„Un bărbat când nu mai poate aduce pâine acasă se simte terminat!”
Doamnă Sânziana Pop, bună ziua!
Mă numesc Tutor Laśzlo-Csaba, am 36 de ani și sunt din Oradea. V-am mai cerut ajutorul și în 2016, dar atunci mama mea s-a ocupat cu scrisoarea, ca și cu mulțumirile către cei care m-au ajutat. Mama mea citea curent „Formula AS”, însă a decedat acum 4 ani și 3 luni. Iertați-mă că vă deranjez din nou.
Am doi băieți (cel mic are 8 ani, cel mare e de 11 ani), care mă strigă „Tati, Tati”, și o soție care mă ține de mână, când mă atacă boala. În ultimul timp am făcut crize de epilepsie aproape zilnic. Nu mai am tratament de câteva săptămâni, deoarece mă costă 500 de lei pe lună și nu am din ce să îl cumpăr. Să știți că am avut loc de muncă, dar am renunțat pentru că nu mai rezistam fizic, și tot lipseam din cauza crizelor pe care le făceam foarte des. Nu îmi place să cer mila nimănui, dar nu am de ales. Nu credeam vreodată să ajung în această situație!
Soția mea și-a găsit de lucru, dar tot ne este foarte greu. Ea și copiii mei sunt toată averea mea. De când s-a născut băiatul cel mare, trăiesc cu epilepsia. Am învățat să trăiesc cu boala: să iau pastilele la ora exactă, să nu mă sperii când simt că vine criza. Ani de zile am muncit cu boala în spate. Muncă fizică grea. Strângeam din dinți și mergeam la muncă. Pentru ei. În ultima vreme însă, corpul nu m-a mai ascultat. Efortul m-a doborât. Doctorul mi-a spus ce știam deja: că nu mai pot continua așa. A trebuit să renunț la locul de muncă. A fost cea mai grea zi din viața mea, mai grea decât orice criză. Pentru că un bărbat când nu mai poate aduce pâine acasă, se simte terminat!
De acolo, totul s-a dus în jos, ca un bulgăre. Fără serviciu, fără asigurare, fără tratament continuu. Iar pastilele pentru epilepsie nu sunt ieftine. Sunt scumpe și trebuie luate în fiecare zi, fără pauză. Am ajuns să fac ce nu am crezut niciodată că o să fac. Mai întâi am încercat să cer împrumut bani de la neamuri și de la o grămadă de firme de credit, dar am fost respins. Dvs. m-ați ajutat atunci, în 2016, când primul băiețel avea un an și jumătate, aveam datorii la o bancă, pentru care mi se reținea jumătate din leafă (pe atunci lucram). O vreme ne-am descurcat cu banii. De la o vreme, însă, toate speranțele mi s-au năruit. Acum cer iar ajutor de la străini. Scriu, întreb și întind mâna. Să știți că am primit o a doua… „boală”: judecata. Unii nu au răspuns. Alții au răspuns doar ca să îmi spună că numele meu nu le place: Tutor Laśzlo. Pentru ei nu mai eram un tată bolnav cu doi copii. Eram doar un nume unguresc. Și e mai ușor să judeci un nume, decât să ajuți un om. Nu scriu asta ca să cert pe cineva. Scriu pentru că asta trăiesc acum. Sunt născut aici, în România. Aici mi-am făcut familie, aici vreau să îmi cresc copiii. Nu am cerut niciodată milă, doar o șansă să îmi continui tratamentul ca să pot munci din nou, orice, oricât de puțin, să îmi țin familia.
Nu vă cer să mă compătimiți. Dacă mă puteți ajuta, vă rog, ajutați-mă! Dacă nu puteți, un cuvânt bun tot e de ajutor. Lumea are nevoie de mai puțini judecători și de mai mulți oameni care să întindă o mână de ajutor.
Cel mai urgent lucru (pe lângă banii pentru tratamentul continuu) sunt 300 de lei pentru a merge la neurolog, să-mi obțin acte și pensie pentru handicap (nu sunt asigurat, din păcate).
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și vă doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Am conturi deschise la UniCredit Bank, titular cont Tutor Laśzlo-Csaba, astfel: Cont: RO87BACX0000001738541003 și la Banca Transilvania, cod IBAN: RO63BTRLRONCRT00S1107102.
Cu mulțumiri,
Tutor Laśzlo-Csaba – Oradea, tel. 0771/55.41.29, e-mail: [email protected]
„Ajutați-ne să trecem mai ușor peste greutățile pe care le avem”
Stimată doamnă Sânziana Pop,
Revin la dumneavoastră cu o scrisoare în care solicit ajutor de la Fundație și de la oamenii care mă pot ajuta. În Luna Martie am făcut împrumut de 11 milioane, pentru jgheaburi și burlane la casă, și din Aprilie plătesc lunar câte 220 lei. Am făcut acest împrumut și-l termin în August. Din această cauză nu mă mai pot descurca cu pensia pe care o am. Fac din nou apel la dumneavoastră, dacă puteți să mă mai ajutați și de data aceasta, ca să pot trece mai ușor peste greutățile pe care le avem. Toate grijile și cheltuielile casei sunt pe umerii noștri. Sunteți în inima și sufletul meu întotdeauna și vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea sănătate.
Cu respect,
COCĂ MILICA – str. Anton Pann nr. 33, Turnu Măgurele, jud. Teleorman, cod 145200
„Sunt putred de bolnav”
Doamnă director Sânziana Pop,
Dragi cititori ai revistei „Formula AS”,
Vă rog din suflet să ne mai oferiți încă o dată sprijin, publicând scrisoarea în revista dvs., „Formula AS”. Ajutați atâția oameni necăjiți! Dumnezeu să vă ajute și pe dvs., și multă sănătate vă doresc și ani mulți revistei dvs.
Doamna directoare, sunt grav bolnav, ambii plămâni sunt grav afectați, inima la fel, am un picior pentru care medicii m-au trimis la chirurgie vasculară să mi-l taie. Am o mare supărare, Comisia de evaluare de la handicap mi-a tăiat gradul I grav, cu însoțitor, mi-a acordat gradul mediu, în valoare de 80 lei, și eu sunt putred de bolnav. Am pensie pe caz de boală de 1281 lei, iar de la handicap, 80 lei! Au vrut să-mi taie și piciorul medicii. Am fost internat la spital, la Bisericani, sunt în ultimul stadiu și cu plămânii. Am făcut contestație, dar prin Septembrie dacă voi primi vreun răspuns. Am mare nevoie de ajutorul dvs și al cititorilor. Am nevoie de 4-5 tuburi de Trixeo, pufuri (1 puf = 315 lei). Am nevoie de alimente, de haine, pantaloni și pijamale, tricouri, o mașină de spălat, că nu am, aragaz, butelie, frigider, că mi se strică mâncarea. Vine iarna, trebuie lemne multe, casa este într-o stare de degradare gravă, ușă, geamuri, soba e spartă, în camera de alături un perete de prăbușit. Când a venit o vijelie, mi-a luat vântul azbestul de pe casă. Nu mă lăsați, sunt amărât rău, că mi-a tăiat și însoțitorul pentru gradul de handicap. Îmi trebuie medicamente pentru infecția de la picior, spray, unguente, pansamente (Dermacicatrat – ROMVAC) 250 g = 126 lei, Germostop cicatrizant = 29 lei, Sudocrem 400 g = 99 lei).
Am cont deschis la CEC Bank, sucursala Piatra Neamț, pe numele VÂRLAN IOAN, RO49CECEB00008RON3121770.
Vă rog, mai oferiți-mi o șansă și publicați-mi scrisoarea! Vă mulțumesc, cu mare respect! Nu mă lăsați, sunteți singura mea speranță, singura șansă pe care o mai am. Nu am familie, toți au murit, iar cei doi fii m-au abandonat. Aștept un semn de la dvs., cu sufletul la gură.
VÂRLAN IOAN – str. Drumul Școlii nr. 260, com. Țibucani, sat Țibucanii de Sus, jud. Neamț, cod 617485, tel. 0741/04.67.89
