
Întâmplările deosebite i-au fascinat întotdeauna pe oameni. Într-o lume în care poluarea, reducerea stratului de ozon, exploziile nucleare și cercetările în domeniul geneticii pot modifica structura plantelor și animalelor, serialul „Dosarele X” pune o mulțime de întrebări.
Omuleți verzi – extratereștri, sau rezultatul unor cercetări scăpate de sub control? Oamenii – monștri, sau spirite malefice? Gândacii – roboți trimiși să strângă informații despre noi, sau o modificare genetică, ce-i face agresivi? Vă închipuiți groaza mea când, după acest episod, am găsit sâmbătă, de dimineață, pe covorul din hol, un gândac mare, verzui, cu antene lungi, pe care le mișca amenințător.
Țipătul meu a trezit toată casa și, probabil, chiar vecinii. Enigma apariției lui am dezlegat-o repede: fusese adus într-o sacoșă cu mere, luate din pivnița noastră de la Voinești. Parfumul merelor puse la păstrat, sau poate căldura plăcută din interior, îl îmbiaseră să-și caute acolo adăpost. Cu grijă, să nu-i facem rău, l-am pus într-un borcan de sticlă unde, din fire de iarbă, i-am înjghebat un fel de culcuș și drept hrană i-am dat un măr și morcov ras. Cu ajutorul atlasului l-am și identificat. Era un gândac „croitor”, de 3-4 cm, un exemplar splendid, cu care orice colecție s-ar fi mândrit.
Ruxandra și Anamaria, fetele mele, l-au botezat „Family pet”. Gândăcelului nu-i plăcea să locuiască în borcan; era agitat, își mișca antenele și, din când în când, scotea un fel de țipăt, așa că am luat hotărârea să-l lăsăm liber. Și-a găsit singur o pensiune, pe placul lui: filodendronul nostru era pentru el un fel de copac, pe tulpina căruia se plimba în sus și în jos, iar când ajungea în vârf se oprea, admirând, parcă, priveliștea. Nu cred că apartamentul nostru îi era pe plac; lipseau foșnetul și mirosul frunzelor, adierea vântului.
Plictisit, probabil, cobora și se ascundea la rădăcina plantei, sub o pietricică. Îl luam uneori în palmă și-i mângâiam spatele mătăsos; își mișca, atunci, căpșorul, își dădea antenele pe spate și scotea un sunet ușor.
Gândacul-croitor ne-a fost oaspete aproape zece zile. În tot acest timp, deși liber, n-a părăsit ghiveciul cu filodendron. Când soțul meu a plecat să aducă mere, l-am pus în borcan și i-am dat drumul în pivniță.
Sper ca în această vară să-l întâlnim pe el, sau poate pe puii lui, în merii noștri din grădină.
GEORGETA C. – Câmpulung Muscel, jud. Argeș