„Ne-am pierdut băiatul, dorim cu disperare să ne salvăm fetița”

Dragă doamnă Sânziana Pop,

Mă numesc Voicu Tatiana și locuiesc în co­mu­na Tetoiu, județul Vâlcea, împreună cu soțul și fetița mea.    De peste 20 de ani sunt învățătoare la școala din localitate. În urmă cu 22 de ani, pe 27.01.2004, a venit pe lume băiatul nostru drag, An­drei-Corneliu, care a fost lumina ochilor noș­tri. După 13 ani, mai exact pe 7.08.2017, am fost binecuvântați și cu o fetiță, Maria-Monica, pe care atât noi, cât și Andrei, am iubit-o din toată ini­ma. Fericirea ne-a fost zdruncinată la câteva luni de la nașterea ei, când Monica a început să aibă întârzieri în dezvoltare, atât motorii, cât și psi­hice. Am început o serie de investigații și recu­perări în spitalele și Centrele de recuperare din Craiova, București și Sibiu, dar și multe, multe ședințe de terapie comportamentală, logopedie și ki­netoterapie, la centre private. După ce Maria-Mo­nica a împlinit 3 ani, în urma analizelor ge­netice a fost diagnosticată cu Sindrom genetic Mowat-Wilson, un sindrom foarte rar, pentru care nu există tratament. Din acea clipă, a început o întreagă luptă pentru viața fetiței mele, în dorința să reușească să se descurce cât de cât singură. Cu toții am suferit cumplit de mult, în special băiatul nostru, Andrei, care nu înțelegea de ce surioara lui s-a născut cu atâtea probleme de sănătate. Atunci când făcea convulsii și era inconștientă, mă ruga cu disperare să fac ceva, să o salvez și suna el la ambulanță.

Am crezut că asta este cea mai grea cruce a noastră, dar am primit o lovitură și mai cruntă: bă­iatul nostru bun și drag, speranța noastră, An­drei, în vârstă de 19 ani, tocmai terminase exa­me­nul de bacalaureat, a început să acuze dureri la un picior. În urma investigațiilor, a fost diag­nosticat cu cancer – osteosarcom convențional cu grad înalt de malignitate tibie distală stânga, me­tastaze pulmonare și ganglionare inghinal stânga, stadiul IV B. În acel moment, sufletul meu a fost zdrobit, au fost zile când îmi doream să cred că nu este adevărat, trăiam un coșmar din care îmi do­ream să ne trezim, mai ales Andrei, care era foarte speriat    și nu înțelegea de ce i se întâmplă toate acestea. Au urmat zile cumplit de grele, în spitale din București. Operații și dureri insupor­ta­bile pentru dragul meu băiat, pe care aș fi dorit să le am eu, nu el. Medicii au hotărât să-i ampu­teze piciorul, până la urmă, a acceptat operația. Băiatul era disperat și suferea cumplit, că nu mai avea un picior.

Au început ședințele de chimioterapie. Numai Dumnezeu știe prin ce a trecut copilul meu. Am con­tactat medici din Italia, din Austria, în spe­ranța că vom găsi remediul pentru această boală ne­miloasă. În vara anului 2024, pe 18 Iunie, Dum­nezeu mi l-a luat pe Andrei. Cu toată lupta noastră, a medicilor și a lui (spunea mereu că își dorește să tră­iască, că are vise, că vrea să mun­cească pe tir ca să o ajute pe Mo­­ni). Totul a fost în zadar, această boală nemiloasă, can­cerul, a în­vins. Andrei, spe­ran­ța noas­tră de a o ajuta pe Maria-Monica, s-a nă­ruit. Suntem dis­truși, iar dure­rea pe care o simțim este imensă. Am zile în care simt că îmi iese su­fletul din mine de durere.

Acum, doar Monica mi-a mai rămas, acesta este și motivul pentru care lupt în fiecare zi. După ce termin orele la școală, încep drumurile lungi pe care le parcurg de la Tetoiu la    Craiova, pentru șe­dințele de kinetoterapie, logopedie, VML, tera­pie comportamentală, neurofeedback, dar și su­pli­­­men­te medicale. De curând, am trimis dosarul me­dical al Monicăi la o clinică din Turcia, de un­de așteptăm răspuns. Ne interesăm și de o terapie în Mexic, care reface rețelele neuronale.

Anul trecut, în luna Ianuarie, am fost ajutată de revista Formula AS, precum și de cititorii revistei. Respect și recunoștință pentru acești oameni minunați, care mi-au trimis bani și au ajutat-o pe Maria-Monica, și cărora dorim să le mulțumim. Numele persoanelor cu suflet mare: Mariana N., Paula Ș., Marius D., Iosif V., Prof. Dumitru P. (Timișoara), Ruxandra Z., Lucia Ș., Rucsandra B., Luminița Claudia S., Alis Emilia L., Luminița Georgiana M., Raluca V., Irina B., Poligora Mihai A., Marin Ș., Victorica R., Com­pania Naională Poșta Română, Iuliana Maria I., Fundația „Carmina S Hope”, Doina P., Va­si­lică S., Saveta C., Roxana Alina D., Elena B., Florența P., Dana Maria D., Maria G., Roxana Maria T., Ramona Ștefania B., Gheorghiță T., Monica L. (Oradea), Maria G. (Iași), Jana S. (Sibiu), Cristian R. (București), Silvia C. (Bâr­lad), Cecilia M. (Moreni), Doina Maria S. (Cra­io­va), Silviu C. (București), Elena M. (Bu­ti­manu), Virginia A. (Călinești), Ioana L. (Brăila), Aglaia U. (Mogoșești-Siret), Maria E. (Iași), Maria Angela D.P. (Iași), Iulia P. (Iași) și Fundația „Formula AS”.

Să fiți binecuvântați de Bunul Dumnezeu și Sfânta Fecioară Maria! Multă sănătate!

Vă rugăm cu disperare, dragă doamnă Sân­zia­na, să ne mai întindeți încă o mână de ajutor, pentru a putea continua această luptă grea, iar Monica să devină cât de cât independentă și să se poată descurca când noi nu o să mai fim pe acest pământ.    Vă mulțumesc din suflet!    Avem cont în RON, deschis la CEC Bank, titu­lar cont VOICU TATIANA,

        IBAN RO79CECEC001946365096411

VOICU TATIANA – sat Tetoiu, com. Tetoiu, str. Principală nr. 43, jud. Vâlcea, cod 247695, tel. 0799/64.95.23