Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Toamna Bobocilor

Laurentiu Dimisca

– O dăscăliță deapănă amintiri –

Omul se naște cu vocația Fericirii, a­ceasta face parte din însăși ființa lui. O caută fără încetare toată viața. De multe ori, foarte de multe ori, trece însă pe lângă ea fără să o ob­serve, i se pare prea banală, prea neîn­sem­­nată, dar Fericirea este acolo, undeva, pen­tru fie­care.

Am parcurs zilnic, vreme de 40 de ani, dru­mul către elevii mei, urmând succesiunea celor patru anotimpuri, um­plându-mi sufle­tul cu miraculoasele lor frumuseți. Dru­mul nu era chiar o bagatelă, dar, prin ferestrele auto­bu­zu­lui obosit, câm­pu­rile înverzite sau chiar troienite de zăpadă, pădurea ca­re toamna se încăr­ca cu cele mai fru­moase culori, înlă­tu­rau, pe nesimțite, dis­­­confortul și ră­mânea nu­mai ima­gi­nea școlarilor mei, care mă așteptau în băn­cile lor dintr-o școală de sat. Nu îmi în­găduiam o întârziere sau o absență, îi vedeam atenți, aproa­pe ne­mișcați în așteptare. Orele se scur­geau pe ne­simțite, dorința lor de a învăța o lim­bă străină trecea peste orice bariere de obo­sea­lă, mă ui­mea râvna lor de a repeta cuvintele, de a citi sau de-a scrie pe tablă sau în caiete. Le priveam căciulițele strâmbe, năsucurile al­băs­trite de cerneală, ochii strălucind la vederea unei note bune. Îmi dăruiau flori primăvara – satul lor era satul florarilor vestiți din jurul Bucu­reștiului. În ochii lor erau lumină, cu­ră­țenie și bucurie. Nu știau, drăguții de ei, câte îmi dăruiau alături de flori. Doamne, eram fe­ri­cită! Dumnezeu mi-a îngăduit să trăiesc lângă copii.

Dar și elevii mai mari prinși în hățișul ado­lescenței aveau nevoie de răspuns la dilemele lor. Știau că eu pot să deschid „ferestre” ne­bănuite în sufletul lor. Anii trec, dar gândurile îmi sunt pline și astăzi de chipul elevilor mei. Îi văd, îi simt, călătoresc imaginar prin gene­rații și generații, îmi amintesc scene încă pline de viață și zâmbesc, plină de fericire. Am ră­mas lângă ei și ei au rămas lângă mine, oriunde aș fi. I-am preluat pentru totdeauna în sufletul meu. Doamne, binecuvântează-i pe copii! Fe­ricirea există și va exista atâta vreme cât ei vor fi. Adică: veșnic!

TEODORA C. – București

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian