmbunătăţirea digestiei, a activităţii ce­rebrale, prevenea insolaţia sau infarctul pe timp de arşiţă.

INFUZII

• Hipertensiune. Medicina populară fo­lo­seşte cenuşă de ste­jar. Într-un litru de apă clo­cotită se infu­zează 24 de ore 4 linguri de cenuşă de stejar. Se strecoară prin tifon sau un fil­tru de ca­fea şi se beau timp de 2 săp­tămâni, câte 3 linguri, de 3 ori pe zi, cu 30 de mi­nute îna­­inte de masă. După o pa­uză de 5 zile, cura se repetă.

• Prostatită. O linguriţă de pulbere fi­nă, obţinută din cenuşă de tei, se infuzează în 200 ml apă clocotită 5-7 mi­nute sub capac. Se bea o dată pe zi, timp de 7 zile.

• Hernie ombilicală. Crenguţe de vi­şin de un an, cu muguri, dar fără frunze, se usucă şi se ard pe o tavă de metal. Se păs­trează într-un bor­can. O lingură de cenuşă se amestecă bine cu un pahar de apă clo­cotită, se răceşte şi se bea lichi­dul călduţ de 3 ori pe zi, cu 20-30 de minute îna­inte de masă. Se bea o lună sau mai mult, în func­ţie de ve­chimea problemei.

APLICAȚII EXTERNE

• Persoanele cu afec­ţiuni ale cavităţii bucale fo­loseau cenuşă bi­ne cernută, amestecată în părţi egale cu apă, în loc de pastă de dinţi. Es­te un reme­diu    care ne ajută să ne păstrăm din­­ţii şi gingiile în stare să­nă­toasă, până la bă­trâneţe.

• Înţepături de in­sec­te, muș­cătură de șar­pe. Cenuşa de viţă-de-vie în­­mu­iată în oţet, în comprese, se aplică pe locurile vătă­mate.

• Amigdalită. Din sobă se lua cenuşă caldă, se înve­lea în batic de bumbac şi se lega la gât. Deasu­pra se pune un fular de lână. Se ţine mult timp, cel mai bine toată noap­tea.

• Hemoroizi. Suferinzilor li se re­co­man­dă o compresă cu cenuşă de viţă-de-vie, încălzită pe tigaie us­cată şi pusă într-un săculeţ de bum­bac sau învelită într-o ba­tistă.

• Gută cu dureri. Se ames­tecă 2 linguri de pulbere de cărbune cu o lingură de seminţe de in pisate, se adaugă puţină apă caldă. Îna­inte de culcare, pasta obţinută se aplică pe locul bolnav, se acoperă cu celofan şi se pansează.

BĂI

• Ca să-și protejeze copiii mici de diferite boli, părinţii îi spă­lau în decoct ob­ţinut din crengi de stejar în care se punea şi ce­nuşă din sobă. Cu a­ceeaşi so­luţie erau tratați oa­me­nii slăbiţi de o boală grea sau după epi­de­mii.

      • Pentru ulcer varicos, se cern 500 g de ce­nuşă de tei sau mes­teacăn şi se toar­nă peste ea 5 litri de apă clo­co­tită. Când ames­tecul se răceşte până la 35-37 de grade, se strecoară prin 3 straturi de tifon. Picio­rul cu ulceraţie se ţine în leșia obținută 20-30 de minute, apoi se usucă fără să fie şters cu prosopul.

• Dacă rana este amplasată pe corp, se pun de două ori pe zi comprese cu tifon împăturit și îmbibat cu apă de cenuşă. Compresa se ţine 2 ore, apoi rana se spală cu tinctură de gălbenele (o lingură de tinctură la 150 ml de apă distilată).

• Pentru urticarie – de 2-3 ori pe săptămână, corpul se spală cu decoct de cenuşă obținută de preferat din mes­teacăn. Un pahar de cenuşă se toarnă în 4 litri de apă rece, se aduce până la punctul de fierbere şi se ia apa de pe foc. Li­chidul se lasă pentru limpezire timp de 24 de ore, apoi se strecoară prin vată sau prin filtrul de cafea şi se păs­trează la rece. Îna­inte de folosire, can­titatea nece­sară de decoct se di­lu­ează cu apă călduţă, în proporţie 1:1.

• Pentru dureri reumatice – într-un vas emailat se amestecă părţi egale de apă și cenuşă de mesteacăn. Amestecul se pune pe foc, se aduce până la fierbere şi se lasă pe foc mic, 10-15 minute, apoi se infuzează 24 de ore. Un litru de infuzie limpezită se toar­nă în cada cu apă la temperatura de 32 grade, în care bolnavul stă 10-15 minute. După procedură, tot corpul tre­buie frecat bine cu un pro­sop flauşat.

• Pentru crampe, dureri de pi­cioare, transpiraţie excesivă, sin­drom climacteric, dereglări de cir­culaţie san­guină, distonie vege­tativ-vasculară – într-o gă­leată cu 6-7 l de apă caldă se adaugă un ames­tec din 1/3 pahar de sare şi 2/3 pahar de cenuşă de stejar sau mesteacăn. Se încăl­zeşte până la 38-40 de grade. Picioa­rele se introduc în găleată şi se ţin 15-20 de mi­nute, corpul se aco­peră cu un prosop flauşat sau cu o pătură.

Cenușa în gospodărie

• Dezodorizant natural. Putem să înlo­cuim un dezodorizant industrial cu bucăţele de căr­bune din lemn, care absorb mirosurile ne­plă­cute, dacă le punem într-o cutie perforată sau într-un săculeţ din tifon şi le aşezăm în dulap, în frigider, la WC sau în de­bara. Peste 2-3 săptămâni, căr­bu­nele se înlocuieşte cu o porţie nouă. Puteţi să restabiliţi calităţile căr­bunilor dacă îi ţineţi în cuptor timp de 3-4 ore, la temperatura de 250-300 de grade.

• Scopuri igienice – per­soa­nele predispuse la trans­piraţie ex­cesivă sunt sfătuite să apeleze cu în­credere la cenușă. Se pun în în­căl­țări branţuri cu cărbune, care ab­sorb ume­zeala şi mirosul ne­plă­cut, pro­tejeză picioarele de bac­te­riile no­cive. Dacă nu le găsiţi în co­­merţ, presăraţi branţurile obiş­nuite cu pulbere fină de cărbune şi aco­periţi ­deasupra cu 2 straturi de tifon.

Rețetă de săpun cu cenușă

Ingrediente: 100 g cenușă de lemn cernută fin, 500 ml apă de ploaie sau distilată, 200 ml ulei de măsline, 5-10 picături ulei esențial (lavandă, tea tree).

Mod de preparare: Se fierbe cenușa în apă 30-40 de minute până devine un lichid maroniu-închis (leșie de cenușă). Se strecoară printr-un tifon dublu și se lasă la răcit. Se topește uleiul de măsline pe bain-marie. Se amestecă încet leșia în ulei până ajunge la consistența maionezei. Se toarnă în forme și se lasă 24-48 h să se întărească, apoi la maturat 4-6 săptămâni.

Rezultat: un săpun foarte blând, ideal pentru ten gras, acnee, eczeme.