Presa ca medicament

Sunt deja câteva săptămâni de când Italia se găsește într-un scenariu cumplit. În zonele cele mai grav afectate, s-a luat de ceva vreme, la fel ca în Spania la începutul acestei săptămâni, măsura opririi tuturor activităților eco­nomice „neesențiale”. Con­cep­tul e suficient de ambiguu ca să dea naștere la discuții. Ni­meni nu își dorește oprirea ac­tivității, nimeni nu-și dorește falimentul ca­re bântuie zilele acestea peste întregul Oc­cident. Fiecare ar mai trage de afacerea lui măcar o săptămână, măcar o lună, mă­car la limita supraviețuirii. Din păcate, mo­de­lul izolării, singura armă de luptă în aces­te mo­mente, în care nici tratamentul bolii COVID-19 nu e bătut în cuie, nici vac­cinul mira­cu­los nu a apărut, este unul foar­te dur. Așa că autoritățile italiene au tăiat la maximum, bunăoară, lista punctelor comerciale care își mai pot desfășura ac­ti­vitatea. Au mai rămas trei, mari și late: ma­gazinele alimentare, farmaciile și chioșcu­rile de ziare. Ați citit bine: și chioșcurile de ziare! „În vremuri de criză, în vremuri de panică, precum cele pe care le trăim, când orice zvon fals te poate împinge la decizii nesăbuite, de viață și de moarte, presa de calitate este la fel de importantă ca medicamentul pe care ți l-a prescris medicul”, au explicat autoritățile italiene, care promit ajutoare de stat ziarelor și altor entități de presă care susțin, din prima linie, în aceste zile, corecta informare a publi­cului. La fel se întâmplă în Spania, unde activitatea de presă, facilitățile de tipar și de distribuție și, la capătul acestui lanț, chioș­curile de ziare, rămân deschise, la dispoziția cititorilor.

Sigur că în Italia și Spania, consumul de presă clasică face parte din cultura lo­cală. În România, după „doar” 30 de ani de de­mocrație și câteva crize dure (numai ultima, cea din 2008-2010, a decimat zeci de titluri de pe tarabe!) – presa nu a reușit de­cât în mi­că măsură să-și revendice fru­moasa tra­diție și forță de dinainte de ve­ni­rea comu­nismului. N-a avut nimeni, la „vâr­ful” țării, interesul să avem o presă pu­ter­nică – nici clasa politică, nici marii pro­fi­tori ai tran­zi­ției, mascați în oameni de afa­ceri. Primii au pus piedici constante pre­sei, tolerând in­clu­siv „țepe”, precum pră­du­irea rețelei de dis­tri­buție Rodipet, alții au săpat la credi­bi­li­tatea acesteia, cumpă­rând-o, aservind-o po­litic și instalându-se ca mari moguli media.

Într-un moment în care propaganda ru­să își face de cap pe rețelele de socializare, când teoriile conspirației se răspândesc mai rapid ca însuși coronavirusul, într-un mo­ment în care, sub justificarea stării de ur­gență, autoritățile comunică numai când și cum vor, nu doar la noi, ci peste tot în lu­me, chioșcul de ziare este, într-adevăr, la fel de important ca farmacia de la care îți iei medicamentele. O informație corectă, un context bine explicat, o dezvăluire bine țin­tită, o vorbă bună sau un mesaj de spe­ranță – cum încercăm și noi, la „Formula AS”, să aducem în casele dumneavoastră – ne pot ajuta să ne mai limpezim mintea intoxicată de valul de isterie și de tonele de informații – cu adevărat „neesențiale” – care curg pe la televiziuni și pe Internet. A tre­buit să vină o calamitate precum pan­demia de COVID-19, pentru ca statele oc­ci­­dentale să statueze adevărata importanță a presei de calitate și să o pună acolo unde îi e locul, după hrana zilnică și nevoile me­dicale. Se va înțelege și la noi asta, măcar acum, în ceasul al 13-lea?