Rodica Culcer despre… „Iohannis comunică intens și eficient”

– PSD a ieșit la atac împotriva noului guvern, cu întreaga oaste. Credeți că hărțuielile psd-iste, care au în spate și frică, vor fi capabile să desta­bi­lizeze Gu­ver­nul Orban?

– Deși PSD poate încă să adune o majoritate în Par­lament, un partid care a pierdut succesiv două rânduri de alegeri, europarlamentare și prezidențiale, nu este în­tr-o poziție de forță, mai ales că PNL are sprijinul preșe­dintelui Iohannis, care comunică intens și eficient în ultima vreme. Totuși, deși PSD nu do­rește să revină la guvernare în acest moment al opțiu­nilor economice dificile, conviețuirea cu acest partid va continua să fie grea, căci PSD va dori să demons­treze că este încă pu­ternic, atacând sistematic guver­nul și blocându-i pro­iec­tele legislative în comisiile par­la­mentare pe care le controlează, cum a făcut cu des­ființarea pensiilor spe­ciale și cum ar putea face și în cazul desființării Secției Speciale. Totodată, PSD are de apărat o serie de interese vitale, dintre care, la loc de frunte se află sabotarea legii bugetului și bloca­rea alegerii primarilor în două tururi de scrutin. Dacă eșuează în sabotarea guvernului pe aceste două teme, atunci primarii PSD și-ar putea pier­de, atât funcțiile, cât și accesul nelimitat la banul public, ceea ce poate duce la dezertări ale edililor PSD spre PNL și, în con­se­cință, la reducerea considerabilă a pu­terii PSD în teritoriu. De altfel, PSD anunțase deja amen­damente și legi nesăbuite, menite să forțeze gu­vernul să chel­tu­iască excesiv și să intre în criză, în timp ce PSD s-ar fi prezentat ca binefăcător al poporului. Având în ve­dere lipsa de scrupule a adversarului, de­ci­zia guver­nu­lui Orban de a-și asuma răspunderea pen­tru legea bugetului este justificată, deși forțează limitele prac­ticilor democratice. Împrejurările excepționale cer însă măsuri excepționale. Totodată, cum arătam mai sus, PSD are tot interesul să evite alegerile anticipate, iar în februarie are un congres decisiv. De aceea, pro­babil că nu va depune prea curând o mo­țiune de cen­zură, ci se va limita la un război de ghe­rilă, mai ales că este încă bine reprezentat în institu­țiile statului. Cu alte cuvinte, nu este nevoit să răs­toar­ne guvernul pen­tru a continua să facă rău țării.

„Putem spera la ieșirea din tunel”

– Există, în momentul de față, mă­suri luate „pe repede înainte” de către no­ul gu­vern, care să ne dea speranțe pentru viitor?

– Deși ne-am fi dorit mai mult, nu putem ignora măsurile încurajatoare adoptate de guvernul Orban în domeniile economiei, afacerilor interne și justiției. Mă refer în primul rând la reinstituirea corectitudinii, ca nor­mă de comportament al statului față de partenerii săi, prin decizia de a rambursa TVA către companiile pri­va­te și de a onora facturile interne și internaționale, cu a că­ror întârziere la plată se mai și lăuda Olguța Va­­si­lescu, ilustrând cum nu se poate mai elocvent in­corecti­tu­dinea programatică a partidului său, față de partenerii sociali și contractuali. Binevenită este și abrogarea unor pre­vederi ale OUG 114, nocive pentru Pilonul II de pensii și generatoare de creșteri de pre­țuri ale ener­giei și ser­viciilor de telecomunicații, ca și anunțata des­ființare a Fondului de Dezvoltare și In­ves­tiții, inventat de Drag­nea și Vâlcov, pentru a mas­ca deficitul bugetar. În altă ordine de idei, minis­trul Afacerilor Interne, Ioan Marcel Vela a debutat sa­lu­tar, desecretizând nu numai raportul jandar­meriei, ci și comunicările radio dintre dispo­zi­tivele de jan­darmi din 10 august. Abia acum vor putea fi identifi­cate ra­mi­ficațiile politice ale reprimării pro­testului legitim al diasporei, ceea ce nu este puțin lucru. Cum nu este de neglijat nici blocarea inițiativelor nocive ale pre­șe­dintei CSM, Lia Savonea, de către mi­nis­trul Jus­­tiției Cătălin Predoiu, soldate cu retragerea Adi­nei Flo­rea din competiția pentru conducerea SIIJ și sto­parea unei alegeri nefericite la conducerea CSM. Sa­lutară, deși contestată de unii, este și inițierea procesului de nu­mire a procurorilor șefi la marile par­chete. Mai sunt de­sigur multe de făcut, iar performan­ța ministerelor este inegală. Educația nu se va relansa dacă destinul ei rămâne în mâinile actualului mi­nis­tru; reorgani­za­rea mi­nis­terelor merge încet, iar unele numiri ale pre­mie­rului ne amintesc că PNL are și o față mai puțin lu­minoasă. Dar după șapte ani de dezas­truoasă gu­ver­­­nare PSD (Ponta+Dragnea), este mai mult decât evi­dent că am intrat în altă eră și că, în sfârșit, putem mă­car să sperăm la ieșirea din tunel.