De 25 de ani, Caroline Fernolend conduce Fundația Mihai Eminescu Trust (MET), cu aceeași încăpățânare luminoasă cu care a ales, în anii ’90, să rămână în Viscri, satul ei natal, atunci când aproape toți plecau. A pus pe picioare peste 1300 de proiecte, a readus la viață biserici fortificate, case săsești și comunități, a format generații noi de lideri rurali și l-a convins pe Regele Charles că Transilvania este unul dintre cele mai valoroase peisaje culturale ale Europei. Azi, la un sfert de veac de la fondarea MET, Caroline Fernolend vorbește despre puterea moștenirii săsești, despre lupta pentru patrimoniu, despre tinerii care revin la sat și despre felul în care Regele Charles a devenit cel mai vizibil ambasador al Transilvaniei.

„Am crezut tot timpul în posibilitatea renașterii satului meu natal”

– Doamnă Fernolend, ați rămas în Viscri în­tr-un moment în care aproape toți sașii plecau. Ce v-a determinat să vă legați destinul de satul natal?

– Viscri este locul unde strămoșii mei, sași, au trăit timp de secole și au contribuit la construirea bisericii fortificate, care, începând cu anul 1999, se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Împreună cu ceilalți membri ai comunității au creat vecinătățile și regulile prin care era organizată viața în sat. Am avut norocul să cresc în această comunitate și să „trăiesc” spiritul de comunitate, credința în binele comun. Datorită întrajutorării reciproce și a respectării regulilor de bun-simț, membrii comunității au reușit să construiască și să întrețină biserica fortificată, clădirile, anexele gospodărești, podurile, șanțurile, drumurile, trotuarele pavate cu piatră de râu, pășunile cu arbori seculari, terenurile arabile, tradițiile și obiceiurile.

Cum să plec și să las la voia sorții toate aceste valori??! După anul 1990 și până azi, am încercat doar să contribui și eu, mi-am asumat păstrarea valorilor comunitare transmise de strămoși. Acest demers a fost foarte dificil, mai ales în primii ani, când puține persoane credeau că va fi posibil; a fost nevoie să înving multe provocări. Dar am crezut tot timpul în posibilitatea renașterii satului meu natal. De aceea, timp de 35 de ani, am întreprins tot ce mi-a stat în putință pentru a facilita bunăstarea membrilor comunității care trăiesc azi în Viscri, cei mici, cei mari, cei vechi și cei noi. Rezultatul este apreciat de mulți și mă face fericită.

Trei premii „Europa Nostra”

– Privind în urmă, cum ați descrie cei 25 de ani de activitate ai Fundației Mihai Eminescu Trust?

– O muncă de echipă, în care am reușit să obținem și să păstrăm încrederea partenerilor care ne sunt alături de 25 de ani. Prin faptul că noi, la Mihai Eminescu Trust, am creat oportunități de formare profesională și de dezvoltare a unor mici afaceri pentru locuitori, indiferent de statutul lor social sau apartenența etnică, am contribuit la îmbunătățirea nivelului de trai al multor familii din Transilvania. Implicarea tinerilor și copiilor în nenumărate proiecte de educație și creativitate considerăm că a fost și este cheia pentru asigurarea sustenabilității activității noastre. Sperăm ca acești copii și tineri să se implice, la rândul lor, în comunitate și să ducă mai departe ce au învățat și au considerat că le-a fost util.

Am reușit, de asemenea, să demonstrăm că activitatea unui ONG din Transilvania este apreciată la nivel național și internațional. Menționez doar două recunoașteri aici: din anul 2014, Consiliul Europei promovează activitatea fundației Mihai Eminescu Trust ca exemplu de bună practică de aplicare a principiilor Convenției de la Faro, care se referă la punerea în valoare a patrimoniului în favoarea și dezvoltarea comunităților locale. În anul 2024, MET a primit cea mai mare recunoaștere europeană din domeniul patrimoniului: trei premii Europa Nostra, inclusiv Marele Premiu – pentru proiectul de revitalizare a bisericii fortificate de la Alma Vii, județul Sibiu.

– Care considerați că este cel mai important proiect al fundației, dincolo de cifrele impresionante – peste 1.300 de inițiative în 45 de localități?

– Astăzi, consider că cel mai important proiect al fundației a fost crearea unei echipe de oameni dedicați și entuziaști – echipa MET – care să adune nevoile și ideile de proiect de la locuitorii din comunitățile în care activăm, să le adapteze la ghidurile de finanțare și să le transforme în aplicații de proiect eligibile. De fiecare dată, este o foarte mare bucurie pentru membrii echipei când obținem finanțare pentru un proiect. În timpul implementării suntem foarte atenți ca fiecare leu să fie cheltuit cu chibzuință și să contribuie la ce ne-am propus cu toții.

– Cum reușiți să echi­­librați restaurarea patrimoniului cu nevoia de dezvoltare economică și socială a satelor?

– Eu consider că patrimoniul cultural existent constituie cea mai mare resursă pentru dezvoltarea economică și socială a satelor. Este acel „ce avem deja”, pe care l-am menționat mai sus. Restaurarea acestui patrimoniu și punerea lui în valoare cu bun-simț, respectând regulile de urbanism și de amenajare teritorială, este o componentă esențială în acest demers.

„La întâlnirea cu Regele Charles, ne-am prezentat în portul nostru tradițional săsesc”

– Se spune că dumneavoastră ați fost cea care l-a făcut pe Regele Charles să se îndrăgostească de Transilvania. Cum s-a întâmplat prima întâlnire?

– Trebuie să vă mărturisesc că aproape toți vizitatorii pe care i-am întâlnit în Transilvania s-au îndrăgostit de aceste locuri pline de istorie și de acest peisaj cultural, încă autentic, din România. La prima vizită a MS Regele Charles al III-lea, în anul 1998, obiectivul doamnei Jessica Douglas-Home, președinta MET Londra, cea care a reușit să-l aducă pe rege în România, a fost să-l impresionăm. Am reușit acest lucru fiindcă ne-am prezentat la întâlnire în portul nostru tradițional săsesc: mama mea, Sara, soțul meu, Walter, fiica noastră, Ursula, și cu mine.

– Ce v-a impresionat la modul în care Regele Charles a înțeles spiritul satului transilvănean și patrimoniul săsesc?

– Așa cum a declarat de mai multe ori, MS Regele Charles al III-lea și-a dorit enorm să ne ajute în conștientizarea importanței patrimoniului cultural și a autenticității, încă existente în mediul rural din Transilvania și din întreaga Românie. Faptul că România deține valori naturale pe care alte țări din Europa le-au pierdut din cauza industrializării excesive trebuie să fie folosit ca un vector de reactivare și regenerare rurală în țara noastră.    Practic, ne-a spus că ceea ce avem este foarte valoros, dacă reușim să-l și păstrăm.

– Cum a schimbat vizibilitatea oferită de Majestatea Sa destinul satului Viscri și al întregii regiuni?

– La Viscri, noi deja aveam acest demers, de a păstra valorile autentice, înainte de prima vizită a MS Regele Charles al III-lea. Consider că toate mesajele Majestății Sale, în care a vorbit despre valorile autentice care sunt păstrate și promovate la Viscri, ne-au motivat și ne-au încurajat să continuăm. Cred că, prin exemplul nostru, mulți locuitori din regiune și din toată România au fost motivați să vadă valorile patrimoniului autentic din jurul lor, mai ales la țară. La ultima vizită a Majestății Sale la Viscri, pe 6 Iunie 2023, i-am mulțumit pentru toată promovarea și vizibilitatea pe care a oferit-o României. Am spus și că, datorită acestei promovări, s-a dezvoltat mult turismul cultural în mediul rural din România.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră personal faptul că regele are o casă aici – în Viscri, locul în care v-ați născut?

– Casa pe care o deține MS Regele Charles al III-lea în satul Viscri se află vizavi de casa în care locuiesc împreună cu familia mea. Această casă a fost cumpărată și restaurată de fundația MET România. În anul 2006, i-am dăruit-o Majestății Sale, iar în anul 2008 a dorit să ne plătească atât casa, cât și lucrările, și să o treacă în proprietate.

„Mulți tineri au ales să trăiască la țară”

– Cum reușiți să-i implicați pe tinerii din satele în care lucrați într-o vreme în care mulți pleacă la oraș sau în străinătate?

– Au plecat și de la noi tineri la oraș sau în străinătate. Unii au rămas acolo, alții s-au întors și au adus cu ei și o parteneră sau un partener și au ales să trăiască la țară. Alții, fără origini la țară, au ales să se mute aici. Au făcut un efort financiar și și-au deschis o mică afacere de familie, care să le asigure traiul, care să fie folositoare comunității și să ofere locuri de muncă. Mulți dintre ei, între timp, au și copii sau au intrat în politica locală.

Ca exemplu, i-aș da pe Alexandra Lăcătuș și pe soțul ei, Sandu, din Alma Vii, care au un punct gastronomic local și se ocupă de accesul în biserica fortificată; pe Mara și Alexu, de la Restaurantul Viscri 32; dar și pe fiica mea, Ursula, și pe soțul ei, Cristian, care și-a asumat munca imensă de viceprimar al comunei Bunești. Această mișcare este mai pronunțată la Viscri, unde sunt 15 familii tinere care au venit sau revenit la Viscri. Dar fenomenul există și în alte sate. După cum vedeți, sunt comunități rurale care și întineresc!

– Ce rol joacă femeile din mediul rural în acest proces de revitalizare?

– Probabil, în adâncul sufletului meu, sunt o feministă, de aceea consider că în multe situații femeile sunt mult mai receptive, mai deschise la nou și mai perseverente în procesul de revitalizare al unei comunități.

Cred că femeile sunt de multe ori mai empatice și pot contribui la rezolvarea problemelor identificate. Aș menționa-o pe colega mea, Michaela Türk, care reușește să adapteze nevoile dintr-un sat la ghidurile complicate de finanțare. Mama mea, Sara, a fost și este o femeie foarte puternică și determinată. Timp de 25 de ani, ea a contribuit foarte mult la promovarea satului Viscri din poziția ei de ghid și custode al bisericii fortificate. Dar nu vreau să diminuez rolul bărbaților în procesul de revitalizare, fiindcă, împreună cu ei – meșterii și specialiștii noștri –, am reușit să salvăm și să restaurăm peste 700 de clădiri istorice din Transilvania.

„Sunt o persoană foarte norocoasă și fericită”

– După 25 de ani de muncă, ce vă dă puterea să mergeți mai departe?

– Îmi permit să vă corectez puțin: 25 de ani de existență a MET, că de muncă, au fost mult mai mulți ani. Dar, fără îndoială, recunoașterea rezultatelor noastre mă motivează: noua generație din sate, schimbările la care am contribuit, apropierea față de patrimoniu a noii comunități, asocierea între oameni, spiritul comunitar, cândva considerat specific săsesc, acum integrează toată comunitatea.

– Cum arată pentru dumneavoastră satul românesc ideal, în următorii 25 de ani?

– Mi-aș dori să nu repetăm greșelile altor țări, care au distrus sau schimonosit ce era vechi, au construit nou și apoi și-au dat seama ce au făcut. Mi-aș dori ca statul să poată oferi copiilor de la țară educație de calitate, ca ei apoi să reprezinte zonele rurale în Parlament și în cercuri de decizii importante. Mi-aș dori să înțelegem că a fi de la țară, în România poate fi o mândrie, iar a face agricultură și a crește animale este ceea ce îi hrănește pe cei dragi, dar și pe cei de la oraș. Prin proiectele MET încercăm să contribuim la aceste elemente. Dar, cu cât pune umărul mai multă lume, cu atât devine mai realist.

– Dacă v-ați putea întoarce în timp, ce i-ați spune Carolinei Fernolend, cea din 1991, care abia începea drumul acesta?

– I-aș spune: „Caroline, ești pe drumul cel bun! Intuiția ta funcționează bine, dar e util să asculți și de cei care îți dau sfaturi binevoitoare”. I-aș mai zice să doarmă mai mult de 2-3 ore pe noapte, când avea 35-40 de ani și muncea ca nebuna. Și i-aș mai zice: „E normal să mai ai și îndoieli și dezamăgiri, dar ai încredere că binele și corectitudinea vor învinge până la urmă!”. Fiind Caroline de azi, aș adăuga că sunt o persoană foarte norocoasă și fericită, care a reușit să-și vadă foarte multe vise împlinite – evident, și cu sacrificii –, dar sigur a meritat! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru sănătate și putere, dar mai ales pentru familia mea frumoasă.

ANDREEA OANCE

Foto: arhiva personală (2)