• Organul nostru de detoxifiere poartă adesea o mare povară: are parte de multă grăsime și zahăr, dar de prea puțină mișcare. Acest lucru nu rămâne fără urmări. Iată cum recunoaștem un ficat gras și ce terapii ne ajută •

Ficatul nostru a trecut în ultima vreme prin­tr-o perioadă destul de solicitantă. Poate că unii dintre noi au băut de sărbători unul sau două pahare în plus. La asta se adaugă Iarna, care a durat mult și pe parcursul căreia mâncărurile consistente ni s-au părut deosebit de gustoase. În schimb, în ultimele luni, am avut tendința să ne­glijăm mișcarea – și, odată cu ea, șansa de a arde caloriile în exces. Dacă viața îmbelșugată se li­mi­tează la câteva săptămâni pe an, organismul compensează de obicei destul de bine acest ne­ajuns. Dacă organismul primește pe termen lung mai multă energie decât are nevoie, un or­gan anume e solicitat în mod special: fi­catul. Caloriile în exces se depun mai întâi sub formă de țesut adipos, pe abdomen sau pe șolduri. De la un anumit punct, fi­catul nu mai face față sarcinii de a dis­tribui substanțele nutritive și nu-i mai ră­mâne altă op­țiune decât să stocheze gră­simea, în pro­prii­le celule.

Când centrala metabolică e suprasolicitată

Atunci când e îndopat cu mâncare, ficatul de­vine mai mare și mai greu. Culoarea lui se schimbă din brun-roșiatic în­tr-un galben ca cel al gră­simii. La mi­croscop se observă, în locul celu­le­lor hepa­tice sănătoase, acumulări de grăsime des­chise la culoare. Dacă se depun picături de grăsime în mai mult de jumătate dintre celulele hepatice, se aplică termenul de „ficat gras”.

Problema este că, dacă steatoza hepatică (așa cum e numită boala în limbaj medical) rămâne netratată, celulele hepatice își îndeplinesc sarcinile din ce în ce mai prost. Pe termen lung, riscăm să ne confruntăm cu complicații serioase. Ficatul este centrala noastră metabolică. Rolul său cel mai cu­noscut constă în detoxifierea sângelui, dar această sarcină reprezintă doar o parte minusculă din cele aproape 500 de funcții pe care le are.

Ficatul gras devine o problemă îngrijorătoare mai ales dacă celulele supraalimentate declanșează o inflamație. Fenomenul se produce în cazul a circa 5 până la 20 la sută dintre persoanele afectate. Pe termen lung, această formă inflamatorie poate duce, la rândul ei, la ciroză sau chiar la cancer hepatic. Steatoza hepatică favorizează și alte afecțiuni, precum hipertensiunea arterială și bolile cardio­vasculare, sau agravarea sensibilității la insulină. Riscul de diabet de tip 2 crește de peste două ori, la persoanele cu ficat gras. Invers, pacienții cu diabet de tip 2 sunt mai predispuși să se îmbol­nă­vească de steatoză hepa­tică.

De ce problemele trec mult timp neobservate

În ultimele decenii, a­ceas­tă formă de ficat gras non-alcoolic a devenit o boală larg răspândită. De­numirea medicală co­rectă este MASLD (Me­tabolic Dysfunction-Associated Ste­a­totic Liver Disease), adică boala ficatului gras asociată disfuncției meta­bo­lice. Aproape o per­soa­nă din patru suferă de această afecțiune meta­bolică. De vină este stilul nostru de viață sedentar.

Deoarece steatoza nu provoacă dureri, ea ră­mâ­ne adesea neobservată mult timp. Persoanele su­pra­ponderale se confruntă cu un risc crescut de a dezvolta boala ficatului gras. Însă aceasta poate afecta și oamenii supli.

Zahărul: pericolul subestimat

O altă concepție greșită vizează cauzele MASLD. Ficatul gras non-alcoolic este, adeseori, pus pe sea­ma șnițelului, a untului sau a smântânii. Decisiv este însă aportul total de calorii – care nu sunt ob­ți­nute doar din grăsimi alimentare, ci și din carbo­hidrați și proteine. Excesul de carbohidrați, în spe­cial sub forma zahărului și a fructozei, îi dă mai mult de furcă ficatului decât grăsimile ali­mentare. Asta se întâmplă pentru că organis­mul poate depozita în ficat doar aproximativ 80, până la 120 de grame de glicogen, forma de stocare a zahă­rului. Organul reglează ni­velul gli­cemiei transformând glicogenul la loc în glucoză, atunci când este nevoie, și eliberând-o în sânge. Dacă acest depozit este plin, zahărul în exces este transfor­mat în grăsime, care se depune în ce­lulele hepatice.

Vindecarea ficatului gras: cum îl „punem la slăbit”

Însă există și o veste bună: ficatul este un maestru al regenerării. Un ficat gras simplu – fără inflamație sau țesut cicatricial – se vindecă, adesea, printr-o simplă îmbunătățire a alimentației. Princi­pala cauză a MASLD este o dietă prea bogată în calorii. Din acest motiv, schimbarea alimentației constă mai ales în reducerea cantității de energie pe care o ingerăm.

Experții le recomandă persoanelor su­prapon­derale să consume zilnic cu aproximativ 500 de ca­lorii mai puțin decât le-ar fi necesar. Acest lucru se poate realiza înlocuind băuturile răco­ritoare și sucu­rile cu ceai neîndulcit sau cu apă, redu­când porțiile de mâncare cu 10 până la 15 la sută și cres­când, în ace­lași timp, volu­mul acestora cu ajutorul ver­dețurilor să­race în calorii. Conform da­telor din stu­diile actuale, cea mai efi­cientă cale de a topi gră­simea hepatică este o dietă săracă în carbohidrați și bo­gată în salate, legume, grăsimi de calitate, peș­te și fructe de mare. Activitatea fizică regulată, pre­cum dru­mețiile, înotul sau mersul pe bicicletă, con­­tri­buie suplimentar la îmbunătățirea metabolismului.

Pentru a reduce semnificativ grăsimea din ficat, e adesea suficient să dăm jos trei până la cinci la sută din greutatea inițială. În schimb, pentru a ate­nua inflamațiile și cicatricile de la nivelul ficatului și pentru a preveni ciroza hepatică, este necesară o scă­dere de șapte până la zece procente față de gre­utatea inițială.

Postul intermitent: de ce pauzele acționează ca un medicament

Experiența ne demonstrează că multora le este greu să-și drămuiască consumul caloric. În astfel de cazuri, medicii ne recomandă să ne încercăm no­ro­cul cu postul intermitent: de pildă, după metoda 16:8, în care te abții de la mâncare 16 ore pe zi și mănânci doar într-un interval de opt ore (11-19). Multor oameni le este mai ușor să renunțe complet la micul dejun sau la cină decât să mănânce cu măsură la fiecare masă. Dacă micșorăm fereastra de timp alocată alimentației, mâncăm, în total, mai puțin.

Un stil de viață sănătos, care presupune mai multă activitate musculară și mai puțin mousse au chocolat, reactivează adesea centrala metabolică situată în partea superioară a abdomenului. Dar dacă celulele îmbibate cu    grăsime s-au inflamat deja sau prezintă inclusiv semne de cicatrizare, este posibil ca dietele și sportul să nu mai fie de ajuns pentru a vindeca acest organ.

Noi medicamente pentru pacienții în stare gravă

Dar și în acest caz există vești bune. În 2025, a fost autorizat în UE un com­primat cu substanța activă Res­metirom pentru persoa­ne­le cu forme severe de boală a fi­catului gras, dar care n-au fă­cut încă ciroză. Astfel exis­tă pentru prima dată o terapie specifică, care acționează di­rect la nivelul ficatului.

Într-un studiu la care au participat 966 de adulți, medicamentul a făcut ca, în decurs de un an, până la 30% dintre pacienți să scape de stea­toza hepatică non-alcoolică. Compri­matul a dus, de asemenea, la redu­cerea    fibrozei, în cazul a circa un sfert dintre pacienți. Există și un alt medicament care oferă speranță. În cadrul unui studiu, semaglutida, cu­noscută drept componentă a injec­țiilor pentru slăbit, a acționat la rân­dul ei împotriva inflamației ficatului gras și a cicatrizării acestuia. În SUA, medicamentul este deja autorizat pentru tratamentul bolii inflamatorii a ficatului gras.

Cum se diagnostichează ficatul gras?

Boala ficatului gras, asociată disfuncției meta­bolice, are un parcurs care trece, adesea, neobser­vat, mai ales în faza incipientă. De aceea, experții recomandă persoanelor cu risc crescut de MASLD să efectueze un control al ficatului la me­dicul de familie. Recoman­darea îi vizează în spe­cial pe pacienții supraponderali ori care suferă de diabet de tip 2, tulburări ale metabolismului li­pidic sau hipertensiune arterială.   

Diagnosticul se stabilește de regulă printr-o combinație de anamneză, palpa­re, pentru a ve­rifica dacă ficatul e mărit, ana­lize de sânge (precum Gamma-GT, GPT, GOT, pentru a depista eventuale valori hepatice cres­cute) și, mai ales, eco­grafie. La sonografie, ficatul gras apare mai luminos decât în cel normal și adesea mărit. O metodă specială de ecografie, elas­tografia, poate să determine, în plus, ponderea de gră­sime și rigiditatea țesutului.

Ce menține ficatul în formă   

Pe lângă o alimentație echilibrată și suficientă mișcare, mai există și alte mo­dalități de a ne menține centrala metabolică sănătoasă:

• Consumul de cafea: trei sau mai multe cești de băutură fierbinte pe zi, fără zahăr și cu cât mai puțin lapte, reduc valorile he­patice.

• Puterea plantelor: substanțele amare, cum sunt cele conținute în cicoare, radicchio, ru­cola, grepfrut sau anghinare, stimulează cu deli­ca­tețe activitatea ficatului, iar extractele din armurariu (Silybum marianum) prote­jează ficatul.

• Relaxarea: scapă ficatul de efectele ne­gative ale stresului cronic, optimizează ar­derea grăsimilor și favorizează regenerarea lui.