Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

THEODOR PALEOLOGU – „Idealul meu este un președinte învățător”

Candidat la preşedinţia României din partea PMP

În această vară fierbinte, o ştire a scos din to­ro­peală redacţiile politice plecate, de altmin­teri, în vacanţă: candidatura lui Theodor Pa­leologu, susţinută de PMP, la alegerile pre­zi­den­ţiale din această toamnă. Retras, în ultima vreme, din agitata viaţă politică dâmboviţeană, candidatul sprijinit de Partidul Mişcarea Populară a surprins prin ţinută şi ţintă. A declarat că modelul său este preşedintele învăţător, o premieră naţio­na­lă, în aşezarea culturii şi a educaţiei pe piedestalul celei mai înalte funcţii publice din România. Fapt îmbucurător, de vreme ce ambele domenii au fost neglijate în anii tranziției.

„Retragerea din politica de partid mi-a făcut foarte bine”

– Vă pun o întrebare rostită de multă lume în ultimul timp: „Ce l-a apucat pe Paleologu să se vrea președinte?”. De ce v-ați înscris într-o cursă electorală, după o lungă pauză în activitatea po­li­tică, în care aproape ați fost uitat?

– Poate tocmai datorită acestei pauze. Este bine să te îndepărtezi de lumea politică pentru a vedea lu­crurile altfel. Cred că această retragere din po­litica de partid mi-a făcut foarte bine. Nici înainte, în perioada 2008-2016, eu nu prea eram om de partid, deși am fost ales pe listele PDL, în 2008 și 2012. Eu nu sunt, prin structura mea, un om de partid. Ar trebui să vă spun că această candidatură la preșe­din­ție ține și de natura campaniei și a func­ției. Pe mine nu mă mai interesează politica în sens par­tizan. Președinția este o dem­nitate publică ce îmi permite să pun în adevărații termeni marile pro­bleme ale societății ro­mâ­nești. Nu faci politică de partid atunci când ești președinte. De aceea, eu nici nu sunt membru în PMP. Legea din 2004, pri­vind alegerile prezi­den­țiale, specifică foarte clar că există mai multe va­riante: e cea obișnuită, în care candidatul este sus­ținut de un partid al cărui mem­bru este, apoi cea în care membrul unui partid este susținut de o coaliție, există și varianta indepen­den­tului absolut, care nu e nici membru și nici susținut de un partid și există și varianta mea, în care candidatul este susținut de un partid, dar nu es­te membru al vreunui partid. Eu sunt susținut de PMP și îmi asum această identitate ideologică. Sunt un om de dreapta, iar PMP-ul este parte din Partidul Popular European, o familie largă de par­tide politice, cu o origine în doctrina creștin-demo­crată, la care s-au adăugat partide de dreapta mai puțin conotate confesional, cum este partidul fran­cez Les Républicains.

„Singura manieră de a vindeca o societate este educația”

– Cum ar arăta în viziunea dumneavoastră un președinte ideal al României?

– Constituția României ne spune foarte clar care sunt atribuțiile președintelui. Nu poți brodi un ideal în afara cadrului constituțional. Aș putea să vă vor­besc despre idealul meu – un președinte învățător, adică un președinte foarte implicat în educație, pentru că am o convingere absolută, că totul vine de la educație și că singura manieră de a vindeca o so­cietate este educația. E singurul remediu cu adevărat eficient pe termen lung. Însă, când spun președinte învățător, nu mă refer la un profesor care vorbește numai el, dând lecții și note. Asta este o concepție complet distorsionată. În viziunea mea, un președinte învățător este un președinte care as­cultă foarte mult, pentru că un profesor bun îi face pe ceilalți să vorbească, punându-le întrebări re­le­vante și moderând discuțiile. Așadar, un pre­șe­dinte bun este un mediator bun. Ar mai trebui adău­gat ceva. Constituția ne dă un schelet al funcției pre­zi­dențiale, contează însă și personalitatea celui care umple acest rol. Evident că eu, ca președinte, aș fi extrem de implicat în tot ce ține de cultură, pa­trimoniu și moștenire, în toate accepțiunile ei, in­clusiv demografia și mediul. Acestea sunt prio­ritățile mele.

– Aveți un model de președinte sau de șef de stat?

– Evident că da, mai mulți. Dintre președinți, m-aș referi în primul rând la De Gaulle, pentru că el este părintele Constituției franceze, după care a fost copiată Constituția României. Pentru mine, el este un model de demnitate, de onoare și de viziune pe termen lung. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu îmi imaginez nicio clipă că aș putea să mă compar cu De Gaulle, dar el este pentru mine o sursă de inspi­rație. De asemenea, mă uit cu multă ad­mirație la unii din­tre președinții State­lor Unite, la părinții fon­datori, iar unii dintre favoriții mei sunt John Quincy Adams și George Washing­ton. Știți că Washington a re­nun­țat la orice as­pi­rație monarhică pen­­tru sine, pentru că e­xistau voci care l-ar fi vrut un monarh al Statelor Unite emer­­gen­te. Este, așadar, pentru mine, un mo­del de auto­limitare. Iar la John Quincy Adams admir foarte mult talentul diplo­ma­tic și faptul că a fost un mare intelectual, pro­fe­sor de retorică la Harvard, un om care a luptat îm­potriva sclaviei în statele din sud. Iar în România, pe lângă Carol I, pe care-l admirăm cu toții, eu am o afecțiune cu totul aparte față de fi­gura regelui Ferdinand, care cred că este foarte ne­dreptățit. Lumea crede că el a fost o persoană sla­bă, oarecum eclipsată de personalitatea reginei Ma­ria. În realitate, el a fost un om de mare cultură, de mare finețe, un om care era preocupat în primul rând de datoria lui. Sentimentul datoriei era pa­siu­nea lui dominantă, ceea ce eu admir foarte mult.

„Cinci motive pentru a fi votat”

– Haideți să presupunem că sunt un potențial ale­gător, care vrea să se decidă cu cine votează mâi­ne. Oferiți-mi cinci motive să vă aleg pe dum­nea­voastră.

– Să știți că nu îmi place să mă laud singur, dar aș vrea să încerc să vă spun ce aș putea să fac pen­tru țară, pornind de la experiența mea. În primul rând, haideți să vorbim despre politica externă, care e cel mai important domeniu al unui președinte al României, principala lui competență, peste care ale­gătorii trec cu vederea. Într-o țară precum a noas­tră, nu poate exista o politică internă bună, fără o politică externă bună, o bună ancorare în alian­țele externe. Dacă nu am fi fost parte a NATO și UE, am fi avut deja o dictatură cu Dragnea. Re­ve­nind la ce aș putea să fac în acest domeniu al po­liticii externe, eu sunt diplomat, mi-am petrecut 19 ani din viață în afara țării și am acumulat o vastă experiență internațională, am și predat foarte mult în afară, în America, în Franța și în Germania. Ajung aici la cel de-al doilea punct. Eu aș putea să fiu acel președinte învățător de care vă spuneam. Cred că președintele trebuie să și explice bine ceea ce face, pentru că nu e de ajuns să iei măsuri bune, trebuie să le și explici bine, să pregătești deciziile care implică și alți decidenți. În al treilea rând, sunt antreprenor, un antreprenor pe bune, total indepen­dent, liber, care nu a avut niciodată contracte cu statul. Am creat în urmă cu câțiva ani Casa Paleo­logu, iar în ultimii ani, am trăit exclusiv din veniturile ei, reușind să îi dublez cifra de afaceri, după ce am fost cu totul liber de orice dem­nitate publică. Fiind an­tre­prenor, știu de ce are nevoie eco­nomia reală – predicti­bi­li­tate, stabilitate, conti­nui­ta­te. În această direcție, pri­mul lucru pe care vreau să îl fac ca președinte al Ro­mâniei ar fi definirea unui program de dezvoltare pe următorii 20 de ani, apro­bat, prin consens, de toate partidele politice. Nu există dezvoltare și prosperitate fără continuitate. De asta are nevoie România – de un diplomat, atât în afara țării, cât și în interiorul ei, care să genereze un ase­menea consens. În al patrulea rând, sunt un om al diasporei, un român care a trăit 19 ani în afara țării, unde am fost educat și am muncit. Milioane de ro­mâni locuiesc în străinătate, aș fi primul pre­șe­dinte care a trăit și s-a format afară, sunt singurul candi­dat care are o asemenea experiență, iar dias­pora ar fi reprezentată de mine. O experiență de om obiș­nuit, nu de diplomat. Eu am lucrat în stră­i­nătate, mi-am câștigat pâinea ca om obișnuit. În al cincilea rând, sunt și eu unul dintre protestatarii din ultimii ani împotriva samavolniciilor PSD. Am ie­șit la prima manifestație din februarie 2017 și de atunci am fost prezent la toate protestele împotriva ten­ta­tivelor acestui partid de a subjuga justiția. Iată, deci, cinci motive mari pentru a mă vota: di­plo­­mația, edu­cația, dezvoltarea prin consens, di­aspora și, nu în ultimul rând, lupta împotriva corupției.

– Tatăl dvs., regretatul Alexandru Paleologu, a fost un intelectual-model. Oare ar fi de acord cu demersul dvs. de a deveni președinte?

– Poate ar fi puțin amuzat, așa cum e firesc să își privească un părinte copilul și, în ace­lași timp, fă­ră îndoială, cu o enormă emo­ție și cu mult drag și dorință ca eu să îmi ating scopul. Cred că ar fi ală­­turi de mine, sută la sută!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian