„În urma unui accident nefericit, am căzut cu capul de asfalt și mi-am fracturat coloana”

Mă numesc Mihai Ion, am 46 de ani și, privind în urmă, simt că întreaga mea existență a fost marcată de sacrificiu și încercări mult prea grele pentru un om.
Totul a început când aveam doar 2 ani. Atunci, tatăl meu a suferit un accident de muncă groaznic și a rămas imobilizat la pat, pentru tot restul vieții. Pe vremea aceea nu existau indemnizații de însoțitor. Mama s-a dedicat în totalitate îngrijirii lui, iar noi am trăit la limita supraviețuirii, dintr-o pensie extrem de mică.
Timpul a trecut, tata nu mai este printre noi, iar eu am încercat să îmi construiesc propria familie, să le fiu celor dragi un sprijin de nădejde. Însă destinul m-a lovit din nou: băiețelul meu, Cristian, s-a născut cu probleme de sănătate, aducând noi griji și cheltuieli uriașe pe umerii mei de părinte. Am muncit fără oprire pentru el. Iar acum două săptămâni, când părea că mai greu de atât nu se poate, a venit lovitura cea mai cruntă: în urma unui accident nefericit cu o trotinetă electrică, am căzut cu capul de asfalt și mi-am fracturat coloana. Am trecut printr-o operație dificilă, iar în acest moment sunt imobilizat la pat. Exact așa cum îl vedeam pe tatăl meu în copilărie… Trăiesc coșmarul vieții mele, parcă tras la indigo. Situația de acasă este de o tristețe greu de descris în cuvinte. Mi-am lăsat familia îngenuncheată de lipsuri și durere. Soția mea muncește din greu pe un salariu minim pe economie, o sumă din care este absolut imposibil să acoperi hrana, facturile și tratamentele unui copil și soț bolnavi. În casă, singurul sprijin de zi cu zi a rămas mama, o femeie în vârstă de 76 de ani, care după ce o viață întreagă și-a îngrijit soțul paralizat, trăiește acum cu suferința de a-și vedea propriul copil imobilizat la pat.
Pentru a avea posibilitatea să merg din nou, am nevoie urgentă de ședințe zilnice de kinetoterapie. Din păcate, situația noastră financiară este extrem de precară. Nu ne permitem sub nicio formă să plătim un terapeut care să vină zilnic acasă, de aceea am nevoie de ajutor material! Apelez la oameni cu suflet care să îmi ofere șansa să reînvăț să merg, să pot fi din nou un sprijin pentru familia mea. Este strigătul de ajutor al unui om disperat!
Am cont în RON, deschis la PATRIA BANK, Agenția Buzău, deschis pe numele meu, MIHAI ION: RO04CARP010001563701RO01, dar și un cont REVOLUT, titular cont tot MIHAI ION, IBAN: RO17 REVO 0000 1059 2755 8183, Cod BIC/SWIFT, REVOROBB
Vă mulțumesc pentru tot sprijinul pe care nădăjduiesc să mi-l acordați!
MIHAI ION – Sat Scărișoara, com. Cislău, str. Scărișorii nr. 66, jud. Buzău, cod 127189, tel. 0763/72.08.21
„Suntem săraci, dar sunt fericită să-i am”
Stimată doamnă director,
Vă scriu cu rugămintea de a mă ajuta pe mine și pe copiii mei, deoarece trecem printr-o situație foarte dificilă. Sunt mamă a unei fetițe de patru ani, a doi băieți, unul de 6 ani și celălalt de 2 ani, iar în prezent sunt însărcinată în opt luni. Mă descurc foarte greu ca să le asigur copiilor mei cele necesare. Fac tot ce pot pentru ei, însă în acest moment am ajuns să am nevoie de ajutor. Cel mai mult aș avea nevoie de alimente și haine pentru copii, care au nevoie de lucruri pentru școală și grădiniță. Mi-aș dori să le pot cumpăra haine, încălțăminte și cele necesare pentru venirea anotimpului rece, dar situația mea financiară nu îmi permite. În luna Aprilie am trecut printr-o perioadă foarte grea. Copilul meu cel mic, care are doi ani, a căzut de la doi metri și a trebuie să-l internez la spitalul „Grigore Alexandrescu”, unde am stat și eu trei săptămâni, deoarece a fost operat la cap. Am păstrat actele și documentele medicale care dovedesc cele întâmplate. Pe lângă toate acestea, sunt iarăși însărcinată și urmează să fac a patra cezariană, iar acest lucru înseamnă alte cheltuieli, atât pentru operație, cât și pentru lucrurile necesare bebelușului.
Vă rog din suflet să mă ajutați. Nu îmi este ușor să cer bani, dar o fac pentru copiii mei. Vă mulțumesc din suflet pentru timpul acordat, pentru înțelegere și pentru orice sprijin pe care ni-l puteți oferi. Prezint actele și documentele necesare pentru a dovedi situația familiei mele, precum și descrierea copiilor mei. Suntem săraci, dar sunt fericită să-i am.
• Băiețel de 2 ani, înălțime 86 cm, slăbuț, mărime talpă: 21 cm. • Fetița de 4 ani, înălțime 98 cm, slăbuță, mărime talpă: 24 cm. • Băiețel de 6 ani, înălțime 110 cm, slab, mărime talpă: 27 cm. • Nou-născuta, fetiță: 50 cm lungime, greutate 3,800 kg. • Mama copiilor: înălțime 160 cm, greutate 56 kg, mărime pantofi: 36-37.
NEGRU FLORENTINA-ARGENTINA – sat Ostrovu, com. Aluniș, str. 1 Decembrie 1918, nr. 21, jud. Prahova, cod 107016, tel. 0727/077.029
„Suntem la limita supraviețuirii”
Bună ziua, doamnă Sânziana Pop,
Mă numesc Czuli Aurora-Ramona, am 51 de ani și locuiesc în Cluj-Napoca, strada Traian nr. 17, împreună cu fiica mea, de 20 de ani, și cu nepoțica mea, în vârstă de 3 luni, pe nume Giulia (e născută în Iunie, 2026). Avem acasă o situație tare grea – eu sufăr de hipertensiune arterială și de boala Addison. Pe lângă aceste suferințe, sunt nevăzătoare cu ochiul drept și aș avea nevoie urgentă de transplant de cornee, iar cu ochiul stâng văd doar la lumina zilei. Grav e că boala Addison nu permite să fie efectuate anumite operații, astfel încât risc să rămân fără vedere. Pe lângă această situație precară de sănătate, am și probleme materiale majore. Până acum 3 luni, am lucrat la o firmă de curățenie, însă bolile de care sufăr mi-au influențat starea fizică și nu am mai putut să muncesc: oboseam repede, îmi dispăruse pofta de mâncare, am slăbit dramatic – am în prezent 37 de kg. Mi-am depus actele medicale pentru a obține pensie de handicap, dar formalitățile înaintează greu. Nici în gospodărie nu am o situație ușoară: vă spuneam că locuiesc împreună cu fiica mea, în vârstă de 20 de ani, mămica singură a unei fetițe de 3 lui, pe nume Giulia, o fetiță frumoasă și bine îngrijită de noi, în ciuda lipsurilor. În casă avem apă curentă, lumină, dar am rămas fără lemne de foc, fără bani de îmbrăcăminte și de utilități. Lipsa banilor ne face să nu-i putem procura fetiței pamperși, pentru greutatea ei de 5-10 kg, lapte Aptamil și hăinuțe pentru iarnă. Ne descurcăm cu greu, doar din alocația micuței, de 719 lei. Tatăl, după recunoașterea fetiței, s-a făcut nevăzut. După ce copila va împlini 6 luni, mămica ei va căuta să se angajeze, dar ce facem până atunci? Îmi este foarte rușine c-am ajuns să apelez astfel la bunăvoința oamenilor, dar suntem la limita supraviețuirii.
Vă rog din toată inima să mă ajutați, publicând în revista „Formula AS” și scrisoarea mea, poate că oameni cu suflet bun ne vor ajuta.
CZULI AURORA-RAMONA – str. Traian nr. 17, Cluj-Napoca, jud. Cluj, cod 400 046, tel. 0748/30.48.71
„Poate îmi aude cineva strigătul”
Stimată doamnă Sânziana Pop,
Mă numesc Dumbravă Vasile, născut la data de 11 Ianuarie 1952, din localitatea Crișan, comuna Crucea, jud. Constanța, și în calitate de pensionar, cu vârsta de 74 de ani, mă adresez cu mare rugăminte către dvs., cu privire la situația mea financiară. Atât eu, cât și soția mea, ducem o viață cumplit de grea, cu un buget lunar în valoare de 1300 lei. Nu facem față la prețul medicamentelor pe care trebuie să le cumpărăm. Eu am 5 operații de tumoră la vezica urinară și nu dispun de bani ca să continui tratamentul cu aparatură specială. Trebuie să plătesc lunar doar pentru medicamente 300 de lei, de care nu dispun. Este greu și pentru întreținerea personală, mă refer la pamperși, că noaptea am probleme cu urinatul, nu mai zic de mâncare, care s-a scumpit foarte mult. Împreună cu această scrisoare, vă trimit și fișele medicale cu diagnosticul meu. Dacă avea și soția mea o pensie cât de mică, poate ne mai încadram la strictul necesar, dar din păcate nu are, și ne chinuim amândoi. Închei această scrisoare cu multă speranță. Poate îmi aude cineva strigătul! Vă mulțumesc pentru citirea acestei scrisori.
DUMBRAVĂ VASILE – sat Crișan, com. Crucea, str. Liliacului, nr. 8, jud. Constanța, cod 907097


