Anxietatea este o senzație de frică, legată de o amenințare sau de un pericol nu prea bine identificat, așa cum se întâmplă acum cu coronavirus. Persoanele în cauză se simt neliniștite fără să știe, exact, de ce. Simptomele sunt diferite, în funcție de tipul anxietății – dacă e cronică, sau se manifestă prin crize: iritabilitate, dificultăți de concentrare, tensiuni musculare, dureri de cap sau de stomac, probleme cu somnul (în primul caz) și transpirație abundentă, accelerarea ritmului cardiac, tremurat, respirație greoaie, gânduri sau comportament necontrolabil (în cel de-al doilea caz).
Criză de anxietate sau de panică
Spre deosebire de starea anxioasă difuză, criza de panică survine în mod brutal și violent. Inima începe să bată cu putere, tensiunea arterială urcă vertiginos, respirația devine dificilă, iar persoana în cauză poate avea amețeli sau stări de leșin. Aceste simptome pot semăna, uneori, cu un infarct. Crizele de panică se pot produce după o perioadă de stres neobișnuit, cum ar fi un divorț, un deces sau ca acum, în condiții anormale de izolare. Cel mai bun mod de a reacționa este să nu dramatizați: chiar dacă produc îngrijorare, crizele exprimă pur și simplu o stare emoțională lipsită de gravitate. Nu există nici un pericol, criza trece de la sine. Păstrați-vă pe cât posibil calmul, încercați să vă controlați respirația și așteptați să înceteze criza.
Gândiți pozitiv!
Repetarea – în mod frecvent – a unor fraze pozitive poate avea efecte benefice, pentru că ideea vehiculată de ele sfârșește prin a se ancora în gândurile și în comportamentul nostru. Această tehnică poate ajuta, de asemenea, la înfruntarea unor situații dificile. Iată câteva exemple de astfel de fraze, dar puteți și dvs. să-i dați frâu liber imaginației.
* „Izolarea este, de fapt, o vacanță. O s-o umplu cu lucrurile care îmi plac: muzică, lecturi, dans prin casă.”
* „Izolarea e un prilej să stau singur cu mine, ca să văd ce așteptări am de la viață.”
* „Mă pun pe slăbit. Țin dietă și fac mișcare.”
* „Le voi spune la telefon părinților mei cât de mult îi iubesc. Zilnic. Și voi transforma lucrul ăsta într-un principiu de viață.”
* „Voi încerca să mă rog cât de mult. Îmi dă curaj pentru ce se întâmplă și sentimentul că nu sunt singur.”
