SOS – Cazuri de extremă urgență

“Ajutați-ne s-o operăm pe Giulia!”

Bună ziua, doamnă Sânziana Pop,

Mă numesc Ariciu Denisa-Ioana și sunt mă­mica a două gemene, în vârstă de 7 ani. Emma și Giu­­lia-Eri­ca s-au născut prematur, în Italia, la 29 de săptămâni, adică mult prea devreme! După un tra­valiu de 12 ore, am născut-o pe Emma, iar la dife­rență de 4 minute a venit pe lume și Giulia.

Toată povestea noastră (adevăratul motiv pentru care mă și adresez dvs.) începe din momentul naș­terii Giuliei, care a suferit o hemoragie cerebrală de gradul 2 spre 3. Imediat a fost intubată cu oxigen și așa a stat 2 luni în spital. În toată această pe­rioa­dă, eu eram acasă, cu cealaltă fetiță. După această lungă perioadă, Giulia a fost externată cu diagnos­ticul de leu­comalacie periventriculară bilate­rală, ven­tri­cul drept dialatat 2 cm și paralizie cerebrală. Eram în Italia, unde am avut parte de toată asistența me­dicală necesară și, cu tot diagnosticul extrem de grav, fetița creștea armonios, înconjurată de iubirea noastră. Au urmat săptămâni îndelungi de recu­pe­rare, cu ședințe de 4 ori pe săptămână (terapia bo­bath – un concept kinetoterapeutic bazat pe eva­lu­area și tratarea persoanelor care suferă de tulbu­rări de mișcare și control al posturii, ca urmare a unei leziuni a sistemului nervos), însă atunci când avea 10 luni, Giuli – așa o alintăm –, a fost lovită de alt mare necaz: din senin, a început sa facă spas­me mus­culare și convulsii puternice, până la pier­derea cunoștinței. Ne-am internat de urgență în spi­tal, unde am stat o lună și jumătate. Cu greu, me­dicii ita­lieni au reușit să-i oprească convulsiile care o chi­nuiau. Însă, un nou diagnostic grav avea să fie pus fe­tiței: sindromul West (o afecțiune neuro­logică rară, cauzând crize epileptice și probleme de dez­vol­ta­re) și tetrapareză spastică. Deja eram co­pleșiți. Am fost externate și am ajuns acasă, unde ne aștepta surioara geamănă, doar că noi, părinții, cu un ochi râdeam (Emma făcea deja primii pași!), cu unul plângeam (Giuli arăta ca un nou-născut, nici căpșorul nu și-l putea ridica). Nu ne-am dat bă­tuți și am trecut prin alți trei ani grei, cu recuperare, logopedie, însă rezultatele nu au fost deloc cele așteptate. În acel moment, am făcut consiliu de fa­milie și ne-am decis să ne reîntoarcem acasă, în Ro­mânia. Alte controale, alte sugestii de tratamente – astfel am început în Ploiești ședințe cu terapia Vojta (o formă de terapie fizică și de reabilitare a copiilor cu afecțiuni neurologice). Au urmat și alte terapii la Bușteni (acolo aveam proceduri într-un sanatoriu-internat). Timpul trecea, Giulia a îm­pli­nit 6 anișori, dar nu mergea, nu stătea în șezut, nu vorbea, pre­zenta spasticitate avansată și, mai ales, dureri. Nu vă pot descrie în suficiente cuvinte disperarea care mă cuprindea atunci când îi vedeam tru­pul firav, scu­­turat de spasme și de dureri – nepu­tința mea de ma­mă, care îi dăduse viață, era dobo­râtoare! Ne ru­gam zi și noapte să găsim o cale, să aflăm o soluție pen­tru a o putea ajuta pe Giulia să devină om întreg. Și rugăciunile noastre au fost auzite, căci – ca prin­tr-o minune dumnezeiască – am aflat că într-o cli­nică din Turcia se efectuează ope­rații pentru copi­lași atinși de maladiile Giuliei, pentru reducerea spasticității care apăruse pe coloa­nă. Ce să vă spun? Am dat sfoară-n țară, ne-am mo­bilizat cu rude, cunoscuți, am vândut bunuri perso­nale, și cu aju­torul tuturor persoanelor cu inimă mare, am reușit să strângem suma de 35.000 de euro. În luna Iulie 2024, Giu­lia era operată în Istanbul, cu suc­ces! Urmează alte clipe de așteptare chinuitoare, iar du­pă o lungă pe­rioa­dă de recupe­rare, feti­ța noastră re­ușește – pentru câteva se­cunde – să stea sin­gurică în fun­­duleț. Era o pri­mă mare vic­­torie! Picioru­șe­le ei scă­pa­seră cu aproximativ 70% de spasticitate. În sfâr­șit, vedeam și noi rezultate! Cu mult entu­ziasm pen­tru noi toți, Giulia a început și școala – în prezent merge la o școală specială, unde o însoțesc perma­nent. Suntem de nedespărțit! Primul mare pas a fost făcut, dar greutățile încă nu ne-au părăsit: mâ­nuțele ei sunt foarte spastice și în­cordate tot timpul, nu re­ușește să mănânce singură sau să se joace cu surioa­ra ei. Să știți că Giulia lup­tă continuu, din răsputeri. Și iarăși am fost ajutați de bunul Dum­nezeu, căci șansa ei de a scăpa de spas­me și de a deveni cât mai in­dependentă în miș­cări, constă într-o posibilă operație, de data asta la Chi­șinău. Doar că această nouă operație costă 4.000 de euro!

Apelăm pe această cale, doamnă Sânziana Pop și iubiți oameni cu suflet mare, la dărnicia dvs. – aju­tați-ne s-o putem opera pe Giuli! Vă suntem re­cunoscători! Sănătate multă tuturor vă doresc, că aceasta este cea mai importantă!

Avem conturi în RON, deschise la bănci, unul este deschis la BCR Filiala Câmpina, pe numele meu, ARICIU DENISA-IOANA: RO84 RNCB 0208 1780 9185 0001, RNCBROBU. Soțul meu are și el un cont deschis la Banca Transilvania, titular cont ARICIU VERONEL-CIPRIAN:

RO75BTRLRONCRT0CE8600101, ca și con­turi Revolut, PayPal: @denisauuhj, și PayPal: @veronelciprian

Vă mulțumim,

ARICIU DENISA-IOANA – sat Lunca Prahovei, str. Barbu Catargiu nr. 193 L, com. Măgureni, jud. Prahova, cod 107352, tel.: 0792/48.31.37

(Atașez scrisorii actele medicale doveditoare celor povestite)