SOS – CAZURI DE EXTREMĂ URGENȚĂ

„Vă rog mult, ajutați-mă să termin școala”

Dragă doamnă director Sânziana Pop și dragă redacție a Formulei AS,

    Mă numesc Matei Mihaela-Alexandra, domici­liată în satul Coșoaia, jud. Teleorman, am mai fost ajutată de dvs., dar după doi ani sunt nevoită să vă cer din nou sprijinul. Sunt elevă în anul II la o școală postliceală sanitară, am note bune, îmi place să fac practică în spital și să mă ocup de bolnavi, însă mă confrunt cu o mare problemă: anul III „bate la ușă” și eu nu am posibilitatea de a strânge suma de bani necesară pentru achitarea taxei de școla­rizare.

    În anii anteriori (2020 – scrisoarea apărută în F. AS nr. 1439, și 2022 – scrisoarea apărută în F. AS nr. 1537), dacă nu eram ajutată de revista dvs și de acei oameni minunați care vă sunt cititori, nu aș fi terminat nici liceul și nici acești doi ani de școală. Am depus eforturi, am făcut economii la întreținere și alimentație pentru a-mi ajunge bănuții primiți din partea revistei și a oamenilor cu suflet mare și creștinesc. Pentru mine, nu au existat distracții, clu­buri, cinema etc. M-am axat numai pe școală și în timpul practicii la spital, pe în­grijirea celor aflați în sufe­rință.

    Părinții mei nu au nicio posibilitate financiară de a mă ajuta, nu au niciun venit, sin­gura lor avere este o palmă de pământ, câteva păsări și o că­ruță părăginită, trasă de un mă­găruș care a rămas singur, după moartea tovarășului său, care era mai bătrân. Părinții mei au mâinile crăpate de muncă, lu­crează un ogor pentru hrană și își ridică ochii către cer, rugân­du-se ca Bunul Dumnezeu să dea câțiva stropi de ploaie, să se facă recolta ca să aibă cu ce se hrăni, atât ei, cât și păsările din ogra­dă. Mă mai ajuta draga mea bunică, care din puținul pensiei îmi dădea și mie, ca să am strictul necesar, dar din păcate a murit. Dvs. ați rămas singura mea nădejde. De aceea vă rog din nou să mă ajutați să termin școala, să ajung și eu cadru medical și să-mi ajut familia.

    (Toate documentele în susținerea celor afirmate de mine au fost trimise împreună cu scrisoarea.)

    Cu respect,

MATEI MIHAELA ALEXANDRA – satul Coșoaia, jud. Teleorman, cod 145301

„Trei handicapați mor de foame”

    Subsemnata Stoicănescu Luminița din satul Olanu, comuna Olanu, județul Vâlcea, vă rog să îmi mai aprobați încă o cerere pentru un ajutor financiar, întrucât am o situație materială foarte grea. Am doi copii bolnavi cu handicap, și eu, la rândul meu, am handicap nerevizuibil. Dar cea mai mare suferință a noastră este sărăcia în care trăim. Sunt văduvă, a murit omul meu, nu am nici părinți, care au murit demult. Locuim într-un bloc social, fac focul cu lemne ca să gătesc, iarna nu am bani de lemne pentru foc, că sunt foarte scumpe și nu mai putem sta în casă de frig. Aco­perișul blocului este distrus în to­talitate, trebuie să-l fac eu, cu ma­­­teriale noi, pen­­tru că mă plo­uă în locuință. Așa fac și vecinii, își face fiecare acoperișul în drep­tul lui. Nu avem adminis­trator, nu răs­punde nimeni de acest bloc. Nu mai pot să trăiesc așa, în acest chin. Blocul are o vechime de 65 de ani și la un vânt puternic zboa­ră cu totul, și rămânem sub cerul liber în ploa­ie, zăpadă, cu cei doi copii bolnavi. Am mare nevoie de ajutor financiar. Vă rog respectuos să mă ajutați. Toți la un loc avem ajutor de 1600 lei. Co­pilul cel mic este încă la școală. Îmi trebuie bani de mâncare, de haine, de lemne, de medica­mente, pentru toți trei. Mulțumesc la toată echipa de la Formula AS. Să­nătate multă vă doresc. Vă rog mult să mă ajutați. Sunt singură și trebuie să-mi cresc copiii.

STOICĂNESCU LUMINIȚA – comuna Olanu, sat Olanu, bloc 1, et. 2, ap. 5, jud. Vâlcea, cod 247440

„Soțul meu a murit și eu întrețin singură trei persoane bolnave”

    Doamnă Sânziana Pop,

Mă numesc Muntean Gheorghița, sunt din Pitești și cu sufletul greu de rușine, revin cu o scrisoare la dvs., pentru a vă cere din nou ajutor. Am o situație foarte grea. Soțul meu a murit și întrețin singură trei per­soane. Am o soră cu handicap gr. I, afla­tă oficial sub tutela mea, Bratu Constanța, are 52 de ani, are tulburări mari la cap, urlă ca lupul, are crize epileptice, aruncă cu tot ce-i iese în cale. Am în îngrijire și o nepoțică de 9 ani, pe nu­mele Muntean Denisa-Maria, născută de fata mea când era încă minoră, are implant cohlear la ure­chea stângă, surditate bilaterală congenitală, mio­pie la amândoi ochii. Este elevă în clasa a II-a și face logopedie, foarte costisitoare, 130 lei două ședințe. Aparatul cohlear este și el foarte scump, orice reparație costă foarte mult. Mama fetei, Mun­tean Maria, are TBC reactivat, ganglioni pe plă­mâni, este dependentă de medicamente. Eu de atâta supărare am făcut glaucom la amândoi ochii. M-am operat la București. Stăm într-o locuință socială dată de primăria Pitești. Am ajuns la disperare cu atâtea probleme. Nu mai pot să fac față singură spitalelor, controalelor medicale, medicamentelor, cheltuielilor pentru hrană, haine.

    Vă rog cu lacrimi să mă ajutați, îmi pun toată nădejdea în dvs. Dumnezeu și Duhul Sfânt să vă dăruiască tot binele din lume, ocrotire, sănătate, succes pe toate planurile.

    Am cont în lei deschis pe numele GHEOR­GHIȚA MUNTEAN, la Banca Raiffeisen, RO83RZBR0000060021590711

MUNTEAN GHEORGHIȚA – Pitești, Aleea Naum Râmniceanu nr. 2, bl. G1, sc. C, ap. 4, jud. Argeș, cod 110060, tel. 0747/67.09.13