Primăvară în orașul copacilor ciopârțiți

Optzeci de copaci tineri, sănătoși, tăiați ilegal, fără avize, în Parcul Herăstrău, parc monument istoric! Alți optzeci de copaci tăiați în doar prima zi a „lucrărilor” din Parcul Bagdasar. De ani de zile privim cum, sub alibiul curățeniei de primăvară, are loc un măcel asupra copacilor și a spațiului verde. Se taie copaci înfloriți, copaci sănătoși, se taie pentru a betona, a face locuri de parcare, blocuri sau a pune borduri. Se taie mai ales în aceste momente dramatice, în care oamenii stau în case, se taie chiar dacă devine tot mai clar că poluarea are un rol nociv, agravant, în lupta împotriva virușilor de orice fel și înțelegem că fiecare copac valorează pentru sănătatea noastră greutatea sa în aur. Iar atunci când nu se taie de la rădăcină, arborii sunt ciopârțiți în asemenea hal, încât se uscucă și devin un pericol public. Oamenii plătesc din banii lor pentru a li se fura singurele surse de aer din ora­șele tot mai poluate. Autorii acestui prăpăd sunt edilii, primăriile, adminis­tra­țiile publice, așa-nu­miții gospodari ai orașelor, ce și-au creat o vastă încrengătură de afaceri ce pros­peră prin distru­gerea zonelor verzi.

La începutul acestui an, autoritățile ne-au trans­mis că da, aveam dreptate să ne plângem de calitatea aerului în marile orașe, aerul este otrăvit. Și da, aveam dreptate să protestăm, pădurile țării au fost masacrate cu știința reprezentanților statu­lui. Aceste recunoașteri au avut loc doar când Uniunea Europeană și-a pierdut răbdarea și ne-a amenințat. Cât va mai dura până se va recunoaște că da, Bucureștiul și multe alte orașe trec printr-un jaf de proporții al spațiilor verzi, al copacilor, pus la cale de cei ce ar trebui să le administreze? Până se va încrunta UE și la acest aspect, putem face fiecare din noi un mic gest, putem încerca să ne protejăm singuri spațiul verde și copacii. Am rugat un specialist în arbori, pe Diana Culescu, președinta Asociației Peisagiștilor din România și un reprezentant al societății civice, Dan Trifu, să ne vorbească despre tăierile și „toaletările” din parcurile bucureștene.

DIANA CULESCU: „E o suferință să auzi scrâșnetul drujbelor într-un oraș sufocat de poluare și viruși ucigași”

„Nu văd deloc cu ochi buni ceea ce se în­tâmplă în Herăstrău, în Carol, în Cișmigiu, practic nu pot da nici un exemplu pozitiv de parc bucu­reștean în care se face treabă bună. În trecut, exis­ta un așa-numit grădinar al parcului, care știa tot ce se întâmplă acolo, fiecare specie de arbore, fiecare ramură, toate lucrările ce trebuiau făcute în funcție de specificul parcului. După 1990, această funcție a dispărut și ar fi trebuit să fie înlocuită de planul de gestionare al parcului, care spu­ne exact ce, cum și când trebuie făcut pen­tru fiecare specie în parte. Așa prevede le­gislația de patrimoniu în cazul parcurilor monument istoric. Dar nu o face nimeni. O altă mare problemă este lipsa „Registrului verde”, care include și copacii. Așadar, din Registrul ver­de pe care Primăria Municipiului București ar fi tre­buit, conform legii, să-l realizeze, noi am fi știut exact ce se taie, de unde și de ce. Însă PMB nu dă nici un semn că ar vrea să întocmească acest registru atât de important. Pe zi ce trece, eu văd cum toate exemplele negative, de «așa nu», sunt puse aici în practică. Tot ceea ce știu din literatura de specialitate, din docu­mentația și din normele internaționale, este aici făcut pe dos. Tot ceea ce se scrie că trebuie evitat pentru a nu pune în pe­ricol arborele și, odată cu el, utilizatorii parcului, se face în parcurile din Bucu­rești ca literă de lege. Pro­blema vine de la Primărie. Primăria se laudă me­reu că lucrează cu specialiști. Cu ce specialiști, cine sunt ei? Nu ar trebui să-i cunoaștem și noi și să le aflăm argumentele? De ce trebuie făcut exact pe dos față de ce spune literatura de specialitate in­ternațională, chiar și-n cărțile apărute în Româ­nia în anii ‘80, de ce invers față de ce spun pro­fesorii universităților de specialitate? De ce, teh­nic, se lucrează în așa fel încât arborele devine un pericol public? Uitați-vă că majoritatea arbo­rilor ce cad, cad cu totul, sunt întregi. Pentru că, atunci când tai atât de sever o coroană, copacul nu mai are posibilitatea de a hrăni rădăcina și aceasta moare. Așa încât copacul se prăbușește, la o rafală mai puternică, pe oameni sau pe mașini. Și întotdeauna, copacul e de vină și asta justifică noi tăieri de copaci sănătoși. De asemenea, în multe lucrări se permite săparea la rădăcină, ceea afec­tează direct copacul. În literatura de specialitate se spune că o îngrijire corectă e cea care nu se vede. La noi, cei ce fac asta iau banii dacă se vede, așa că ciuntesc cât mai mult. Se taie încon­tinuu pentru că trebuie să se cheltuie niște bani. Administrația Domeniului Pu­blic trebuie să justifice sala­riile unor oameni, ce nu au altă pre­gătire decât să strângă frunze. Și să dea drumul la drujbă. Ne plângem de poluare, dar ea este și rezultatul tăierii arborilor din oraș. Copacii au o capacitate uriașă de stocare pe frunze a prafului și a apei. Am făcut un studiu în Cișmigiu și arborii de acolo pot stoca o cantitate de apă egală cu cea a lacului! De aceea, Bucureștiul se inundă la prima ploaie. Am pierdut foarte mulți copaci, mult spațiu verde. E o suferință să auzi scrâș­netul drujbelor într-un oraș asediat de polua­re, și acum, de viruși ucigători.

DAN TRIFU, Fundația ECO – CIVICA: „«Toaletările» reprezintă o crimă de mediu, o acțiune nocivă împotriva populației”

– Cum interpretați defrișările de arbori făcute anul acesta în parcul Herăstrău?

– „Toaletările” reprezintă o crimă de mediu, totodată o acțiune nocivă împotriva populației. Arborele acela oferă oxigen pentru doi oameni, în condițiile unui oraș cu o calitate foarte proastă a aerului. Și tu îl ciopârțești! Îl lași ca un stâlp de telegraf. Sunt foarte mulți arbori ciuntiți astfel și în Herăstrău, iar lucrările continuă. Tehnic, aceste lucrări trebuie să fie de punere în valoare a co­pacului, nu de mutilare. Nimeni nu verifică exact câte ramuri au fost tăiate, câte aranjamente flo­ra­le înlocuite, și cu ce sume uriașe. Trebuie ciun­tiți cât mai tare, să se vadă că s-a lucrat. De la Di­recția de Mediu a Primăriei, avizele pornesc întocmite corect, însă în teren, la fața locului, începe măcelul. Și mai e o problemă. Ce se în­tâm­plă cu masa lemnoasă re­zultată în urma acestor tăieri, unde ajunge ea, cine înca­sea­ză banii? Vă dați seama ce su­me s-au strâns de-a lungul anilor? Curtea de Con­turi ar trebui să verifice acest aspect. Ad­ministrația Domeniului Public e un stat în stat ce fură încontinuu din bani publici. În actele lor, un copac toaletat costă 2000 de lei, bani luați din con­tribuțiile noastre. De aceea la ADP sunt bu­gete uriașe, jaf din banii publici, sute de milioane dispar din buget.

– Ar reglementa lucrurile întocmirea unui „Registru verde”?

– Aceste registre pentru spațiile verzi și copaci ar fi trebuit să fie gata, dar nu știu nici un oraș în care să se fi realizat. Administrațiile locale nu vor Registrul verde pentru că n-ar mai putea face ile­galitățile pe care continuă să le facă. În acest mo­ment, Ministerul Mediului ar trebui să-și impună autoritatea. Altfel, continuăm să pierdem masiv spațiu verde. Legea spune că ar trebui să avem în zonele urbane 26 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, dar noi, în București, am ajuns la 9,5 metri pătrați. Dacă nu se intervine, capitala va deveni un oraș eminamente de asfalt.

Foto: MEDIAFAX (1), SHUTTERSTOCK (1)