Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Comorile uitate ale vindecătoarei Hildegard von Bingen

• Învățăturile medicale și alimentare ale lui Hildegard von Bin­gen îmbogățesc și astăzi paleta terapeutică a medicinii tradițio­na­le europene, unde leacurile ei sunt practicate frecvent. Cum ne putem folosi de aceste vechi cunoștiințe în vremurile noastre? •

Celebra vindecătoare germană a trăit într-o perioadă tulbure, marcată de războaie, se îngrijea de bolnavi și de cei care îi cereau ajutorul și studia efectele plantelor medicinale. Deși era adesea bolnavă, își valorifica talentele: scria, picta, cânta și compunea. Era deschisă către lume și avea un schimb dinamic de idei cu învățați ai vremii și călători. Cu toate acestea, a rămas toată viața modestă și cu picioarele pe pământ. Și-a asumat viziunile și le-a consemnat în scris, iar darul ei pro­fetic a fost recunoscut. A rămas în perma­nență capabilă să se adapteze, iar la 60 de ani a în­­ceput să călătorească și să țină prelegeri. Pio­nierii medicinei, ca ea, sunt o binecuvântare – atunci, ca și acum.

Plantele preferate ale lui Hildegard

Hildegard von Bingen recomanda folosirea plantelor aromatice pentru valorificarea țintită a efectelor vindecătoare și binefăcătoare ale aces­tora. Prezentăm mai jos cinci dintre preferatele ei.

Mușețelul roman

Foto: Shutterstock – 6

Pulberea din rădăcină de mușețel roman este un ingredient extrem de versatil în bucă­tărie și un condiment universal. Hilde­gard scria: „Căci este bun de mâncat pen­tru o­mul sănătos, deoa­re­ce reduce putre­ga­iul din el, îi spo­rește sân­ge­le bun și îi lim­pe­zește min­tea”. As­tăzi, putem con­firma efi­ca­ci­ta­tea rădăcinii de mu­­șețel: aceasta sus­ține di­gestia, în­gri­jește flora intes­ti­nală și cal­mează di­­verse procese in­fla­matorii. Rădăcina sti­mu­lea­ză formarea celulelor sanguine și siste­mul imunitar.

Utilizare: adăugând zilnic două vârfuri de cu­țit de mușețel în mâncare, sporim con­siderabil valoarea terapeutică a aces­teia.

Galangalul

Dacă există o plantă de leac pe care Hilde­gard o recomandă neapărat să se regăsească în farmacia casei, aceasta este galan­galul (Alpinia officina­rum). Despre acesta a scris următoarele: „Ga­lan­galul este întru totul cald, nea­vând nimic rece în el, și are puteri vindecă­toare. Omul care are febră arzătoare să macine galangal și să bea pulberea în apă de izvor, iar febra cea arzătoare i se va stinge. Iar cine are dureri de inimă sau o inimă slăbită să mănânce grab­nic o can­titate în­destulătoare de ga­langal și se va simți mai bine”. Pe lângă efectul de stimulare a digestiei și de revi­gorare în caz de epuizare, galangalul se remarcă mai ales prin efectul său pozitiv asupra inimii. Așa­dar, ce poate fi mai bine decât să gătim cu galangal?

Utilizare: se folosește la fel ca piperul. Are proprietăți antibacteriene și antiinflamatoare.

Feniculul

Se pare că Hil­de­gard aprecia foar­te mult feni­culul, de­oa­rece nu obiș­nuia de­cât arareori să men­țio­ne­ze, cum a făcut în ca­zul aces­tuia, că planta poate fi con­su­mată cru­dă, fără a risca efec­te nocive. În plus, ea a scris că feniculul ne bine­dis­pune. Un pasaj pe această temă din tratatul ei, „Physica”, afirmă: „Și semințele sale au o na­tu­ră caldă și sunt bune pentru sănătatea omului atunci când sunt adăugate altor plante care constituie remedii medicinale. Căci cine mă­nâncă zilnic pe stomacul gol fenicul reduce mu­cusul cel rău și putregaiul din organism, su­pri­mă mirosul neplăcut al respirației și limpe­zește vederea”. Ea explică în continuare că feni­cu­lul are efecte tămăduitoare asupra stomacului și digestiei.

Utilizare: în prezent, feniculul este folosit mai ales ca ceai. Consumat sub această formă, cal­mează durerile abdominale însoțite de balo­nare, exact așa cum scria Hildegard, încă din Evul Mediu timpuriu.

Isopul

Foto: Shutterstock

Grație parfumului ei aromat, a­ceastă plantă cu flori albastre, din fa­milia Lamiaceae (Hyssopus offi­ci­na­lis), atrage numeroase specii de flu­turi și albine, motiv pentru care este numită și „iarba albinelor”.

Isopul avea o mare importanță ca plantă me­dicinală în Evul Mediu târziu, iar astăzi, se bucu­ră de un re­vi­riment. Hildegard von Bingen îi aprecia efectele în tratarea afec­țiunilor pul­mo­nare și a stărilor de tristețe care se trag de la ficat. Ea scria: „Cine suferă de tuse și de dureri de ficat, simte că se sufocă și suferă de plămâni, ar trebui să mă­nân­ce isop, fie cu carne, fie cu gră­sime, și îi va fi mai bine”.

Utilizare: în medicina popu­lară, isopul este folosit încă din An­tichitate și până în prezent pentru tratarea răcelilor și a tulburărilor digestive.

Pelinul negru

Despre pelinul negru (Artemisia vulgaris), Hildegard scrie: „Pelinul negru este foarte cald și sucul său este foarte folositor, iar dacă este fiert și consumat în terci, vindecă intestinele bol­nave și încălzește stomacul bolnav”. Astfel aflăm cât de bine face pelinul negru stomacului de­ranjat și în cazul altor tulburări gas­trointes­ti­nale. Prin combinația de uleiuri esențiale, fla­vonoide și substanțe amare pe care le conține, pelinul negru stimu­lează secrețiile digestive.

Utilizare: inflorescențele, de un ce­nu­șiu-ver­zui, cu reflexe argintii, adău­gate în mâncăruri, stimulează pofta de mân­care, producția de suc gastric și de bilă, precum și digestia grăsimilor. În plus, ule­iurile sale esențiale, în special cam­fo­rul, cineolul și tuionul, au un efect anti­bac­terian și antifungic.

Rețete medicale

Cură energizantă cu miere, pere și brie

Ingrediente: 35 g brie, 22 g rădăcină de lemn-dulce, 15 g cimbru de grădină (toate sub formă de pulbere).

Ingrediente pentru pasta de pere cu miere: 1,5 kg pere bio, 100 g miere.

Preparare: Se amestecă toate pulberile din plante. Pen­tru mierea cu pere, se fierb perele fără cotor și se zdro­besc până se obține un piure. Apoi se încorporează amestecul de pul­beri și se adaugă mierea încălzită (nu fiartă!). Se ames­tecă din nou bine totul, se dă scurt în clocot, se toarnă în borcane și se păs­trează la frigider.

Administrare sub formă de cură: Dimi­neața, se ia o linguriță, pe stomacul gol, și se ține în gură până ajunge la temperatura cor­pului înainte de a se înghiți. La prânz, se procedează la fel, cu două lingurițe, luate după masă, iar seara, înainte de culcare, se mai iau trei lingurițe.

Cura durează 3-4 săptămâni și poate fi repe­tată de două-trei ori.

Miere cu pere

Hildegard von Bingen a con­ceput o rețetă me­nită să ra­fineze și să amplifice efectele pe­re­lor fierte. Ea recomanda mie­rea cu pere și brie pen­tru o curățare profundă a orga­nis­mului. Pre­pa­ratul acționează cu blândețe și în profun­zime. Este folosit pentru refacerea florei intestinale și întărirea sistemului imunitar, în caz de hiperaci­ditate și afecțiuni reumatice, precum și pentru tratarea migrenelor.

Pentru curățarea celulară și detoxifierea intestinului, se recomandă efectuarea curei o dată la doi ani, iar pentru tratarea migrenelor, o dată pe an.

Miere de ienupăr

• Boli pulmonare •

Hildegard von Bingen cunoștea utilizarea ienupărului în afecțiunile pulmonare, la „mare modă” în Evul Mediu. În cazul adulților, se iau zilnic 3-4 lingurițe.

Ingrediente: 500 g boabe de ienu­păr, 2 l de apă, 100 g miere bio.

Preparare: Se zdrobesc boabele de ie­nu­păr, se toarnă deasupra apă clocotită, se aco­peră și se lasă peste noapte la macerat. A doua zi, se dau scurt în clocot, se trec printr-o sită și se adaugă mierea. Se păstrează la rece, într-un reci­pient bine închis.

Elixir de mur

În caz de secreții abun­den­te de mucus, tuse iri­tativă, tuse u­șoa­ră, nevoia frecven­tă de a ne drege vocea, bron­șită, tulburări me­tabolice și afec­țiuni pul­monare. Este reco­mandat și în scop preventiv.

Ingrediente: 7,5 g frunze uscate de mur, 2 g pulbere de isop, 5 g sovârv (oregano) uscat, 100 g miere, 500 ml vin.

Preparare: Frunzele de mur, isopul, so­vârvul și mierea se fierb în vin timp de apro­xi­ma­tiv 5 minute, apoi se strecoară. Se ad­mi­nis­trea­ză de 2-3 ori pe zi, după masă, câte o lingură sau un păhărel de lichior.

Ceai de fenicul împotriva balonării

Dureri de burtă, răceli. Atunci când e fo­losit pentru in­halații, favorizează elimina­rea secre­țiilor și inhibă dezvoltarea ger­menilor în căile respiratorii superioare.

Ingrediente pentru o cană de ceai:    1 lin­­gu­riță de semințe de fenicul, 150 ml apă clo­cotită.

Preparare: Se zdrobesc ușor semințele de fenicul într-un mojar, apoi se toarnă deasupra apa clocotită. Se a­co­peră și se lasă la in­fuzat 8-10 minute, du­pă care se stre­coară. Adulților li se recomandă să bea câte o cană de ceai, cu înghițituri mici, de 2-3 ori pe zi.

Hildegard van Bingen – cele mai cunoscute remedii

Dureri de urechi

În caz de scădere a auzului ca urmare a unei boli, se arde rășină albă de brad, astfel încât fumul să pătrun­dă în urechea bolnavă.

Dureri musculare și tendinită

Cataplasmă cu salvie

Se pun la fiert 2 litri de apă împreună cu 200 grame salvie proaspătă sau uscată. Se trage vasul de pe foc. Se storc frunzele de salvie și se pun sub for­mă de cata­plasmă pe locurile dureroase. Hil­degard recomanda să se pună și frunze de arnică în fiertură, dar arnica e plantă protejată de la o vreme și se procură mai greu. În schimb, în farmacii se găsesc tinctură de arnică și alifii care o conțin. Ideal ar fi să se aplice pe locurile bolnave alternativ cu salvia.

Sângerări abundente din nas

Cataplasme cu ierburi proaspete

Se amestecă semințe de mărar cu flori de coada-șoricelului. Se sfărâmă ușor cu o sticlă, apoi se pun sub for­mă de cataplasme pe frunte, pe tâm­ple și pe piept.

Elocvență

Piatră de calcedonie

Înaintea unui discurs public, se ține în palmă o piatră de calcedonie, după ce a fost linsă și încălzită cu aburul gurii.

Fracturi

Odată oasele puse la loc, pentru a acce­lera calci­fie­rea și cica­tri­zarea, Hildegard recomandă două plan­te:

Tătăneasa

• Se prepară un terci din rădă­cină mărunțită ames­tecată cu apă. Se pune pe o pânză și se aplică pe zonele cu probleme.

• La fel de eficientă este alifia de tătă­neasă, pre­parată dintr-o lingură cu vârf de ră­dăcină rasă, ames­tecată cu osân­ză de porc. Se ung locu­rile bolnave.

• Cataplasme cu rădăcină de tătăneasă, călită în untură de gâscă. Se pun pe locul afectat și se acoperă cu o cârpă curată.

Pătlagina

• Pătlagină cu miere – Se scot din pământ ră­dă­cini de pătla­gină, se spală, se sfărâmă ușor și se ames­tecă cu miere. Se ia câte o lingură pe stomacul gol, dimineața.

• Cataplasme cu pătlagină – Se in­fuzează vreme de 5 minute o lingură de nalbă și 5 linguri de pătlagină într-un litru de apă. Cât sunt încă fierbinți, ierburile se scot din lichid și se pun ude într-o pânză. Se așează pe zona bolnavă de două ori pe zi.

Indigestie

Turte de păstăi de fasole

Se amestecă o lingură cu vârf de pul­bere de ghim­bir cu 300 grame păstăi de fasole uscate și măcinate și 50 grame petale de gălbenele. Se amestecă cu apă până se obține o pastă mai groasă. Se for­mea­ză din ea mici tur­tițe, care se coc într-un cuptor stins, după ce a fost folosit. Se mănâncă aceste plă­cințele pe sto­macul gol și du­pă masă.

Intoxicații alimentare, otrăvire

Apă cu acvamarin

Înmuiați o piatră de acvamarin în apă de izvor și beți apa imediat. Re­petați procedeul vreme de cinci zile, bând mereu lichidul pe stomacul gol. Hilde­gard precizează: „Otrava se va elimina printr-o vomă cu spume sau pe căile inferioare”.

Intestine dureroase

• Puneți să fiar­bă în apă păs­tăi de fasole, adăugând 10 cl de untdelemn de măsline. Beți fier­tura. Păstăile cal­de pot fi puse, în cata­plasme, pe sto­mac.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.