„Harta comorilor”: cele mai noi descoperiri din vremea dacilor

– Un templu dacic, palate de regi ridicate în vârf de munte, construcții monumentale și fortificații sau artefacte despre care lu­mea științifică nu avea cunoștință – sunt doar câteva dintre descoperirile făcute de arheologi și de amatorii de detectoristică în ultima vreme. După ce anul trecut pande­mia a blocat totul, vara aceasta, arheologii au revenit în forță pe șantiere și la săpături. Harta descoperirilor este spectaculoasă. Istoria României mai are multe de spus –

SARMIZEGETUSA REGIA

Templu nou în sanctuarul dacilor!

Sunt deja patru ani de când colectivul de ar­heologi care lucrează la Sarmizegetusa Re­gia, în fostul centru sacru al regatului dac, merge pe urmele unui indiciu evi­dențiat încă din 1990 de reputatul profe­sor Ioan Glo­dariu: o posibilă ramificație a drumului pavat care străbătea cetatea de la Gră­diștea de Munte. Nu doar că intuiția profe­sorului Glodariu s-a con­fir­mat de la pri­mele lopeți, dar aleea des­prinsă din drumul pavat avea să se do­vedească a fi cu totul și cu totul specială. „A fost interesant să ve­dem că aleea pe care o știam ca fiind compusă din dale de calcar mai avea, de fapt, un segment cu dale de gresie. Apoi, în următorul an, am descoperit și dale de andezit. Este singura de acest fel din tot ce cunoaștem în zona cetăților dacice din Munții Orăș­tiei”, spune arheologul Răzvan Mateescu din Cluj.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În para­lel cu „decopertarea” aleii pavate, cerce­tătorii au găsit și indicii despre locul spre care ducea aleea: un templu de mari di­mensiuni, al optulea găsit până acum în sanctuarul dacic de la Grădiștea de Munte! Tem­plul are forma unui patrulater, este orientat „aproape pe direcţia Nord-Sud” și se bănuieşte că avea coloane din lemn. „Pentru un om din Anti­chi­tate, obişnuit cu căsuţe mici, pri­veliştea era ab­so­lut impresio­nantă!”. Pentru construirea tera­sei pe care stă templul, ar­heo­logii cred că s-au adus cantităţi im­presionante de pă­mânt, pentru a supraînălţa şi stabiliza locul. Și noutățile nu s-au epuizat.

Templul a fost ridicat peste o altă construcție, ale cărei urme sunt incendiate. Printre resturile vechiului templu se găsesc și bucăţi de tencuială interioară, pictată în nuanţe de crem, roşu, brun şi negru. E doar unul dintre indiciile despre nivelul civilizației dacice.

Aleea regilor

Cercetările din zona sacră a Sarmizegetusei Regia au reprezentat doar unul dintre fronturile de lucru ale arheolo­gi­lor în această vară. Celălalt front a vizat zidul cetății, în ca­drul unui important proiect care priveşte conservarea şi re­staurarea fortificaţiei antice de la Gră­diştea de Munte, finanțat cu 3 milioane de euro – două din fonduri norvegiene și un milion, con­tribuția Consiliului Județean Hunedoara. Și în acest caz, descoperirile au fost remarcabile. „Exista un drum pavat și în cartierul civil al cetății. Drumul avea un rol ceremonial, era folosit când se făceau pro­cesiunile dinspre fortificaţie spre zo­na sacră. În anii următori, vom ve­dea dacă drumul tre­cea printr-o poar­tă sau dacă este vorba despre o structură mult mai elaborată. Încă de pe vremea lui Con­stantin Daicoviciu se ştie că pe acest drum se cobora în cadrul unor proce­siuni. Toate perso­na­jele care foloseau acest drum erau din vârful societăţii dace. Probabil, şi regii lor participau la asemenea procesiuni”.

„Apariția celui de-al optulea templu schimbă foarte multe lucruri”

– Domnule Răzvan Ma­teescu, ce aduce nou desco­perirea celui de-al optulea tem­plu de la Sarmizegetusa Regia?

– Îmbogățirea zo­nei sacre cu un nou tem­plu schimbă foar­­te multe lucruri. La sfâr­șitul cercetă­rilor de aici, care vor mai dura 2-3 ani, vom reuși să clarificăm momentul când a fost con­struit. Pe măsură ce vom avan­sa cu cer­cetările, vom afla mai multe și despre edificiul peste care a fost ridicat. Vorbim despre niște desco­periri din care unele sunt foarte-foarte importante pentru noi, ca arheologi, urmând să fie importante și pentru vi­zitatori, în mo­mentul când vom reuși să punem cap la cap toate datele.

– În afara elementelor de construcții mo­numentale, s-au descoperit și artefacte mai mici în cursul cercetărilor din acest an?

– Ca în fiecare campanie, au fost descoperite tot felul de artefacte, de la cele obișnuite – sute de fragmente ceramice – până la obiecte de bronz sau piese de echipament militar, ceea ce era de aș­teptat, fiindcă ne aflăm în interiorul unei forti­ficații.

LUNCANI – PIATRA ROȘIE

Pe urmele lui Constantin Daicoviciu

Grădiștea de Munte nu a fost singura cetate din Munții Orăștiei pe care au cercetat-o vara aceasta arheologii români. O descoperire extrem de inte­resantă a apărut și în timpul săpăturilor de la cetatea dacică de la Luncani – Piatra Roșie, reluate, după o perioadă de întrerupere, sub coordonarea Facultății de Istorie a Universității „Ba­beș-Bolyai” din Cluj. Cerce­tările s-au concentrat asupra unui edificiu din piatră (des­coperit încă din timpul să­păturilor conduse de Con­stantin Daicoviciu, în 1949).

Potrivit datelor de atunci, construcția dacică avea două încăperi, una rectangulară și una absidală. Săpăturile din vara aceasta au adăugat un plus de valoare: încă­perile respective sunt, de fapt, doar partea centrală a unui edificiu rotund, cu diametrul de 20 de metri! Circumferința e marcată prin bucăți de calcar, atât local, cât și adus din cariera de la Măgura Călanului (am relatat pe larg în „Formula AS”). Se poate vorbi, astfel, despre o nouă construcție monumentală, cu plan circular în aria cetăților dacice din Munții Orăștiei, similară celor de la Sarmizegetusa Regia, Fețele Albe, Pustiosul, Rudele și Meleia. Enigma dacică e abia la în­ceput…

ARDEU

Turnul Prințului

Realitatea spectaculoasă a lumii dacice e în­tregită de informațiile obți­nute în urma săpăturilor din acest an din incinta Cetății Ardeu, aflată pe dru­mul de legătură dintre Orăștie și Zlatna, în Mun­ții Apuseni. Vara aceasta, cer­cetările arheolo­gice au vizat turnul-locuință al căpeteniei locale. „Vor­bim despre aceeași epocă în care se edifică prin­cipalele fortificații din zona Mun­ților Orăș­tiei, iar dovezile de la fața locului ne arată că acest conducător de la Ardeu este unul din antu­rajul regal. Con­stru­iește la fel ca și regele, cu arhitect adus pro­babil din lumea elenistică.

Trebuia să ai bani ca să faci așa ceva, dar era o modă, moda din vre­mea lui Burebista”, povestește arheologul Mihai Căs­tăian, unul dintre specialiștii care au săpat la Ardeu. Turnul-locuință avea latura de 11-12 metri, baza era din piatră, iar partea superioară, din lemn și pământ. O frumu­sețe. O arhitectură care în zona de munte a României s-a păstrat până azi. În multe privințe, dacii ne sunt contemporani. Sau noi, lor? „E ceva între vilă și palat. Sea­mănă cu turnul-locuință de la Blidaru și cu cele două de la Cos­tești”. Tot anul acesta s-a găsit la Ardeu și o co­chilie de melc mediteranean. Specialiștii leagă des­co­perirea de informațiile despre tru­pele de războinici daci, care participau la acțiuni militare, ca mercenari.

Craiova

Tezaurul de argint de la Pielești

Descoperiri de excepție apar nu doar în urma cercetărilor sistematice, ci și din pură întâmplare. Un tezaur de argint, găsit în curtea unui doljean, a intrat anul acesta în patrimoniul Muzeului Olteniei din Craiova: e vorba despre peste 100 de monede romane și podoabe de argint vechi de aproape 2.300 de ani!

Obiectele au fost găsite când „no­rocosul” tocmai săpa o piscină în grădina din curtea casei. A dat peste o oală de ceramică plină cu mone­de și a anunțat imediat autori­tățile. A urmat un proces îndelungat de datare și stabilire a valorii obiectelor găsite, iar concluzia a fost aceea a unei descoperiri de o valoare excepțională. Monedele romane și biju­teriile dacice de argint vor fi expuse la Muzeul Olte­niei, în următoarele luni.

CARAȘ-SEVERIN

Pavaj ca-n Roma, la nord de Dunăre

Descoperiri de mare interes au apărut în acest an și în zonele locuite de trupele romane, în timpul și după războaiele cu dacii. Un am­bițios proiect european de extindere a canalizării în comuna Berzovia, din județul Caraș-Severin le-a dat arheologilor de la Caransebeș prilejul de a săpa în zona fostului castru roman, care găzduia „Legiunea IV Flavia Felix”. În exte­riorul castrului, la circa 50 de metri, arheologul Adrian Ardeț a descoperit băile romane ale așezării de lângă castru, identificând trei bazine. Specialiștilor le-a atras în mod deosebit atenția unul dintre aceste bazine, pavat în tehnica „opus spicatum”, o tehnică specială, foarte frumoasă, pe care o regăsim la Roma, în Piața lui Traian.

ȘIMLEU SILVANIEI

Vechi căutători de comori

La sfârșit de august – început de sep­tem­brie, Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău a reluat campania de cercetări arheo­logice la Șimleu Silvaniei, pe dealul Ce­tate, un sit excepțional, ce domină orașul dinspre nord, cu o diferență de nivel de 170 de metri față de râul Crasna.

Cercetarea din acest an a identificat numeroase răvășiri făcute de cău­tătorii de comori din secolele XIX-XX. Totodată, au fost descoperite elemente de la palisada dacică, un bogat material ceramic, dar și artefacte din metal: pandantiv „to­poraș” și fibulă romană din bronz, denari romani din argint.

BIHOR

Trei noi fortificații pe harta regatului dac!

Despre pasionații căutători de artefacte istorice de la Oradea, gru­pați în Asociația Dacia Crisius, am scris în urmă cu câteva luni, cu prilejul deplasării revistei noastre în județul Bihor. Spectaculoasele descoperiri nu puteau fi trecute cu vederea. În toamna aceasta, cele mai interesante dintre obiectele găsite de ei cu ajutorul detectoarelor de metale au făcut obiectul unei expoziții găzduite chiar de Muzeul Țării Crișurilor din Oradea! „A fost o vară plină pentru noi. Cu prilejul expoziției de la muzeu, toată lumea a vorbit frumos despre noi, am văzut că autoritățile ne apreciază munca și ne recunosc meritul de a fi îmbogățit patrimoniul cultural din zonă.

Credem că această expoziție e un prim pas nu doar la noi, în Bihor, ci în toată țara, pentru colaborări între «detectoriștii» de bună credință și muzeele de istorie”, afirmă, bucuroși, Antonio Nechifor și Dan Slăvescu, membri ai Asociației Dacia Crisius. „Dar adevărata încununare a muncii noastre a fost introducerea celor mai importante locuri în care am făcut descoperiri în patrimoniul arheo­logic național. Peștișul, Cetea și Urvindul sunt acum protejate juridic. Faptul că au introdus acele obiecte în Repertoriul Arheologic Na­țional e mare lucru! Scrie negru pe alb, «așezare dacică fortificată», apar și obiectele descoperite de noi. Am vorbit cu specialiști care ne-au spus că trebuie să fim mândri de munca noastră, de faptul că am reușit să refacem harta regatului dac în zona noastră. Pentru cer­cetători, ăsta e un lucru deosebit de important!”.

Recunoașterea oficială i-a motivat și mai mult pe „detectoriștii” orădeni, care au avut o vară foarte fructuoasă în cercetările lor de teren. Cea mai spectaculoasă descoperire o reprezintă un colan și un cercel din argint. „Undeva, în zonă, obligatoriu a fost o așezare fortificată, pentru că avem deja destule semne ale unei societăți stabile, puternice, organizate”.