• Învățăturile medicale și alimentare ale lui Hildegard von Bingen îmbogățesc și astăzi paleta terapeutică a medicinii tradiționale europene, unde leacurile ei sunt practicate frecvent. Cum ne putem folosi de aceste vechi cunoștiințe în vremurile noastre? •
Celebra vindecătoare germană a trăit într-o perioadă tulbure, marcată de războaie, se îngrijea de bolnavi și de cei care îi cereau ajutorul și studia efectele plantelor medicinale. Deși era adesea bolnavă, își valorifica talentele: scria, picta, cânta și compunea. Era deschisă către lume și avea un schimb dinamic de idei cu învățați ai vremii și călători. Cu toate acestea, a rămas toată viața modestă și cu picioarele pe pământ. Și-a asumat viziunile și le-a consemnat în scris, iar darul ei profetic a fost recunoscut. A rămas în permanență capabilă să se adapteze, iar la 60 de ani a început să călătorească și să țină prelegeri. Pionierii medicinei, ca ea, sunt o binecuvântare – atunci, ca și acum.
Plantele preferate ale lui Hildegard
Hildegard von Bingen recomanda folosirea plantelor aromatice pentru valorificarea țintită a efectelor vindecătoare și binefăcătoare ale acestora. Prezentăm mai jos cinci dintre preferatele ei.
Mușețelul roman

Pulberea din rădăcină de mușețel roman este un ingredient extrem de versatil în bucătărie și un condiment universal. Hildegard scria: „Căci este bun de mâncat pentru omul sănătos, deoarece reduce putregaiul din el, îi sporește sângele bun și îi limpezește mintea”. Astăzi, putem confirma eficacitatea rădăcinii de mușețel: aceasta susține digestia, îngrijește flora intestinală și calmează diverse procese inflamatorii. Rădăcina stimulează formarea celulelor sanguine și sistemul imunitar.
Utilizare: adăugând zilnic două vârfuri de cuțit de mușețel în mâncare, sporim considerabil valoarea terapeutică a acesteia.
Galangalul
Dacă există o plantă de leac pe care Hildegard o recomandă neapărat să se regăsească în farmacia casei, aceasta este galangalul (Alpinia officinarum). Despre acesta a scris următoarele: „Galangalul este întru totul cald, neavând nimic rece în el, și are puteri vindecătoare. Omul care are febră arzătoare să macine galangal și să bea pulberea în apă de izvor, iar febra cea arzătoare i se va stinge. Iar cine are dureri de inimă sau o inimă slăbită să mănânce grabnic o cantitate îndestulătoare de galangal și se va simți mai bine”. Pe lângă efectul de stimulare a digestiei și de revigorare în caz de epuizare, galangalul se remarcă mai ales prin efectul său pozitiv asupra inimii. Așadar, ce poate fi mai bine decât să gătim cu galangal?
Utilizare: se folosește la fel ca piperul. Are proprietăți antibacteriene și antiinflamatoare.
Feniculul
Se pare că Hildegard aprecia foarte mult feniculul, deoarece nu obișnuia decât arareori să menționeze, cum a făcut în cazul acestuia, că planta poate fi consumată crudă, fără a risca efecte nocive. În plus, ea a scris că feniculul ne binedispune. Un pasaj pe această temă din tratatul ei, „Physica”, afirmă: „Și semințele sale au o natură caldă și sunt bune pentru sănătatea omului atunci când sunt adăugate altor plante care constituie remedii medicinale. Căci cine mănâncă zilnic pe stomacul gol fenicul reduce mucusul cel rău și putregaiul din organism, suprimă mirosul neplăcut al respirației și limpezește vederea”. Ea explică în continuare că feniculul are efecte tămăduitoare asupra stomacului și digestiei.
Utilizare: în prezent, feniculul este folosit mai ales ca ceai. Consumat sub această formă, calmează durerile abdominale însoțite de balonare, exact așa cum scria Hildegard, încă din Evul Mediu timpuriu.
Isopul

Grație parfumului ei aromat, această plantă cu flori albastre, din familia Lamiaceae (Hyssopus officinalis), atrage numeroase specii de fluturi și albine, motiv pentru care este numită și „iarba albinelor”.
Isopul avea o mare importanță ca plantă medicinală în Evul Mediu târziu, iar astăzi, se bucură de un reviriment. Hildegard von Bingen îi aprecia efectele în tratarea afecțiunilor pulmonare și a stărilor de tristețe care se trag de la ficat. Ea scria: „Cine suferă de tuse și de dureri de ficat, simte că se sufocă și suferă de plămâni, ar trebui să mănânce isop, fie cu carne, fie cu grăsime, și îi va fi mai bine”.
Utilizare: în medicina populară, isopul este folosit încă din Antichitate și până în prezent pentru tratarea răcelilor și a tulburărilor digestive.
Pelinul negru
Despre pelinul negru (Artemisia vulgaris), Hildegard scrie: „Pelinul negru este foarte cald și sucul său este foarte folositor, iar dacă este fiert și consumat în terci, vindecă intestinele bolnave și încălzește stomacul bolnav”. Astfel aflăm cât de bine face pelinul negru stomacului deranjat și în cazul altor tulburări gastrointestinale. Prin combinația de uleiuri esențiale, flavonoide și substanțe amare pe care le conține, pelinul negru stimulează secrețiile digestive.
Utilizare: inflorescențele, de un cenușiu-verzui, cu reflexe argintii, adăugate în mâncăruri, stimulează pofta de mâncare, producția de suc gastric și de bilă, precum și digestia grăsimilor. În plus, uleiurile sale esențiale, în special camforul, cineolul și tuionul, au un efect antibacterian și antifungic.
Rețete medicale
Cură energizantă cu miere, pere și brie
Ingrediente: 35 g brie, 22 g rădăcină de lemn-dulce, 15 g cimbru de grădină (toate sub formă de pulbere).
Ingrediente pentru pasta de pere cu miere: 1,5 kg pere bio, 100 g miere.
Preparare: Se amestecă toate pulberile din plante. Pentru mierea cu pere, se fierb perele fără cotor și se zdrobesc până se obține un piure. Apoi se încorporează amestecul de pulberi și se adaugă mierea încălzită (nu fiartă!). Se amestecă din nou bine totul, se dă scurt în clocot, se toarnă în borcane și se păstrează la frigider.
Administrare sub formă de cură: Dimineața, se ia o linguriță, pe stomacul gol, și se ține în gură până ajunge la temperatura corpului înainte de a se înghiți. La prânz, se procedează la fel, cu două lingurițe, luate după masă, iar seara, înainte de culcare, se mai iau trei lingurițe.
Cura durează 3-4 săptămâni și poate fi repetată de două-trei ori.
Miere cu pere
Hildegard von Bingen a conceput o rețetă menită să rafineze și să amplifice efectele perelor fierte. Ea recomanda mierea cu pere și brie pentru o curățare profundă a organismului. Preparatul acționează cu blândețe și în profunzime. Este folosit pentru refacerea florei intestinale și întărirea sistemului imunitar, în caz de hiperaciditate și afecțiuni reumatice, precum și pentru tratarea migrenelor.
Pentru curățarea celulară și detoxifierea intestinului, se recomandă efectuarea curei o dată la doi ani, iar pentru tratarea migrenelor, o dată pe an.
Miere de ienupăr
• Boli pulmonare •
Hildegard von Bingen cunoștea utilizarea ienupărului în afecțiunile pulmonare, la „mare modă” în Evul Mediu. În cazul adulților, se iau zilnic 3-4 lingurițe.
Ingrediente: 500 g boabe de ienupăr, 2 l de apă, 100 g miere bio.
Preparare: Se zdrobesc boabele de ienupăr, se toarnă deasupra apă clocotită, se acoperă și se lasă peste noapte la macerat. A doua zi, se dau scurt în clocot, se trec printr-o sită și se adaugă mierea. Se păstrează la rece, într-un recipient bine închis.
Elixir de mur
În caz de secreții abundente de mucus, tuse iritativă, tuse ușoară, nevoia frecventă de a ne drege vocea, bronșită, tulburări metabolice și afecțiuni pulmonare. Este recomandat și în scop preventiv.
Ingrediente: 7,5 g frunze uscate de mur, 2 g pulbere de isop, 5 g sovârv (oregano) uscat, 100 g miere, 500 ml vin.
Preparare: Frunzele de mur, isopul, sovârvul și mierea se fierb în vin timp de aproximativ 5 minute, apoi se strecoară. Se administrează de 2-3 ori pe zi, după masă, câte o lingură sau un păhărel de lichior.
Ceai de fenicul împotriva balonării
Dureri de burtă, răceli. Atunci când e folosit pentru inhalații, favorizează eliminarea secrețiilor și inhibă dezvoltarea germenilor în căile respiratorii superioare.
Ingrediente pentru o cană de ceai: 1 linguriță de semințe de fenicul, 150 ml apă clocotită.
Preparare: Se zdrobesc ușor semințele de fenicul într-un mojar, apoi se toarnă deasupra apa clocotită. Se acoperă și se lasă la infuzat 8-10 minute, după care se strecoară. Adulților li se recomandă să bea câte o cană de ceai, cu înghițituri mici, de 2-3 ori pe zi.
Hildegard van Bingen – cele mai cunoscute remedii
Dureri de urechi
În caz de scădere a auzului ca urmare a unei boli, se arde rășină albă de brad, astfel încât fumul să pătrundă în urechea bolnavă.
Dureri musculare și tendinită
Cataplasmă cu salvie
Se pun la fiert 2 litri de apă împreună cu 200 grame salvie proaspătă sau uscată. Se trage vasul de pe foc. Se storc frunzele de salvie și se pun sub formă de cataplasmă pe locurile dureroase. Hildegard recomanda să se pună și frunze de arnică în fiertură, dar arnica e plantă protejată de la o vreme și se procură mai greu. În schimb, în farmacii se găsesc tinctură de arnică și alifii care o conțin. Ideal ar fi să se aplice pe locurile bolnave alternativ cu salvia.
Sângerări abundente din nas
Cataplasme cu ierburi proaspete
Se amestecă semințe de mărar cu flori de coada-șoricelului. Se sfărâmă ușor cu o sticlă, apoi se pun sub formă de cataplasme pe frunte, pe tâmple și pe piept.
Elocvență
Piatră de calcedonie
Înaintea unui discurs public, se ține în palmă o piatră de calcedonie, după ce a fost linsă și încălzită cu aburul gurii.
Fracturi
Odată oasele puse la loc, pentru a accelera calcifierea și cicatrizarea, Hildegard recomandă două plante:
Tătăneasa
• Se prepară un terci din rădăcină mărunțită amestecată cu apă. Se pune pe o pânză și se aplică pe zonele cu probleme.
• La fel de eficientă este alifia de tătăneasă, preparată dintr-o lingură cu vârf de rădăcină rasă, amestecată cu osânză de porc. Se ung locurile bolnave.
• Cataplasme cu rădăcină de tătăneasă, călită în untură de gâscă. Se pun pe locul afectat și se acoperă cu o cârpă curată.
Pătlagina
• Pătlagină cu miere – Se scot din pământ rădăcini de pătlagină, se spală, se sfărâmă ușor și se amestecă cu miere. Se ia câte o lingură pe stomacul gol, dimineața.
• Cataplasme cu pătlagină – Se infuzează vreme de 5 minute o lingură de nalbă și 5 linguri de pătlagină într-un litru de apă. Cât sunt încă fierbinți, ierburile se scot din lichid și se pun ude într-o pânză. Se așează pe zona bolnavă de două ori pe zi.
Indigestie
Turte de păstăi de fasole
Se amestecă o lingură cu vârf de pulbere de ghimbir cu 300 grame păstăi de fasole uscate și măcinate și 50 grame petale de gălbenele. Se amestecă cu apă până se obține o pastă mai groasă. Se formează din ea mici turtițe, care se coc într-un cuptor stins, după ce a fost folosit. Se mănâncă aceste plăcințele pe stomacul gol și după masă.
Intoxicații alimentare, otrăvire
Apă cu acvamarin
Înmuiați o piatră de acvamarin în apă de izvor și beți apa imediat. Repetați procedeul vreme de cinci zile, bând mereu lichidul pe stomacul gol. Hildegard precizează: „Otrava se va elimina printr-o vomă cu spume sau pe căile inferioare”.
Intestine dureroase
• Puneți să fiarbă în apă păstăi de fasole, adăugând 10 cl de untdelemn de măsline. Beți fiertura. Păstăile calde pot fi puse, în cataplasme, pe stomac.


