„Sper din tot sufletul să ies afară și să merg la școală”

Mă numesc Lăcătuș Maria-Ionela, am 16 ani și sunt înscrisă în clasa a IX-a a Liceului „Paul Georgescu”, oraș Țăndărei, județ Ialomița. Am do­mi­ciliul în satul Frățilești, comuna Săveni, stra­da Ghizdărești nr. 14, județ Ialomița. Din actele do­sa­rului pe care îl atașez se vede că sunt înca­drată în grad de handicap grav. Diagnosticele sunt în număr de opt, cu patru internări. Ca ultimă solu­ție, în data de 8.X.2025, mi s-a amputat o porțiune din piciorul stâng, ca urmare a unei complicații septice și am nevoie de proteză. Situația materială a familiei mele este foarte precară. Cu nădejdea că o să-mi publicați scrisoarea, vă rog respectuos ca prin mila dumneavoastră și a cititorilor revistei „Formula AS” să-mi ușurați și mie nenorocirea vieții. Cu    mii de mulțumiri anticipate, rog pe Bunul Dumnezeu să vă dea multă sănătate. Sper din tot sufletul să respir aerul de afară, să văd lumina soarelui și să ajung la școală.

Notă: Cine dorește s-o ajute pe Ionela pentru procurarea protezei și a cheltuielilor de însănă­to­șire, o poate face prin mandat poștal, la adresa specificată, sau poate face donații în contul în lei deschis la Banca Raiffeisen Țăndărei, pe nu­mele mamei, LĂCĂTUȘ TANIA, cont RO10RZBR0000060023456753.

LĂCĂTUȘ MARIA-IONELA – sat Frățilești, com. Săveni, str. Ghizdărești nr. 14, jud. Ialomița, cod 927206

„Am nouă copii în viață”

Dragă redacție a revistei Formula AS,

Mă numesc Floroiu Meluța, sunt din localita­tea Nărtești, com. Gohor, jud. Galați și nu pot începe depănarea poveștii familiei mele, înainte de a vă felicita pentru dăruirea de care dați dovadă și pentru inima mare pe care o purtați în piept, ascultând necazurile oamenilor necăjiți care vă cer ajutorul.

M-a înzestrat Dumnezeu cu o familie nume­roasă, dar frumoasă, și-i mulțumesc pentru asta. Am 9 copii în viață (o fetiță a decedat la vârsta de 3 luni). Nu vă puteți imagina ce-am trăit atunci când a plecat sus, la îngeri. M-am despărțit de fostul soț, cu ani în urmă, din motive întemeiate: nu ne înțelegeam, nu-i plăcea să meargă la muncă, sperasem că după nașterea copiilor se va schimba, dar nu a fost așa. Copiii au vârsta cuprinsă între 25 și 7 ani. Trei fete (cele mari) au familii, mi-au dă­ruit un nepot și două nepoțele. Din cei doi bă­ieți, ai mei, unul merge să muncească pe ici pe colo, iar celălalt, care are 17 ani, este bolnav, are epilepsie, retard, obezitate și nu poate munci. Se deplasează greu din cauza greutății corpului. Băieții și încă o fată de 13 ani sunt copiii fostului soț. Cu actualul soț am mai făcut încă trei fete, una dintre ele fiind cea decedată. Ultima fetiță s-a născut cu un hemangiom care nu s-a retras și după el au apărut mai multe. Are 7 operații pentru scoa­te­rea lor, chiar și la cap, pe coaste, pe spate, cu tot atâtea anestezii, care au făcut-o foarte sensibilă la orice. Au fost alți ani de calvar, cu drumuri ne­sfârșite la spitalul din Focșani, unde am întâlnit o doamnă doctor cu suflet de aur. Și ca să se umple paharul, s-a îmbolnăvit și soțul meu. A lucrat o perioadă la Fabrica de conserve Tecuci, unde s-a îm­bolnăvit de plămâni. Atunci au început alte pro­ble­me: navete Tecuci-Galați, analize peste analize, internări, dureri mari, febră… El, de fel este un bărbat mic de statură, slab, dar acum s-a făcut și mai slab, și cu ochii duși în fundul capului. Nu avea aer, nu putea să respire și până la urmă, s-a ajuns la operație. Banii pe care-i obțineam din alocația de la Stat și ajutor social nu ne ajungeau niciodată, am intrat și în datorii. Plus că în același timp trebuiau copiii îmbrăcați, încălțați, pachete la școală, mâncare acasă, mi-era și frică să mă trezesc dimineața, că nu aveam pe ce pune mâna, mai flămânzeam eu ca să aibă ei. Mi-era milă de copii, când cereau ceva dulce și nu aveam să le dau. Soțului meu i-au dat concediu medical, dar acum spun că nu mai are dreptul. Acum o săp­tămână am fost la un control, pentru că începuse să aibă dureri mari și febră și au descoperit un fir rămas de la ope­rație (deci a stat cu acel fir 8 luni), l-au operat iar. Până la urmă au fost patru și i le-au extras ținându-l în picioare, cu o lamă „proas­păt desfăcută”, așa s-a expri­mat acel asis­tent. Și mai nou i-au spus că are și ceva noduli pe ficat, dar nu avem bani să mergem la un specialist deocamdată. Soțul meu nu a mai fost căsătorit, când ne-am cunoscut și s-a mutat la noi (stau într-o casă a bunicilor paterni, cu 2 camere și o bucă­tă­rie), mi-a primit copiii mei cu dragoste și res­ponsabilitate. Un om mic de statură, dar cu un suflet de trei ori cât el, aceste încercări ne-au unit și mai mult, el mereu zice „lasă, o să trecem și peste asta”. Avem speranța în Dumnezeu că ne va ajuta și pe noi să revenim la normal. Avem 5 că­prițe și mai mâncăm lapte, brânză, câteva pă­sări, un porc, dar suntem multișori și ne e greu. Sunt persoane care ne critică, că de ce am făcut atâția copii, de unde să știu că totul o să se transforme în coșmar? Mai merg la muncă cu ziua, cu cei doi băieți, dar fiind atâtea cheltuieli ne e foarte greu. Acum cel mai mult îmi doresc să pot merge cu fiul și soțul meu în continuare la medic, să-i pot face bine (nu eu, doar Dumnezeu, și cu ajutorul Lui vom reuși, cred cu tărie). Pentru toate aceste pro­bleme pe care vi le-am spus, trimit și acte medi­cale ca dova­dă.

Am scris aceste rânduri cu multe lacrimi și spe­ranță, am văzut că ajutați cu mare dragoste pentru oameni. Vă doresc multă sănătate, putere de muncă și să aveți în viață tot ce e mai bun și fru­mos, meritați din plin!

Persoanele care locuim în această casă cu 2 camere și o bucătărie sunt: Găitan Marius (soțul), Floroiu Meluța, Floroiu Marius (20 ani), Floroiu Mihai (17 ani), Floroiu Ioan (clasa VII-a), Floroiu Miruna (clasa a VI-a), Floroiu Maria (clasa a II-a), Floroiu Giulia (grupa 0). Copiii poartă același nume de familie, deoarece nu am reușit să divor­țez de fostul soț.

Cu respect și multă stimă,

FLOROIU MELUȚA – sat Nărtești, com. Gohor, jud. Galați, cod 807155

„M-aș bucura să mai trăiesc câțiva ani, chiar și așa, într-un scaun cu rotile”

Stimată doamnă director,

Mă numesc Gheorghe Georgian-Emanuel, locuiesc în Brăila, str. Doinei nr. 41, am vârsta de 32 de ani și revin la dumneavoastră cu rugămintea de a-mi publica această nouă scrisoare. Sunt foarte bol­nav, sufăr de parapareză spastică operată și sunt imobilizat într-un scaun cu rotile. Din cauză că îmi petrec timpul stând în șezut, doctorii au de­pistat în vara anului acesta, după un examen me­dical și un RMN, că sufăr de fistulă perianală com­plexă, în mușchiul fesier stâng și trebuie nea­pă­rat să mă operez. În Brăila, medicii au refuzat intervenția pentru faptul că o să rămân cu in­con­tinență toată viața.

Vă rog din tot sufletul să mă ajutați să mă operez în alt județ, oriunde, că nu mai pot să stau așa, din cauza durerii și a pierderii de sânge. Ma­ma mă spală și mă pansează în fiecare zi. Trăim din indemnizația mea de handicap și abia putem să ne descurcăm cu traiul de zi cu zi. M-aș bucura să mai trăiesc câțiva ani, chiar și așa, într-un scaun cu rotile.

Vă mulțumesc din suflet. Dumnezeu să vă dea multă sănătate întregii echipe „Formula AS”.

Numărul de telefon este 0771/27.03.93.

Am cont la Revolut: IBAN RO38BREL 0005543460030100.

GHEORGHE GEORGIAN-EMANUEL – Brăila, cartier Chercea, str. Doinei nr. 41, jud. Brăila, cod 810097