Mă numesc Badea Viorica, am 64 de ani și am întâmpinat multe greutăți încă de la naștere. La nici 6 luni, am fost adoptată de o familie bogată (de chiaburi), și la aproape patru ani, tata a fost închis de regimul comunist și a executat ani grei de pușcărie. De aici a început greul vieții mele, căci ne-au fost confiscate toate bunurile, inclusiv casa. Această nenorocire și viața grea pe care am dus-o mi-au îmbolnăvit trupul și mai ales sufletul. Dar credința puternică pe care mi-a insuflat-o mama, corelată cu rugăciunea, m-au ajutat enorm să depășesc aceste greutăți și să pot să țin piept și celorlalte lovituri pe care le-am primit, de-a lungul anilor. În 1975, mi-a luat casa foc și am rămas pentru a doua oară pe stradă, m-am căsătorit și primul copil a decedat la naștere, pentru că am lucrat în laboratorul de chimie și m-am intoxicat. Dar nu mi-am pierdut nădejdea în Dumnezeu. Mama, săraca, m-a dus de mică la biserică și rugăciunea a devenit parte integrantă din viața noastră. (În prezent am trei copii, o fată de 42 de ani, băiatul de 40, care a fost diagnosticat cu scleroză multiplă în 2008, și încă un băiat de 33 ani).
Pietricelele părintelui Arsenie
În 2005, soțul meu, în urma unor mușcături de insecte, a fost la un pas de moarte. Așa se face că de spaimă, am făcut fibrilație, și la fel ca soțul meu, era să părăsesc această lume. Mi s-a făcut brusc rău, aveam pulsul peste 200, iar când a venit salvarea, după 45 de minute, eram în stare de leșin, dar cu gândul la Dumnezeu pe care îl rugam să nu mă ia, pentru că aveam 3 copii de crescut. Am ajuns la spital, mi-au făcut injecții încă din salvare și am stat internată o noapte. Ulterior, am făcut o aritmie care nu mă mai lăsa nici să respir, după două săptămâni, inima mea era în fibrilație, nu știu cum am trăit, căci nu puteam să mai merg, eram foarte slăbită, dar cu ajutorul rugăciunii am supraviețuit. Doctorul care mă trata mi-a zis că nu înțelege cum de n-am murit sau n-am paralizat. Nici nu mai știam ce să fac, mă simțeam din ce în ce mai rău, tratamentul nu era eficient, nu puteam să dorm. Speriată de starea mea, fiica mea a mers împreună cu părintele de la biserica de care aparținem, la mormântul părintelui Arsenie Boca. Fata mea a luat de pe mormântul Părintelui trei pietricele și mi le-a adus mie (pe atunci te puteai apropia de mormânt). Miroseau puternic a mir și mi-a zis copilul meu că o să-mi fie de mare ajutor. Am ascultat-o și în fiecare zi spuneam rugăciunea Părintelui Arsenie Boca și-mi puneam pietricelele pe inimă. În scurtă vreme, palpitațiile au încetat. Am fost convinsă că acest medicament, CREDINȚA, este tot ce avem nevoie pentru a ne vindeca.
Îngerul și măturica
Dar cea mai puternică experiență a mea legată de boală și de rugăciune am trăit-o în 2012, când datorită unei pietre la un rinichi, am suferit patru luni niște crize cumplite, pentru că piatra era de 10 mm și-n acelați timp era mobilă. Nu se putea localiza. Am mers la Spitalul Sanador aproape o lună, mi-au făcut tot felul de investigații ca s-o sfărâme prin procedeul numit litotriție. În zadar, piatra se mișca, și chiar la cel mai performant ecograf nu se putea vedea, și nici la urografie. Apoi au urmat crize puternice și internări. Menționez că o criză de colică renală dura 14 ore, cu toate perfuziile și tratamentele doctorilor. În Iulie am stat internată 10 zile, afară erau 42 de grade și eram singură într-o rezervă în spital. Nu puteam dormi de cald și de rău, ferestrele erau larg deschise și-n liniștea nopții de vară, care era perturbată de lătratul haitei de câini (curtea Spitalului era plină de câini) eu mă rugam asiduu la Bunul Dumnezeu, mai ales că în fața mea, pe perete, era o iconiță cu Domnul Iisus. Totodată, am început să fac exerciții de vizualizare a pietrei și să-mi invoc Îngerul meu păzitor să mă ajute. Îmi imaginam cum Iisus îmi trimitea lumina lui vindecătoare și strălucitoare, iar Îngerul meu, cu un fel de măturică, căuta să-mi împingă piatra de pe rinichi spre ureter. Cât am stat în spital, am făcut acest exercițiu de vizualizare în fiecare seară. Apoi am plecat acasă și mergeam să mai fac câte o perfuzie în fiecare zi. Eu continuam să fac exercițiul în fiecare seară, după rugăciune. Minunea s-a produs pe 28 August 2012, acasă la mine. Am simțit o durere acută în partea de jos a corpului, o înțepătură de o intensitate mare, care m-a paralizat. Am mers la toaletă, băusem înainte 2 l de apă plată, și piatra a ieșit fără alte dureri. Era o piatră neagră (oxalat) și semăna cu o broască țestoasă care avea un vârf ascuțit în loc de cap. A doua zi am mers la spital și i-am arătat-o medicului și s-a minunat și dânsul. E locul să menționez că toate practicile pe care le folosesc împreună cu rugăciunea mi le-am însușit din minunata revistă Formula AS și, bineînțeles, Asul Verde (am toate numerele de la apariție). Nu pot trăi fără această revistă minunată, pe care o aștept săptămânal, ca pe ceva vital.
„Sunt sănătoasă, sunt vindecată”
• Folosesc, de asemenea, și practic în fiecare seară exerciții de respirație, inspir în patru timpi, rețin respirația tot patru timpi și expir în 8 timpi.
• Când merg pe stradă, zic rugăciunea inimii pe respirație, care este de un mare ajutor („Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.)
• Tot seara, la culcare, după rugăciune zic de peste 10 ori fraze și propoziții care rămân în subconștient peste noapte, pentru starea de bine și vindecare: „Sunt sănătoasă, sunt vindecată, mă simt din ce în ce mai bine”. Sau, când am probleme cu tensiunea care uneori are valori peste 20, datorită dereglărilor hormonale, spun: „Tensiunea mea e normală” și spun Tatăl Nostru de câteva ori, și tensiunea se normalizează. De asemenea mănânc cât pot de sănătos, nu beau cafea că n-am voie pentru inimă, carne, foarte puțină, cât mai rar, mănânc fructe multe, niciodată alcool sau sucuri din comerț. Am grijă de cei doi nepoți pe care-i cresc de când s-au născut, pentru că fiica mea i-a născut prin cezariană și a făcut eclamsie și două come. Tot o minune a lui Dumnezeu și a rugăciunilor noastre!
Lumina verde
• Acum să vă povestesc de cea mai mare experiență pe care am trăit-o în 2010, când am suferit o demineralizare puternică și am ajuns la osteoporoză. Timp de o lună, am avut o durere la încheietura mâinii drepte de o intensitate așa de mare încât nu dormeam deloc, am încercat tot felul de creme, de calmante, dar în zadar. Când am mers la medic, aveam la încheietura mâinii drepte lipsă masa osoasă – 2,5, era un fel de gaură în os. Medicul mi-a prescris calciu și paracetamol. Am luat calciu din 10 Mai până în Noiembrie. Mâna tot mă durea și fiind cald afară nu mă simțeam prea bine, transpiram abundent. Atunci am început să fac iarăși exerciții de vizualizare, mă întindeam pe pat, ridicam mâna dreaptă (mâna bolnavă) și-l rugam pe Dumnezeu să-mi trimită lumina vindecătoare, pe care o percepeam ca fiind de culoare verde. (Tot din revista dvs. am învățat.) Închideam ochii și-l vedeam pe Dumnezeu cum îmi trimite un fascicul de lumină, ca un laser și încerca să-mi pătrundă prin încheietura mâinii. A fost deosebit de greu pentru că lumina pe care mi-o imaginam nu putea pătrunde prin încheietură, se lovea parcă de un obstacol. Am făcut așa multe încercări, până când am reușit și am văzut cum fasciculul de lumină pătrunde în mâna mea. Am repetat acest exercițiu, însoțit și de o rugăciune către Domnul nostru, Iisus Hristos, rugăciune cu multe lacrimi. Când am mers la DEXA (densitatea osoasă) anul următor, doamna doctor m-a întrebat cum am reușit să stopez evoluția degradării osoase și ce medicamente am luat, pentru că procentul era mai mic de -1,5 lipsă masă osoasă… Menționez că nu am folosit nici un medicament pentru osteoporoză, decât hrană sănătoasă și mișcare.
Concluzia este că bolile noastre nu pot fi învinse decât folosindu-ne mintea și apropiindu-ne de Dumnezeu. Vă mulțumesc că mi-ați dat prilejul să vă împărtășesc aspecte din viața mea!
Cu respect,
BADEA VIORICA – Ploiești
