Mistreții știu mai multă geometrie decât mulți politicieni
“Hrănit mai mult cu lapte și iaurt,
Un grec văzu cu mintea înțeleaptă:
Între două puncte drumul cel mai scurt,
Este o linie… dreaptă” .
Cunoscând acest principiu din matematică, o “echipă” de 6-7 mistreți scot într-o singură noapte boabele de porumb abia germinate, de pe un hectar întreg. Dimineața, când proprietarul terenului vede lucrarea perfect dreaptă a mistreților, își pune mâinile în cap, trage o rafală de înjurături la adresa politicienilor surzi și bășcălioși. Toamna, când porumbul și alte semănături – dovleci, napi, cartofi, vița de vie, morcovi etc. – ar trebui să mai rămână în grădini până la maturizare, cel puțin 35-40 de zile, mistreții intră, din nou, forțând gardurile, în culturile sătenilor. Dacă nu păzești noapte de noapte, ție, ca proprietar, nu-ți rămâne decât imaginea dezastrului pe care o vedem frecvent la tv în ultimii ani. Se reiau înjurăturile, blestemele, chiar și rugăciunile, plus plângerile scrise sau prin telefon adresate organelor locale și județene, chiar dacă sătenii știu, de mulți ani, că petițiile lor nu le-au adus niciodată (absolut niciodată!) despăgubirile prevăzute de lege. Cel mai adesea răspunsul autorităților este… TIFLA. Toamna, ca și primăvara, sătenii din satul Hârșa, com. Plopu, județul Prahova, se împart în două tabere: 1) Cei care au renunțat la cultivarea terenurilor agricole, din cauza distrugerilor provocate de mistreți, dar plătesc impozite pentru acele terenuri lăsate pârloagă și 2) Cei care, noapte de noapte, se bat cu mistreții, pentru a-și proteja recolta. Ca mijloace de alungare a mistreților, prevăzute de lege, cea mai la îndemână este producerea zgomotului de mare intensitate, zgomote cu care mistreții deja s-au cam obișnuit, nu însă și zecile de localnici și orășeni care își au casele de vacanță în acest sat (printre aceștia mă regăsesc și eu). Ce nu a înțeles legiuitorul (mai mult ca sigur corigent la fizică, cap. acustică) este faptul că nu există zgomot de mare intensitate care să sperie mistreții, dar să nu tulbure somnul sătenilor care vor să se odihnească pentru o nouă zi de muncă. Bine-ar fi dacă zgomotul ar fi atât de puternic, încât acesta să ajungă și la doamna LUPEA, prefect de Prahova, care, deja sesizată în două rânduri de atacurile mistreților, ar trebui să știe că liniștea este un bun public, ce nu se poate NEGOCIA! Ca de obicei, răspunsul e… tifla!
Ing. ALEXANDRU DUMITRU – sat Hârșa, com. Plopu, str. Școlii, 19 A, jud. Prahova, e-mail : [email protected]
Romanian