• Terapii noi, pentru o mai bună calitate a vieții •

• Simptomele de astm pot fi atenuate prin metode mo­­derne de tratament și o bună îngrijire a căilor res­piratorii – o veste bună, mai ales în perioada în care ne aflăm •

În aceste zile, aerul este mai rece și mai curat. Nopțile răcoroase și vânturile vioaie vestesc ultima lună a toamnei. Însă, în timp ce unii se bucură de anotimpul frunzelor ru­ginii, pentru persoanele cu astm, schimbarea se­zonului vine la pachet cu o serie de provocări. Bron­hiile lor, deja iritate cronic, sunt mai so­licitate când fac trecerea de la aerul rece de afară, la aerul uscat al încăperilor încălzite, decât atunci când tempe­ra­turile sunt blânde.

Milioane de oameni din întreaga lume suferă de astm. În cazul acestei afecțiuni, căile respira­torii inferioare sunt inflamate cronic. În același timp, plămânii reacționează deosebit de sensibil la sti­muli care sunt, de regulă, inofensivi. În tim­pul cri­zelor de astm, mucoasa pereților bron­șici se umflă, musculatura netedă se contractă și se produce o cantitate excesivă de mucus vâscos. Printre conse­cințe se numără dificultățile de res­pirație, sen­zația de constricție toracică, res­pi­rația șuierătoare sau şu­ieratul în timpul expirației și tusea, care se agravează mai ales noaptea. În cazul ma­jorității celor afectați, simpto­mele dispar fie spon­tan, fie după un tratament cu me­dica­mentele potrivite.

Specialiștii disting două ti­puri de astm. Forma aler­gică este declanșată de fac­tori de mediu, cum ar fi po­lenul, părul de animale, acarienii din praful care se găsește în casă și muce­ga­iurile. Ea apare adesea încă din copilărie, uneori chiar înainte de vârsta de cinci ani. În cazul astmului aler­gic, pot fi afectate și alte regiuni ale mucoaselor res­piratorii, ceea ce se poate manifesta prin nas înfundat sau iritație în gât.

În spatele astmului non-alergic, care este, prin comparație, mai rar, se află, de exemplu, infecțiile respiratorii sau anumite medicamente, precum analgezicele. Simptomele apar adeseori brusc, în timpul efortului fizic sau la inhalarea fumului de tutun ori a aerului rece. Calitatea vieții se poate îmbunătăți printr-o combinație alcătuită din mai multe elemente.

Tratamente noi

Vestea bună e că tratamentul împotriva ast­mului s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani. Spray-urile moderne sunt mai ușor de utilizat decât odinioară, iar efectele secundare sunt re­duse. Noile medicamente biologice, concepute individual, cal­mează chiar și cele mai severe simptome. Chiar și pacienții grav bolnavi pot duce o viață absolut normală.

Aproximativ nouă din zece persoane cu astm își pot ține simptomele sub control printr-o com­binație alcătuită din medicamente de bază și medi­camente pe care le iau doar la nevoie. Tratamentul standard constă în spray-uri cu cor­tizon. Acestea acționează di­rect la ni­velul căilor respiratorii, unde țin sub control inflamația cronică. Substanța activă nu are efect asupra altor organe. „Spray-urile pentru tra­tamentul astmului conțin maximum 200 până la 400 micrograme de cortizon, iar din această doză, oricum foarte mică, ajunge în sânge mai puțin de un procent. Așadar, nimeni nu trebuie să se teamă de această terapie, afirmă specialiștii.

Dacă apare senzația acută de lipsă de aer, se utilizează medicația de urgență. Aceasta poate consta în spray-uri cu substanțe ac­ti­ve, pre­cum salbutamolul sau feno­terolul, care des­chid bronhiile: în doar câte­va minute, căile respiratorii se dilată, iar res­pirația de­vine din nou mai ușoară. Table­tele cu corti­zon, care pot avea mai multe efecte se­cundare, se folo­sesc de obicei doar temporar, în cazul simptomelor deose­bit de severe.

Medicii stabilesc terapia după principiul mo­dular: cu cât este mai gravă boala căilor respira­torii, cu atât mai consecvent și mai frec­vent sunt administrate medica­men­tele. O terapie recen­tă constă în inhalarea unui preparat care com­bină cortizonul cu bronho­dila­tatoare cu acțiune îndelungată. O singură pulverizare este suficientă pentru a asimila toate substanțele importante. Astfel, se simplifică utilizarea preparatului, se reduce doza necesară și se scade riscul erorilor de administrare.

Pacienții cu astm care reușesc să-și țină boala bine sub control au, de regulă, puține simptome sau chiar nu se con­fruntă cu ele deloc. Totuși, la circa trei până la zece procente dintre bol­navi, inflamația bronhiilor este atât de pronunțată, încât se confrun­tă cu re­gularitate cu dificultăți de respirație, în ciuda medicamentelor administrate în doze mari. De teama unei noi crize, sunt evitate chiar și efor­turile mici, cum ar fi urcatul scărilor. Noap­tea, tusea și senzația de constricție toracică le răpesc adeseori somnul.

În cazurile grave, intervin terapiile moderne

Multă vreme, medicii nu le-au putut oferi acestor pacienți grav bolnavi prea mult ajutor, în afara spray-urilor pentru astm și a comprimatelor cu cortizon. Însă, de câțiva ani, există alternative eficiente. Saltul a fost făcut odată cu apariția așa-numitelor medica­men­te biologice, produse prin biotehnologie. Anticorpii produși pe cale artificială blo­chează în mod specific substanțele mesager din organism, care întrețin inflamația. Con­form unui studiu din anul 2024, 52% dintre participanții tratați cu medicamente biologice răspund bine la terapie. Aproa­pe o treime dintre ei înregistrează chiar o remisie – ceea ce înseamnă că simptomele bolii dispar, atât timp cât medicamentele sunt adminis­trate cu con­sec­vență.

Între timp, medicilor le stau la dispoziție șase anticorpi care pot fi utilizați ca terapie adjuvantă. Aceș­­tia se numesc omalizumab, mepolizumab, ben­­ralizumab, reslizumab, dupilumab și tezepe­lu­mab. Majoritatea preparatelor sunt disponibile sub formă de injectoare pre-umplute; pa­cienții își pot administra medicamentul sin­guri, subcutanat, la intervale de câ­teva săptămâni. Alegerea medi­ca­mentului biologic depinde de for­ma de astm și de biomarkerii iden­tificați de medici în sângele pa­cien­tului.

Muncă de detectiv pentru un tratament personalizat

Premisa unui tratament reușit cu biofar­maceu­tice este stabilirea unui diagnostic precis. Pentru că anticorpii folositori nu sunt un remediu universal. Ei acționează mai degrabă țintit împotriva anu­mi­tor celule inflamatorii. Dacă acest punct de atac lip­sește, acest medicament remarcabil nu este de folos.

Pe lângă anamneza detaliată, măsurarea funcției pulmonare și testele alergologice, diagnosticul include și o analiză a sângelui. Pentru a determina forma exactă de astm, medicii caută în fluidele organismului biomarkeri – între care se numără și așa-numitele granulocite eozinofile. Aceste celule fac parte din familia globulelor albe, se multiplică în caz de inflamație și stimulează tumefierile și producerea de mucus la nivelul căilor respiratorii.

În cazul a circa 60% dintre pacienții cu astm se­ver, medicii depistează în sânge o majorare con­siderabilă a numărului acestor globule albe. Astmul eozinofilic este o boală gravă a căilor respiratorii, care apare adesea între 35 și 50 de ani. Medica­mentele clasice nu-i ajută pe cei afectați decât în mică măsură. Doar medicamentul biologic potrivit reduce numărul granulocitelor care favorizează inflamația, atenuând semnificativ simp­to­mele.

Protejarea plămânilor prin prevenție și stil de viață

Tratamentul astmului s-a îmbunătățit semni­ficativ în ultimii ani. Însă vindecarea rămâne deo­camdată un vis. Cu atât mai important este să nu mizăm exclusiv pe medicamente, ci și pe un stil de viață care să favorizeze sănătatea plămânilor. Dacă astmul e cauzat de o alergie, este esențial să evităm pe cât posibil factorii declanșatori. În timp ce per­soanele alergice la polen pot respira mai ușor toamna și iarna, aerul uscat din încăperile încălzite le provoacă probleme celor alergici la acarienii din praful din casă. Pentru aceștia, este important să ae­risească cu regularitate, să spele săptămânal lenjeria de pat la cel puțin 60 de grade °C, să con­tro­leze umiditatea aerului, să reducă numărul obiec­telor pe care se adună mult praf, pre­cum per­nele și tapițeriile, și să foloseas­că, în cazul salte­lelor, huse în care să nu poată pătrunde acarienii.

Dacă nu a trecut prea mult timp de când pa­cientul a făcut astm alergic, îi poate fi de ajutor o terapie imunologică specifică (ITS). „Prin acest tratament, organismul este obișnuit, pas cu pas, cu aler­genul declanșator, pentru ca astfel să dez­volte o toleranță de durată. Scopul terapiei este de a reduce simptomele alergice și de a preveni crizele de astm. În cadrul ITS, substanța declanșatoare – de exemplu alergenul polenului de mesteacăn – este injectată subcutanat ori este administrată pe cale orală, sub formă de picături sau comprimate. Aplicată pe o perioadă de cel puțin trei ani, această cură poate echilibra sistemul imunitar hiper-reactiv și îi poate scăpa de astm pe cei afectați.

Îngrijire pentru căile respiratorii

Persoanele cu astm pot veni în multe feluri în sprijinul plămânilor lor.

• Exercițiile fizice moderate de andu­ranță cresc capacitatea pulmonară și ridică pragul la care se declanșează o criză de astm. Sunt in­dicate înotul sau ciclismul, practicate câte 30 de minute, de două-trei ori pe săptămână. Cel mai bine este să întrebăm medicul dacă nu cumva e necesar să folosim un spray bronhodilatator atunci când facem mișcare.

• Verificați cum stați cu vaccinurile – mai ales acum, toamna. În cazul astmului, infecțiile respiratorii tind să aibă un parcurs mai sever. Se recomandă, de exemplu, vaccinarea împotriva gripei, a infecției cu Covid-19 și a virusului sincițial respirator (VSR). Spălatul frecvent pe mâini, somnul suficient și consumul de fructe și legume care întăresc imunitatea contribuie la creșterea puterii de apărare a organismului.

• Fluidizarea mai eficientă a mucusului. Inhalațiile cu soluție salină, consumul suficient de lichide și exercițiile de fizioterapie respiratorie sus­țin tratamentul medicamentos al astmului. În prin­cipiu, se pot folosi și expectorante cu ingrediente vegetale. Totuși, în cazul per­soanelor alergice – și, implicit, al multor ast­matici – există riscul ca aceste substan­țe să declanșeze reacții alergice.

• Nu vă atingeți de nicotină! E deja un fapt atât de cunoscut, încât aproape că nici n-ar mai trebui men­țio­nat: fumul provocat de tutun irită și în­gustează mucoasele deja hipersensibile. Pe lista lucrurilor de evitat se află și vaporii pro­veniți din detergenți și adezivi, precum și praful fin, care accentuează simptome ca tusea și dificultățile de respirație.

• Vegheați la calitatea aerului din încă­peri. Aerul uscat sau plin de praf poate irita su­plimentar căile respiratorii. Aerisirea cu regula­ritate, folosirea unui umidificator în încăperile cu aer foarte uscat și evitarea spray-urilor parfumate contribuie la protejarea mucoaselor.

Diagnostic: ce ne poate îmbolnăvi plămânii?

Tusea, dificultățile de respirație și expectorația sunt simptome care nu apar doar în cazul astmului bronșic, ci pot fi provocate și de BPOC, bronșită, Covid-19 și alte afecțiuni respiratorii. În special BPOC (abreviere pentru „boală pulmonară obstructivă cronică”) poate fi uneori dificil de diferențiat de astm. Iată o deosebire importantă: în timp ce astmul apare mai frecvent în copilărie și adolescență – ca urmare a unei hipersen­sibilități a bronhiilor –, BPOC și bronșita cronică se manifestă de obicei abia la vârsta adultă. Cauza este, în general, fumatul sau expunerea la alte substanțe nocive. În timp ce, în cazul ast­mului, căile respiratorii pot fi dilatate cu ajutorul tratamentului adecvat, în cazul BPOC, acest lucru nu este din păcate posibil. Un punct comun al tuturor bolilor respiratorii cronice este sus­cepti­bilitatea crescută la infecții, de exemplu cu virusul SARS-CoV-2, deoarece mucoasa pul­monară afectată anterior nu mai poate combate eficient virusurile. De aceea este atât de impor­tant să protejăm și să îngrijim căile respiratorii.