Imaginați-vă sunetul cobzei, al sazului și al šargijei bosniace, la întâlnire cu sintetizatoarele și beat-urile electro. Rezultatul? O trupă care face din muzica arhaică un ritual dansabil, imposibil de uitat. Nominalizat la „Music Moves Europe Awards în 2022” și promovat de Iggy Pop la BBC, duo-ul Balkan Taksim îmbracă azi în haine noi sonoritățile uitate ale Balcanilor. Am băut cafeaua, printre instrumente vechi, cu Sașa-Liviu Stoianovici – artist-cercetător, colecționar de instrumente rare și povestitor, mintea din spatele experimentului.
– Bună dimineața, Sașa. Ce faci? Cum te prinde telefonul meu?
– Bună dimineața, Dia! Sunt acasă la mine, înconjurat de sazuri turcești, un tambur otoman, cobze și cărți de specialitate, încercând să finalizez un articol academic. În ultimii ani, ca parte a activității mele de la Muzeul Țăranului Român, am dezvoltat o serie de cercetări care au în mijlocul lor anumite instrumente muzicale vechi, cum e și…
– …cobza?
– (râde) Da, eterna cobză, despre care am tot povestit și despre care am organizat și o expoziție acum doi ani. Dar și cimpoiul, mai ales în variantele lui din Banat și Ținutul Pădurenilor.
– Spune-mi, Sașa, ce a fost mai întâi, cobza sau Balkan Taksim? Cum a început totul?
– La început a fost instrumentul, cu care, mult înainte de Balkan Taksim, făceam o muzică fluidă, cu influențe psihedelice. Improvizațiile erau la mare cinste în acel grup, iar cobza apărea acolo mai degrabă ca o voce timidă.
– În Balkan Taksim, ai făcut însă cobza personaj principal. Ce te-a fascinat la instrumentul ăsta, încât ți-ai aplecat urechea asupra lui?
– Sunetul lui brut mi-a deschis curiozitatea spre lumea muzicilor țărănești, a muzicilor arhaice. Unde m-am născut eu, în Timișoara, nu există cobză în folclor. Deși îmi dorisem de multă vreme să învăț să cânt la cobză, până să ajung la ea m-am apropiat de un alt instrument popular – sazul turcesc, care e o lăută cu gât foarte lung, din Anatolia. E un instrument care poate să susțină fundalul multor poeme, cântece sau litanii. Asemenea lui, cobza a fost instrumentul lăutarului itinerant, instrumentul povestașului în versuri. Cred că m-a fascinat exact dimensiunea asta epică, de instrument purtător de povești.
– Iar în cântecele voastre întâmplările par să se adune de peste tot: din Serbia, Bosnia, Turcia sau Albania, nemaivorbind de România…
– Unele dintre ele sunt reinterpretări sau recompuneri ale unor piese deja clasice din Balcani. Altele sunt compozițiile noastre – ele păstrează un parfum balcanic, o culoare locală, dar pe structuri create și gândite de noi. Însă prezența unor instrumente arhaice face ca adesea diferențele între ele să se șteargă. De multe ori suntem întrebați: „Dar piesa aia nu e din fosta Iugoslavie?”, „Nu, e o piesă pe care am făcut-o noi.” „Bine, dar asta nu e turcească?” „Nu, dar are un tambur otoman.” Un exemplu foarte bun e melodia „Foaie verde”, de pe primul album, în care textul, vechi de 100 de ani, e cules din Bucovina, însă pus pe muzică de noi. Iar aici, stilul de interpretare la cobză este unul brut, voit „țărănesc”.
– La un moment dat, ai avut chiar o inițiativă de a include cobza și cobzăritul pe lista UNESCO. S-a fructificat în vreun fel?
– Împreună cu câțiva basarabeni, am conceput un dosar pe care l-am depus la UNESCO în primăvara anului trecut, intitulat „Cobza – cunoștințe, tehnici și muzici tradiționale”. Cobza este primul instrument de acompaniament cunoscut din spațiul românesc. Ea aparține zonei vechiului Regat, nu o găsim nici în Transilvania, nici în comunitățile românești de la sud de Dunăre. A fost, la originile ei, un instrument al oamenilor legați de pământ sau de câte-o mănăstire. A fost vocea poporului, a păturii de jos, a unor oameni de multe ori chinuiți și amărâți. Rezultatele se anunță în octombrie anul ăsta și, cum e un dosar foarte bine făcut, sperăm că vor fi de bun augur. Dacă interpretarea la cobză va fi inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, dincolo de valul de orgoliu național, care trebuie tratat cu mult discernământ, pentru a evita orice derapaj protocronist, îmi doresc ca această reușită să revitalizeze puțin comunitățile în care cândva se cânta la cobză, să le facă să-și redescopere instrumentul, repertoriul și folclorul local. Din păcate, în călătoriile mele prin sate, am auzit deseori de cobze puse pe foc sau aruncate, pur și simplu, la gunoi. Or, asta e trist, fiindcă azi meșterii de cobze țărănești, cu foarte mici excepții, au dispărut.
– Ziceai că și tu ai câteva cobze în jurul tău, printre multe alte instrumente. De fapt, la câte instrumente cânți?
– În diferite grade, cânt la saz turcesc și la cobză, la cimpoi și la drâmbă, dar și la šargija bosniacă, care e un instrument asemănător cu sazul. Evident, pot cânta mai mult sau mai puțin și la tot felul de variațiuni ale acestor instrumente, de la tamburul otoman, care e deja un instrument clasic, până la tamburițele din spațiul sârbo-croat, ale căror sonorități sunt prezente și pe al doilea nostru album.
– În Balkan Taksim toate aceste sunete arhaice se îmbină extraordinar cu soundul acid, electric, actual. Cum ați ajuns la formula de acum?
– Îmi doream un sunet compact, care să poarte și timbrul instrumentelor vechi, dar să fie și contemporan, digital, electronic, să mai conțină și câte un efect de sunet din anii 60-70, dar să aibă și tușa nostalgică a instrumentelor cu coarde. Întâlnirea cu Alin Zăbrăuțeanu, care e un veritabil om de studio, activ în zona de sound-design, creator de coloane sonore pentru teatru și film, m-a ajutat să coagulez cel mai bine intuițiile inițiale. Fiindcă muzica pe care o facem e pentru noi și un martor al istoriei noastre, recent am început să invităm pe scenă și țărani interpreți din diverse zone ale țării. Am avut, de pildă, evenimente la care au participat trâmbițași bucovineni. Iar la concertul de lansare a celui de-al doilea album, am adus un grup din zona Iașiului – Alaiul Cerbului, din Sticlăria. Ne-am bucurat să facem asta și pentru interpreții respectivi, care merită un public pe măsură, dar și pentru public, care nu are acces la asemenea lucruri în fiecare zi.
– În 2022, Balkan Taksim a fost nominalizată la premiile „Music Moves Europe”. Ați avut concerte în străinătate. Iggy Pop v-a promovat piesele în emisiunea lui, Iggy Confidential, de la BBC. Deși hrănită mai mult din umblatul pe coclauri în căutare de sunete vechi, muzica voastră se plimbă cu succes peste hotare.
– Încă înainte să lansăm primul album, ne-am dorit să accesăm scena de world music/world fusion. Asta ne-a dus, de-a lungul timpului, spre tot felul de festivaluri internaționale foarte frumoase, alături de interpreți și formații cunoscute. Atât primul nostru album, Disko Telegraf, cât și cel recent, Acide balkanique, sunt scoase de o casă de producție franceză prestigioasă, Buda Musique. Anul trecut ne-am bucurat să fim prezenți la cel mai mare festival din Olanda, o să concertăm la Sofia, în perioada următoare, iar anul viitor, vom porni chiar într-un turneu mai lung.
– Până atunci, dacă în dimineața asta cititorii noștri vor să asculte cobza din Balkan Taksim, unde o pot face?
– Acum, în septembrie, odată cu lansarea CD-ului Acide balkanique, am lansat și videoclipul piesei Ludilo, creat de Andra Hera. Discul se găsește momentan doar la noi și la producătorul francez, dar cei care-și doresc ne pot auzi și vedea pe Bandcamp, Spotify, Youtube, Facebook și așa mai departe. Iar pentru colecționari, avem o veste bună: la începutul anului viitor, albumul va fi lansat pe vinil și comercializat și în magazinele de la noi.
– Ești timișorean, deci de pe teritoriul Europei Centrale, dar trăiești azi la București. Cât de acasă ești în Balcani, Sașa?
– Foarte acasă. Chiar dacă am copilărit la Timișoara, am crescut cu televiziunea iugoslavă și mi-am construit treptat un univers imaginar al Balcanilor, cu mult înainte să-i fi vizitat. Când am ajuns în sfârșit în Serbia, Bosnia sau Macedonia de Nord, mi-am dat seama că rezonez foarte mult cu aceste spații, care au în comun multe lucruri. Uneori poate fi o rămășiță de influență otomană, alteori e vechea tradiție a transhumanței. Aproape mereu, e și un fel anume de a cânta…
