SOS – Cazuri de extremă urgență

“Ca să mai pot trăi, trebuie să mă operez”

Stimată doamnă director,

Vă scriu această scrisoare cu disperare. Mă nu­mesc Cuchembil Dobrița, am 69 de ani, sunt sin­gură, foarte bolnavă, și locuiesc într-un sat din ju­dețul Brăila. Diagnosticul meu este: boală aortică de­generativă cu stenoză strânsă și regurgitare, in­su­ficiență cardiacă, edem pulmonar acut remis, car­diostimulare permanentă, hipertensiune arterială. În anul 2017, am avut o intervenție chirurgicală pe cord, mi-a fost pus la inimă un stimulator, și de atunci, internările mele au urmat una după alta. Toate economiile mele le-am dat pe medicamente. Medicul mi-a spus că am aorta înfundată și că va trebui să mă opereze de urgență. Îmi este foarte greu să achit operația, pe lângă medicamentele care costă, și ele, mult. Trăiesc dintr-o pensie mică. Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Vreau ca cineva cu suflet mare să-mi audă strigătul de disperare. Nu mă lăsați, vă rog din tot sufletul, trebuie să mă operez ca să mai pot trăi. Ajutați-mă cum puteți și cu ce puteți. Sper să fiu înțeleasă și auzită.

Vă doresc multă sănătate și tot binele din lume.

CUCHEMBIL DOBRIȚA – com. Tudor Vladimirescu, sat Tudor Vladimirescu, str. Lalelelor nr. 13, jud. Brăila

(Scrisoarea conține acte medicale.)

“Moartea în chinuri a mamei mele m-a aruncat în depresie”

Dragi cititori,

În anul 2016, am fă­cut o depresie în urma morții mamei mele, pe care am iubit-o foarte mult. De 4 ani dorm cu pastile pentru somn și iau medica­mente care mă mențin pe linia de plutire. Mama a murit în 2016, după 11 ani de chinuri, cu cancer osos. Faptul că n-am putut s-o ajut cu nimic, că nu i-am ușurat zbaterea, mi-a îmbolnăvit inima. Am hipotiroidie autoimună Hashimoto. Mi-e greu să mă tratez, am o pensie extrem de mică. Nu mai am putere fizică, și din cauza depresiei îmi place să tră­iesc izolată, mă simt bine numai singură. De aceea m-am gândit să lucrez goblenuri și să caut să le vând și să lucrez ii și rochițe de vară, cusute ma­nual, cu motive tradiționale. Mă relaxează (este și o terapie prin lucru) să cos manual lucruri de artă. Eu nu am calculator, dacă aveam, îmi căutam clienți pe internet. Dacă cineva are un calculator vechi, dar funcționabil, și mi l-ar dona, i-aș fi foarte re­cu­noscătoare. În pre­zent, sufăr și de bronșită. Am mai avut bronșită anul trecut, am stat inter­nată la Spitalul TBC din Galați, 9 zile. A fost un supliciu. Este inadmisibil ca unui bolnav (erau internați și oameni de la țară, cărora nu avea cine să le aducă de mâncare) să i se dea dimineața o cană de ceai, 2 felii de pâine, un cubuleț de 10 g unt și unul de 30 g gem, iar la prânz și seara, numai paste: la prânz paste colorate cu boia, și seara, cu brânză sărată. Aș ține un parla­mentar o săptămână internat la acest spital, numai cu această mâncare. Am două foste colege de ser­viciu care sunt și ele singure, și mă sună des, așa au știut că sunt în spital și mi-au mai adus de mân­care, Dumnezeu să le vegheze. Din fericire, în acest spital este foarte curat și sunt medici buni și cu su­flet, eu n-am crezut că mai scap cu viață.

Vă mulțumesc pentru răbdarea de a-mi citi scri­soarea. Cu dragoste pentru revista dvs. de calitate,

PASAT DOINA – B-dul Dunărea nr. 12, bl. E4, sc. 2. et. 3, ap. 31, Galați, tel. 0736/97.78.68, 0236/46.75.65

“Feciorul îmi dă de mâncare și apă, când vine de la serviciu”

Stimată doamnă director Sânziana Pop,

Mă numesc Paraschiv Valeria, locuiesc în Bră­ila și am 76 de ani. Sunt bolnavă, am diagnosticul hidrocefalie internă, tetrapareză STG>DR, deterio­rare cognitivă, sindrom hipoanabolic, leucoaraioză, hipercolesterolemie. Într-un cuvânt, sfârșitul îmi este pe aproape. Nu mă pot deplasa, sunt imobi­lizată la pat, doar feciorul meu, Lache, îmi dă mân­care și apă, când vine de la serviciu. În rest, stau cu pastile la cap și o cană de ceai. Am nevoie de ali­mente și medicamente. Pensia mea este de 375 lei. Soțul mi-a murit de patru ani. Ajutați-mă și pe mine! Am nevoie de lemne, îmbrăcăminte groa­să pentru iarnă, alimente. Sper ca strigătul meu să fie auzit și scrisoarea mea să fie publicată. Știu că nu mai am mult, dar nu pot muri ca un câine în frig și mizerie.

Vă doresc multă sănătate și tot respectul meu pentru întreg colectivul dvs.

PARASCHIV VALERIA – str. Danubiului nr. 10, Brăila

(Scrisoarea conține acte medicale și cupon de pensie.)