• Atunci când devine cronică, durerea ne poate trans­forma viața într-un iad – de exemplu, în cazul reu­ma­tis­mului, artrozei, migrenelor, crampelor intestinale sau a du­rerilor de origine nervoasă. Terapiile moderne ne ofe­ră speranța unei ameliorări și a unei noi calități a vieții •

Legendarul președinte american John F. Kennedy a fost pus la încercare în aceeași măsură ca renumita artistă Frida Kahlo: amândoi au fost chinuiți de dureri cronice. Deși Kennedy părea să dispună de vitalitate tinerească, președintele SUA suferea în realitate de probleme grave ale spatelui și a trebuit să se ope­reze în repetate rânduri. Iar marea pictoriță Frida Kahlo a fost nevoită să treacă prin nu mai puțin de 32 de intervenții chirurgicale, după un grav accident de autobuz în care a fost implicată la 18 ani. Multe dintre tablourile artistei reflectă du­rerile extreme și gândurile suicidare care o răs­coleau, dar și vitalitatea ei puternică și plină de mândrie.

Milioane de oameni simt zilnic pe pielea lor cât de chinuitoare și epuizante pot fi durerile per­sis­tente. Cauzele sunt diverse: de la aparatul loco­motor, la organele interne și până la nervii iritați sau afectați. Pe unii îi sâcâie constant șoldul, pe alții îi chinuie cu regularitate atacurile de migrenă, iar uneori este suficientă chiar și o tăietură la deget pentru a declanșa dureri inexplicabil de puternice. Vestea bună este că terapiile moderne ne oferă acum șanse reale de ameliorare și de îmbunătățire a calității vieții. Să le luăm pe rând.

1. Aparatul locomotor

La nivelul aparatului locomotor, se simt unele din cele mai puternice suferințe în cazul artritei reumatoide. Unul din 100 de adulți suferă de a­ceastă formă de reumatism, artrita reumatoidă fi­ind cea mai frecventă boală inflamatorie a articu­lațiilor. În cazul acestei afecțiuni autoimune, pe care mulți o cunosc doar sub numele de reu­ma­tism, sistemul imunitar atacă propriul organism. Acest lucru duce la inflamații cronice ale mem­branei sinoviale, afectând, de regulă, mai multe articulații simultan. Printre semnalele de alarmă se numără: rigiditatea matinală, durerile articu­lare bilaterale (adică pe ambele părți ale cor­pului), umflarea persistentă a degetelor sau mâi­nilor, durerile, prezente chiar și în stare de repaus și însoțite adesea de oboseală și de o stare gene­rală de rău. Diagnosticarea timpurie este impor­tantă, deoarece inflamația poate afecta pe termen lung cartilajul și oasele, încă din primele luni. Cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme și este inițiată terapia corectă, prognoza este mai bună. În acest caz, există cea mai mare șansă de a opri inflamația dureroasă. Deși artrita reumatoidă nu poate fi deocamdată vindecată total, printr-un tra­tament consecvent, degradarea permanentă a arti­cu­lațiilor, adică distrugerea ireversibilă a car­tilajului și a oaselor, poate fi adesea prevenită.

În faza acută, prioritare sunt mai ales menajarea articulațiilor și redu­cerea solicitării la care le supunem, completate de medicamente anti­in­flamatoare, precum Ibuprofenul sau, pe termen scurt, cortizonul. Terapia de bază, de cele mai multe ori cu metotrexat, este extinsă la nevoie, adesea în combinație cu medicamente biologice (adică produse cu ajutorul unor celule vii), atunci când terapia de primă linie nu este suficientă. Produsele biologice acționează țintit: blochează anumiți mesageri chimici inflamatori din sistemul imunitar, putând încetini astfel sem­nificativ chiar și formele severe de reumatism. În completarea tratamentului, pacienții înșiși pot lua și singuri măsuri: în cazul unei umflături acute, e de ajutor ceva rece. Căldura, pe de altă parte, re­duce rigiditatea și relaxează musculatura. Împo­triva inflamației și durerii ajută multe metode: fizioterapia, tehnicile de prindere și ridicare care protejează articulațiile, mișcarea modică, precum cea pe care o presupun mersul pe bicicletă sau an­trenamentul de forță mo­derat, reducerea stresului și, la nevoie, une­le dispo­zitive medicale simple, pre­cum bandajele.

Probleme în viața de zi cu zi

Lucrurile stau puțin di­ferit în cazul artrozei. Uzu­ra articulațiilor începe, de regulă, unilateral (adică pe o singură parte) și pro­voa­că dureri, mai ales atunci când le forțăm. Ulterior, durerile pot apărea și în stare de repaus sau noaptea. În plus, mobilitatea se re­duce. Activități pre­cum urcatul în mașină sau trasul șosetelor de­vin anevoioase și du­re­roase. Cauza e uzu­ra progresivă a articu­la­ției: cartilajul se de­gradează, suprafețele articulare se freacă mai puternic una de al­ta, iar inflamațiile și umflăturile intensifică du­rerile, îngreunând și mai mult mișcarea. În stadiul avansat al bolii, cartilajul dispare complet, iar oasele ajung să se frece direct. Dacă este afectată articulația șoldului, uzura produce dureri în timpul mersului, la urcatul scărilor sau la încrucișarea picioarelor. Dacă a fost afectat genunchiul, uzura se manifestă la început prin dureri care apar la primii pași făcuți dimineața, după trezire, și care dispar după alți câțiva pași.

În stadiul incipient, fizioterapia ajută la men­ținerea mobilității articulațiilor. Împotriva du­rerilor și inflamațiilor ajută medicamentele (așa-nu­mitele antiinflamatoare nesteroidiene, AINS, cum ar fi Voltarenul sau Ibuprofenul). Uzu­ra articu­la­țiilor poate fi însă încetinită și prin stilul de via­ță.

Alimentația și sportul

Totul începe chiar cu alimentația. Cea mai indicată este dieta mediteraneeană: grăsimile bogate în omega-3, care se găsesc în uleiuri, nuci și pește oceanic, precum somonul, heringul sau macroul, inhibă inflamațiile – nu doar în cazul artrozei, ci și în cel al artritei reumatoide. La fel de importantă este mișcarea făcută cu regu­la­ritate, deoarece aceasta stimulează metabolismul și circulația sângelui. Astfel, cartilajul și oasele din articulație sunt alimentate mai bine cu nu­trienți. Sporturile care protejează articulațiile, între care se numără mersul nordic (cu bețe), îno­tul și mersul pe bicicletă, ajută și la scăderea în greutate, despovărând astfel articulațiile. Cu cât greutatea pe care acestea trebuie să o suporte este mai mare, cu atât cartilajele se uzează mai repede. La fel de dăunătoare sunt consumul excesiv de alcool, nicotina și băuturile răcoritoare. Dacă toate acestea nu sunt de folos, iar durerile devin aproape insuportabile, nu ne mai ră­mâne decât să apelăm la înlo­cuirea articulației pe cale chi­rurgicală.

Durerile de spate

Însă nu doar articulațiile pot crea probleme: durerile cro­nice de spate apar adesea din cauza orelor lungi petre­cute șezând, ceea ce slăbește mus­culatura și solicită discurile intervertebrale. Lipsa mișcării afectează suplimentar stabilitatea spatelui și a trunchiului. Solicitările cotidiene, pre­cum ridicarea, răsucirea, statul mult în picioare sau munca monotonă, afec­tea­ză, de asemenea, co­loa­na vertebrală. La aces­tea se adaugă procesele naturale de îmbătrânire, pe care fiecare om le re­simte cu o intensitate di­ferită. Nu în ultimul rând, stre­sul și factorii psihici joacă și ei un rol: ten­siunea psihică menține mușchii încordați, ceea ce poate du­ce la contracturi și poate declanșa dureri cronice.

În acest caz, accentul se pune pe terapia multi­modală, care presupune utilizarea simultană a unor abordări sau metode diferite. Medicii pre­scriu analgezice, kinetoterapie, tehnici de gestio­nare a stresului și de relaxare, precum și aplicații țintite, cum ar fi infiltrațiile la nivelul coloanei vertebrale – un program variat, pentru o abordare complexă a durerii pacientului.

­2. Organele

Și organele interne, precum creierul, in­testinul sau vezica urinară, pot cauza suferințe persistente și intense. Una dintre cele mai frecvente boli neurologice este migrena. Potrivit datelor OMS, ea afectează circa 15% dintre femei și 6% dintre bărbați. Caracteristice sunt durerile de cap de intensitate medie spre se­veră, care sunt adesea unilaterale, însoțite de greață, frecvent de vărsături, precum și de hi­persensibilitate la zgomot și la lumină.

Circa 20 la sută dintre cei afectați prezintă și așa-numitele simptome de aură, care preced de cele mai multe ori durerile de cap sub forma unor tulburări de vedere. Generatorul atacului de migrenă se află în nervul trigemen, care este res­ponsabil, printre altele, de percepția senzo­rială la nivelul feței și capului. Prin diverși sti­muli, care se acumulează adesea de-a lungul mai multor zile la nivelul structurilor profunde ale creierului – de exemplu, prin stresul interior sau prin factori externi, precum lipsa somnului ori al­coolul – impulsurile sunt transmise către tri­gemen, până când acesta este în cele din urmă activat și declanșează migrena. Frecvența și in­ten­sitatea crizelor pot fi reduse făcând, de pildă, sport de anduranță de intensitate mo­derată. Sunt suficiente chiar și nu­mai 20 de minute de mers alert pe zi. Miș­carea accelerează degra­darea hor­mo­nilor de stres și ai celor inflamatorii.

Nu este însă recomandabil să fa­cem mai mult efort decât putem duce, pentru că sportul poate declanșa un atac. Pentru tratamentul acut al unei crize ușoare sunt indicate analge­zicele obiș­nuite, cum sunt ibuprofenul sau parace­ta­molul. O terapie medica­mentoasă preventivă, de exemplu cu beta-blocante, antidepresive în doze mici sau anti-epileptice, este reco­man­dată, de regulă, abia când pacienții se confruntă cu peste trei episoade de mi­grenă pe lună. Cei care suferă frecvent de mi­gre­ne pot be­ne­ficia și de noii an­ticorpi CGRP, care previn atacurile: aceș­tia se in­jectează lunar, sub­cutanat, sau se ad­mi­nistrează intravenos, o dată la trei luni.

Intestin răscolit

Lucrurile stau cu totul altfel, în cazul co­lo­nului iritabil: acesta este extrem de supă­rător, dar nu periculos. Cauza este o pertur­bare a echilibrului dintre bacte­riile din in­tes­tin și mucoasa acestuia, care funcțio­nea­ză ca o barieră. Prea multe bacterii din abdo­menul su­perior intră în contact cu resturile alimentare și pro­duc gaze, care provoacă, la rândul lor, pre­siune, dureri și ba­lonare. Specialiștii își sfătuiesc pacienții să facă mișcare cu regularitate, să bea suficiente lichide și, în caz de intoleranțe, să evite anumite alimente. Deoarece stresul poate solicita supli­mentar intestinul, ei recomandă, de ase­menea, tehnici de relaxare precum yoga. Dacă acest lucru nu este suficient, sunt folosite diferite medicamente, în funcție de simptome. Poate fi vorba despre an­ti­spastice împotriva du­re­rilor, antidiareice, în caz de diaree, sau laxa­ti­ve, în caz de constipație, care sunt apoi adminis­trate pe o perioadă mai lun­gă de timp. Probio­ticele și preparatele ve­getale, cum ar fi chi­me­nul sau uleiul de mentă, pot fi de asemenea efi­ciente. Dacă simptomele per­sistă, antidepresivele în doze mici pot ajuta la îmbunătățirea modului în care creierul proce­sează durerea. În anumite cazuri, psihoterapia poate la rândul ei să înlesnească gestionarea bolii și să contribuie la reducerea durerilor.

Alarmă în vezica urinară

Ca și în cazul colonului iritabil, interacțiunea dintre nervi, mușchi și psihic poate intensifica simptomele vezicii hiperactive cronice. Carac­teristice sunt durerile de tipul crampelor în ab­domenul inferior, usturimea la urinare, fără a simți o ușurare reală după aceea. Netratată, afec­țiunea poate deveni atât de împovărătoare, încât viața de zi cu zi ajunge să fie dictată aproape în întregime de mersul la toaletă. Durerile spas­modice în cazul vezicii hiperactive cronice sunt generate, adesea, de o hipersensibilitate a vezicii și a nervilor din jur. Cel mai eficient este un tratament individualizat, compus din mai multe elemente: medicamente împotriva spasmelor de la nivelul vezicii, fizioterapie țintită, instilații lo­cale pentru regenerarea mucoasei și – în ca­zurile severe – botox sau neuromodulare. Mulți pacienți trec printr-o suferință îndelun­gată.

3. Durerile de origine nervoasă

Faptul că durerile se pot amplifica prin căile nervoase și pot persista pe termen lung se observă și în cazul altor afecțiuni: durerile neuro­pa­te pot apărea chiar și atunci când nu există nicio leziune sau boală la nivelul țesuturilor. Acest lucru se întâmplă, pur și simplu, pentru că sistemul ner­vos „reține” cum funcționează durerea și continuă să o transmită mai departe, deși nu mai există ni­ciun factor declanșator. Procesul afectează întregul sis­tem nervos, de la receptorii durerii din zonele pe­ri­­ferice, până la creier, unde durerea este pro­cesată și la nivel emoțional, și la nivel psihic.

Periculoasa zonă zoster

Una dintre cele mai chinuitoare afecțiuni ale ner­vilor este probabil zona zoster. Ea nu apare în urma unei infecții noi, ci prin reactivarea virusului varicelei, care rămâne latent în celulele nervoase după boala copilăriei. Dacă sistemul imunitar este slăbit, de exemplu din cauza unei boli sau a stre­sului, virusul profită de această ocazie și se răs­pândește de-a lungul mănunchiurilor de fibre ner­voa­se. În cazul unei reactivări, virusul migrează de-a lungul unui anumit nerv, provocând, de regu­lă, o erupție cutanată caracteristică, sub forma unei centuri sau a unei benzi care se întinde pe o singură parte a corpului. Pentru a re­duce riscul du­rerilor nervoase persis­ten­te, e impor­tant ca boala să fie tratată din timp.

Vaccinul inactivat Shingrix oferă pro­tecție. Dacă durerile persistă, totuși, după vindecarea erupției, pe lângă medica­men­te pot fi de ajutor plasturii speciali. Aceștia con­țin cantități mari de cap­sai­cină, substanța care conferă iuțeala ar­deilor. Plasturele se aplică timp de o oră pe zonele afectate ale pielii, supra­sti­mu­lând sau blocând termi­națiile nervoase care transmit durerea, ceea ce duce la o reducere semnificativă a aces­teia.

Nervi hiperactivi

Spre deosebire de zona zoster, polineuropatia nu este o boală care afectează un anumit nerv, ci un termen generic pentru numeroase leziuni ner­voase. În funcție de nervii afectați, apar simptome diferite, cum ar fi furnicături, arsuri, amorțeală, dureri sau nesiguranță la mers. Caracteristic este un debut insidios, care afectează adesea mai întâi picioarele. Există multe cauze pen­tru leziunile nervoase, cele mai frec­vente fiind diabetul și consumul ex­cesiv de alcool. La primele semne, mer­geți ime­diat la medic. Dacă sunt depistate de­vreme, formele ușoare pot să dea îna­poi în mod semni­ficativ. Dacă se in­ter­vine mai târziu, pacienții pot rămâne cu sechele.

Pe lângă terapia care se adre­sea­ză cauzelor problemei – și care în cazul diabetului, de exemplu, constă în menținerea glicemiei sub control – fizioterapia și antrenarea echilibrului sunt de folos, deoarece organismul poate com­pen­sa deficitele, slujindu-se de alte simțuri și grupe musculare. Acest lucru poate îmbunătăți siguranța în timpul mersului.

Pentru tratarea durerii se folosesc frecvent me­dicamente care temperează transmiterea hiperac­tivă a semnalelor nervoase. „Multe dintre aceste medicamente au fost inițial folosite la tratarea epi­lepsiei sau, parțial, a depresiei, deoarece atenuează semnalele electrice ale sistemului nervos sau reglează transmiterea acestora”, spun experții.

La fel ca polineuropatia, sindromul dureros regional complex (SDRC) afectează considerabil calitatea vieții celor vizați. În cazul a până la 5% dintre pacienți, SDRC apare în urma unor leziuni aparent ușoare, cum ar fi o entorsă, o contuzie sau chiar o fractură. Atunci când procesul de vindecare ar fi trebuit să se fi încheiat, durerile nu scad, ci devin mai puternice. Dacă aceste dureri neobișnuit de intense persistă mai mult de o săptămână, se impune un consult medical. Factorul declanșator este deocamdată neclar, dar este cert că, cu cât sindromul este detectat mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Terapia multi­modală a durerii, constând dintr-o combinație de medi­camente, fizioterapie, ergoterapie și consilie­re psihologică, s-a dovedit efi­cientă și în acest caz. Tra­ta­mentul poate dura luni sau chiar ani de zile, însă SDRC este, în principiu, vindecabil.

Impulsuri electrice

Dacă toate aceste metode se do­vedesc insuficiente și dure­rile continuă să ne afecteze via­ța de zi cu zi, în unele cazuri poate fi de folos o intervenție di­rectă asupra sis­temului nervos: un dispozitiv de neu­rostimulare transmite impulsuri electrice către căi­le nervoase de la nivelul măduvei spinării. Aceas­tă stimulare întrerupe transmiterea semnalelor du­rerii către creier. Astfel, simptomele pot fi atenuate semni­ficativ sau chiar eliminate complet.

Ghid terapeutic

– Cele mai bune terapii împotriva durerilor cronice –

• De la durerile fulgerătoare, de la nivelul feței, crampele mens­truale extrem de chi­­nui­toare și până la du­rerile-fantomă, care apar după o ampu­tare: atenuarea simp­tomelor este aproape întotdeauna posi­bilă •

Articulații și spate

• Spondilită anchilozantă: în cazul acestei boli autoimune inflamatorii cronice, coloana vertebrală se osifică.

• Simptome: dureri surde la nivelul spatelui și feselor, care provoacă treziri nocturne, însoțite de o rigiditate matinală pronunțată, care nu cedează decât prin mișcare.

• Terapie: medicamente precum AINS și – pe termen scurt – cortizonul atenuează inflamațiile din organism. Mișcarea făcută cu regularitate întărește musculatura și menține mobilitatea coloanei. Exercițiile specifice pentru îmbunătățirea posturii fa­vorizează o ținută corectă, dreaptă a corpului. Fizioterapia, împachetările cu nămol, trata­mentele cu infraroșu, electroterapia sau alte asemenea proceduri care stimulează circulația sângelui pot ajuta suplimentar.

• Fibromialgia: o boală cronică dureroasă, frecvent întâlnită.

• Simptome: dureri permanente, localizate de regulă în proximitatea articulațiilor și în mușchi. Dureri resimțite atunci când este exercitată o presiune asupra anumitor puncte. Aproape întotdeauna este afectată și coloana vertebrală. Caracteristice sunt, de asemenea, tulburările de somn, apatia și oboseala rapidă.

• Terapie: antidepresivele pot îmbunătăți somnul, pot reduce durerile și elimina con­tracturile. Musculatura se relaxează prin mișcare. Băile calde pot ameliora, la rândul lor, simp­tomele.

Organe

• Endometrioză: un țesut ase­mă­­nător mucoasei uterine crește în afa­ra ute­rului, de exemplu, la nivelul ova­relor sau intestinului. Acesta provoacă inflamații și aderențe.

Simp­to­me: dureri mens­­tru­ale pu­­ter­ni­ce, care pot iradia și spre intestin și spate.

Terapie: îndepărtarea chirurgicală a aderențelor și a foca­relor de endo­me­trioză prin lapa­ros­co­pie. Dacă a­cest lu­cru nu aju­tă, se im­plan­­tea­ză un neu­ro­sti­mu­lator în zona din ju­rul mă­du­vei spinării (în spa­țiul e­pi­dural).

• Cefaleea de tip cluster este cea mai intensă dintre durerile de cap.

Simptome: este unilaterală, apă­rând întotdeauna pe aceeași parte. E de­scrisă ca o durere pătrunzătoare, ca un pumnal încins înfipt în ochi și în tâmple.

Terapie în faza acută: inhalarea de oxigen pur printr-o mască specială de respirație. Oxigenul contractă vasele de sânge, presiunea asupra nervilor sca­­de, iar durerea dispare. Și triptanii sub for­mă de injecții (Sumatriptan) sau spray nazal (Zolmitriptan) opresc rapid episo­dul acut.

Durerile de origine nervoasă

• Durerea-fantomă: este o consecință frec­ventă a amputațiilor.

Simptome: deși respectiva parte a corpului nu mai există, ea continuă să doară. Acest lucru se în­tâmplă din cauza unei restructurări care se produce la nivelul creie­rului: după amputare, zona cerebrală res­ponsabilă de per­cepția senzorială procesează greșit sti­mulii, atribuindu-i în mod eronat acelei părți a cor­pului care lipsește.

Terapiile pornesc, de aceea, tocmai din acest punct, încercând să normalizeze sau să atenueze această procesare alte­rată a stimulilor. În cadrul trata­men­tului se folosesc adesea me­dicamente similare celor utili­zate în cazul altor dureri neuro­pate, cum ar fi anti­depresivele, opioi­de­le sau substanțele care mo­difică excitabilitatea creierului.

• Nevralgia de trigemen: este o afecțiune ex­trem de dureroasă a nervului facial care poartă același nume.

Simptome: nervul tri­ge­men transmite fulgerător către creier dureri extrem de in­tense, deși pielea este complet in­tactă și nu prezintă leziuni.

Terapie: medicamente. Da­că un vas de sânge apasă pe ner­vul trigemen și pro­voacă dureri, acesta poate fi în­depărtat chi­rurgical. O metodă tot mai des utilizată este tratamentul radiochirurgical. Radiațiile de înaltă precizie distrug selectiv anumite porțiuni ale nervului. Tratamentul nu necesită incizii la nivelul pielii. Pro­cedura se realizează ambulatoriu, în ca­drul unei singure ședințe.

Ajutor practic

Căldura sau cremele răcoritoare pot avea un ușor efect calmant împotriva durerilor corporale.

• Răcorirea: în cazul durerilor de cap sau ar­ticulare, răcorirea zonei poate contribui la atenua­rea acestora. Din acest punct de vedere s-au dove­dit eficiente balsamurile pe bază de ulei esențial de mentă, precum Tiger Balm. Componenta sa, le­vomentolul, stimulează receptorii pentru frig ai pielii, ceea ce produce efectul răcoritor.

• Căldura: dacă simțiți înțe­pături în spate sau dacă acesta este rigid din cauza muș­chilor contrac­tați, vă poate fi de ajutor un plasture termic. Apli­cat în zona lombară, aces­ta oferă rapid o căl­dură bi­ne­fă­cătoare, care stimu­lează circulația sângelui și eli­mină contracturile. Căldura persistă până la 8 ore.

Măsuri în caz de reumatism

– Rentează să rămânem activi –

• Reabilitarea precoce este decisivă, de­oa­rece acționează țintit împotriva con­se­cințelor tipice ale bolii: „Inflamațiile articu­lare duc ade­sea la rigiditate, atrofie muscu­lară și posturi cor­porale deficitare”, explică spe­cia­liștii. „Cu cât pacienții încep mai de­vre­me să devină activi și să facă exer­ciții țin­tite, cu atât șan­sele limitării aces­tor dete­rio­rări cresc”.

• Abordare ho­lis­ti­că: fizioterapia, er­go­­te­ra­pia, mișca­rea, gestio­na­rea du­rerii și sesiunile de ins­tru­ire, cum ar fi ce­le pe te­ma ali­mentației antiinfla­ma­toare, sunt com­bi­na­te, pen­tru a ușu­ra viața de zi cu zi.

• Musculatura pu­ternică – stabili­zează și des­­povărează articula­ții­le. Activi­tatea fizică, de­pusă odată cu pri­mele semne ale bolii, și an­tre­­namentul direc­ționat, ajută la îm­bunătățirea mo­dului în care este pro­ce­sată durerea și a stra­tegiilor de gestionare a aces­teia.

Ce ajută în caz de vezică hiperactivă și incontinență

Planșeul pelvin poate fi reabilitat cu aju­torul unor măsuri simple și al aparaturii mo­der­ne.

• În cazul vezicii hiperactive, se pot obține adesea rezultate remar­cabile chiar și prin schim­­bări mici. Redu­cerea consumului de substanțe care irită ve­zica, precum cafeaua, al­coolul sau citricele, contribuie la menajarea ve­zicii sensibile. La fel de importantă este gestio­narea stresului și a durerii, deoarece starea de tensiune accen­tuează adesea simptomele. În cazul crampelor de natură musculară, fizio­terapia specifică pen­tru plan­șeul pelvin poate aduce o a­me­liorare semnifica­ti­vă.

• În caz de incon­ti­nență, poate fi de ajutor un tratament nou, com­plet nedureros: pe sca­unul EMSELLA, pa­ci­en­tul se așază com­plet îm­brăcat. Cu ajutorul im­pulsurilor elec­tro­mag­netice este stimulată în mod direct muscu­la­tura planșeului pelvin. Mus­culatura se contrac­tă de mii de ori, în decurs de doar 30 de minute – un rezultat care nu ar putea fi obținut printr-un antrenament obișnuit. După doar câteva șe­dințe, planșeul pelvin devine mai puternic, con­trolul asupra vezicii și intestinului se îmbună­tă­țește, iar simptomele sunt reduse considerabil.