Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Vârstele Gemenilor

Nașterea

Semnul zodiacal al Gemenilor este însuși sem­nul copilăriei. Majoritatea viitoarelor mămici adoptă în timpul sarcinii un comportament mai așezat, mai matur, mai… matern. Dar nu la fel se în­tâmplă cu multe dintre femeile care poartă în pân­tece un viitor Geamăn. Acesta din urmă își face adesea simțită prezența, inducându-i mămicii în devenire un comportament jucăuș, uneori chiar năzdrăvan. Este ca și când mama nu s-ar aștepta să dea naștere unei ființe mici și neajutorate, față de care trebuie să dea dovadă de responsabilitate și de spirit de sacrificiu, ci s-ar pregăti să întâm­pine un tovarăș de joacă. Această anticipare veselă este bună pentru psihicul mamei, dar ar trebui în­frânată nevoia de activitate fizică în exces și agi­tația. Sub influența ființei care se conturează în pân­tecele ei, mama poate ajunge chiar să arate mai tânără decât este în realitate. Nici burta parcă nu vrea să ia proporții. Se rezumă la o burtică ușor de ignorat, sub o îmbrăcăminte mai amplă. O mi­no­ritate de mame ale viitorilor Gemeni are însă parte de o altă față a monedei. Este vorba despre o agitație nervoasă, care poate genera o stare de în­grijorare aproape continuă. Dar, indiferent dacă primul tip de mămică se bucură de o sarcină ușoa­ră și plăcută, în vreme ce al doilea coace în minte tot felul de scenarii cu drobul de sare care cade peste copil, un risc real le pândește pe amândouă. Și anume, cel de a face prea multă mișcare și de a solicita excesiv încheieturile brațelor, mai ales umerii. Soluția ar fi să facă un tip de mișcare care să le mențină în formă și să le liniștească. Cum ar fi, de exemplu, clasicul tricotat sau croșetat. Iar dacă simt nevoia unor mișcări mai complexe, își pot rearanja dulapul. Dacă au norocul de a avea un petec de curte, mișcarea în aer liber, cum ar fi yoga sau Qigong, are un efect deopotrivă calmant pentru minte și relaxant pentru corp.

Respectând aceste reguli, nașterea se va pro­duce de regulă rapid, fără eforturi prea mari nici din partea mamei, nici a fătului. Asta, deoare­ce copilul este vioi și adaptabil. De multe ori, acești nou-născuți au o frumusețe aparte, venind pe lu­me cu un corp frumos proporționat, delicat, și cu trăsături clare și armonioase.

Sugarul

Părinții micuțului Geamăn, care cred că știu la ce să se aștepte de la un copil, o să-și dea seama pe parcurs că habar n-au. Chiar sugar fiind, Gea­mănul este un șmecher, căruia îi place să-și ia pă­rinții prin surprindere. De exemplu, mama îl pune la sân și el se apucă să sugă energic. Bucurie ma­re! Dar după două minute se oprește, întoarce ca­pul, gângurește. Mama încearcă să îl readucă la pro­gram. Nicio problemă. Avem alte două minute în care pruncul se ocupă cu râvnă de suptul lap­telui. După care se congestionează la față și în­ce­pe să plângă foarte convingător. Poate o avea ne­voie de o schimbare de scutece, își zice mama. Dar nu. Scutecele sunt curate, iar sugarul pare să-și râdă în pumnișori. Probabil că asta și face. Dar n-avem cum să dovedim. O fi vorba de colici? – se întreabă părinții. Hai să-i facem un ceai de chi­men. Micuțul e încântat să pri­mească biberonul, dar se mulțu­mește doar să guste din ceai. Pentru el e mai interesant să se joace cu tetina. Și acum începe să caște. E clar că sesiunea de alăptare s-a în­cheiat și că el a dictat desfășu­ră­torul. Și cam așa se întâmplă în toa­te celelalte domenii ale vieții lui de bebeluș.

E greu să imprimi un ritm și o disciplină unui sugar Geamăn atât de versatil, și pu­țini părinți reușesc să o facă. Merită, însă, să facă acest efort. Nu doar ca să nu-și dea ei ritmul vieții peste cap, căci micuțul e în stare să in­venteze noi și noi trucuri, le are în sânge. Dar și pen­tru cel mic, pentru că, în lipsa unui program co­erent, își poate deregla atât digestia, cât și som­nul.

Pe cât poate fi de provocatoare și de obositoare viața alături de un june Geamăn, pe atât este însă și de distractivă. E un prunc care învață lucruri noi în fiecare zi, cu atitudini surprinzătoare și adesea amuzante. Trebuie descoperit în fiecare zi din nou, pentru că în fiecare zi îmbracă o nouă per­so­nalitate.

Preșcolarul

Există două trăsături distincte care ies la su­prafață atunci când Geamănul ajunge să meargă la grădiniță. Primul este talentul lui înnăscut de imi­tator. Este în stare să maimuțărească într-o manieră convingătoare gesturile doamnei edu­ca­toare, sau pe cel mai plângăcios coleg din gru­pă. Evident, câștigă sim­patie, pentru că este amuzant, și cui nu-i place să râdă?

A doua însușire e mai puțin simpa­tică decât prima. Este vorba despre îndemânarea, la fel de în­năs­cută, a mi­cuțului Geamăn, de a adapta ade­vă­rul cerințelor lui de mo­ment. În ciu­da aparențelor, a minți nu e un lucru ușor. Cei mai mulți copii sunt trans­pa­renți atunci când îndrugă una gogonată. Nu și Geamănul nostru. Își debitează min­ciuna cu toată seriozitatea, este convingător, în ciuda tuturor probelor contrare, și nu îl trădează nici mă­car limbajul corporal. Ce mai, este un mic actor, care-și speculează cu inteligență calitățile. Aceas­ta este perioada în care le revine celor care con­tri­buie la educația lui să îl învețe că e mai im­portant să se poarte corect, decât să scape nepe­dep­sit atunci când face boroboațe. O modalitate este să i se explice că, odată cu minciunile re­petate, își va pierde popularitatea la care ține atât de mult, căci micuțul Geamăn se simte cu atât mai bine cu cât se joacă cu mai mulți copii. Iar dacă edu­catorii săi reușesc să-l facă să asocieze noțiu­nile de moralitate și popularitate, năstrușnicul Geamăn va avea mult de câștigat pentru tot restul vieții. Asta și pentru că, în cazul lui, este mai ade­vărat decât pentru alții că primii șapte ani sunt de­cisivi cu privire la evoluția întregii sale perso­nalități. Care, sigur că da, este formată dintr-un adevărat cocktail de subpersonalități, de care acest copil fermecător știe să se folosească după bunul plac. De unde și dificultatea în educare.

În anii de școală

Pentru cei mai mulți dintre copii, anii de școală încep inițial cu entuziasm, inițial, pornind de la ideea că e un fel de prelungire a grădiniței. După câteva zile, însă, copiii își dau seama că a început „greul vieții” și merg la școală cu proteste și uneori chiar plânsete, până când se obișnuiesc cu noul stil de viață. Geamănul nu face parte din această categorie. Pentru el, odată cu anii de școală începe… joaca. Fiindcă pentru Geamănul tipic, joaca este totuna cu experimentul social. Pe care-l gustă din plin.

De ce nu este traumatică integrarea elevului Geamăn în sistemul școlar? Răspunsuri sunt mai multe. În primul rând, avem aici un copil înzestrat cu o curiozitate vie, care pune repede lucrurile cap la cap. Pentru el, a învăța nu este un efort. Pro­ble­ma lui este: ce fac, după ce am înțeles? Căci în timp ce restul plutonului stă să rumege informația pri­mită, Geamănul a procesat-o, a fișat-o și a în­ceput să se plictisească. Și atunci, pune o între­bare. O întrebare suficient de pertinentă, încât pro­fesorul să considere că merită un răspuns. În timp ce profesorul răspunde, Geamănul, care se pre­face că ascultă cu interes, profită de schim­barea de roluri și începe să imite manierismele pro­fesorului. Dă din cap aprobator, ridică sprân­cenele… O face fin, dar ceilalți elevi observă și în­cep să se amuze. La sfârșitul răspunsului, Gea­mănul va da din cap, mulțumit din trei motive: 1. A scăpat de plictiseală. 2. A inversat rolurile, pu­nându-l (subtil ) pe profesor să-i răspundă unui elev (adică lui). 3. A mai câștigat puncte de sim­patie din partea colegilor, pe care i-a scos din rutină. Ca să nu mai vorbim despre profesor, care e evident mulțumit că are un elev atât de atent și de activ, încât pune întrebări pertinente. Toată lumea e mulțumită, fiecare în felul său. Totuși, mai mult decât alți copii, Geamănul are nevoie de supravegherea și ghidajul părinților sau bunicilor, din punct de vedere al temelor și al aprofundării celor învățate. Altfel, în loc să se aleagă cu o min­te cultivată, va rămâne doar un scamator, a cărui min­te ageră nu a fost șlefuită ori consolidată.

În adolescență

Pentru adolescentul Geamăn, viața sentimentală intră și ea la ca­te­goria jocuri. Problema este că amo­rul, fiind „un lucru foarte mare”, prietenul nostru poate să cadă în propria lui capcană. Iată cum se întâmplă asta: el știe să flirteze din fașă. Știe să clipească șăgalnic din ochi, să provoace un zâmbet, să se retragă pentru a crea suspans… pe toate le știe. Fără să îl fi învățat cineva. În perioada adolescenței, aceste calități îi sunt de mare folos, pentru a-și pune la încercare farmecul asupra celei sau celui pe care vrea să-l cucerească. Dar tocmai pentru că îi vine atât de la îndemână, ajunge destul de rapid să nu se străduiască prea tare. Și atunci îl tentează mai mult persoanele care sunt mai greu abordabile. Iar pe măsură ce investește mai multă energie și își bate mai mult capul cu tot felul de tehnici de învăluire și seducție, se poate trezi ambalat până peste cap, fără să-și dea măcar seama că a depășit de mult starea de cuceritor și a ajuns să fie îndrăgostit lulea.

Contrar unor păreri preconcepute, adoles­cen­tul Geamăn flirtează cu toată lumea, ca Geamănul imparțial ce se află, în sensul că aruncă o glumă, un compliment, o privire apreciativă în stânga și în dreapta, dar o face cumva prietenos și detașat, astfel încât persoanele vizate se simt bine, dar rareori iau personal aceste semne de atenție. Cei care nu-l cunosc îl pot lua în serios pentru un timp, dar nu prea mult, pentru că nu pot să nu ob­serve că aceste mini-flirturi vizează o sumedenie de persoane. Problema devine acum a Geamă­nu­lui pe care, de multe ori, persoana de care s-a în­drăgostit cu-adevărat nu-l crede, din pricina aces­tei măști sociale, a celui care acordă atenție în dreapta și în stânga. În mod paradoxal, însă, odată ce Geamănul cel cuceritor a căzut în propria lui pla­să, deci s-a prins în jocul seducției inițiat chiar de el, afecțiunea sa se stabilizează, și el poate ră­mâ­ne multă vreme în relația în care a investit la greu.

Tânărul adult

Ajuns la această vârstă care nu-i place cu ade­vărat (să nu uităm că Gemenii reprezintă copilul în roata semnelor zodiacale), fiecare Geamăn se vede pus în fața unei alegeri dificile, care va decide cine va deveni el în acea parte a vieții când societatea, mediul de muncă, justiția și opinia pu­blică îi îngră­desc modul de manifestare. El nu se mai poate prevala de copilărie, pentru a se descur­ca într-o lume în care ludicul și impro­vi­zația nu fac parte dintre norme. Pentru a înțelege mai bine această dilemă de adaptare, e bine să ne amintim de mitul unor gemeni din mitologia greacă. Este vorba des­pre Castor și Pollux. Ză­misliți de aceeași mamă, frumoasa Leda, cei doi aveau tați diferiți. Castor, ca fiu al lui Tyndareos, regele Spartei, era, desigur, muritor, în timp ce Pollux îl avea drept genitor pe însuși zeul suprem, Zeus, care o sedu­sese pe Leda, luând înfățișarea unei lebede. În ciuda filiației diferite, cei doi au fost uniți de o dragoste frățească ideală, dar Cas­tor, fiind muritor, la un moment dat, a părăsit aceas­tă lume. Disperat și revoltat, Pollux s-a dus în Olymp, la tatăl lui, revendicându-și fratele. Inițial, Zeus s-a opus, explicându-i fiului său că fiecare dintre cei doi frați aparținea unei lumi distincte. Dar perspicace și bun de gură, ca toți Gemenii, Pollux i-a pus tatălui său întrebarea încuietoare: „Dar dacă așa stau lucrurile, de ce ne-ați mai creat Gemeni?”. Zeus nu a avut răspuns la această întrebare atât de pertinentă și a trebuit să schimbe regulile (cu ocazia asta, înțelegem și de ce Gemenii sunt niște avocați atât de pricepuți). Mai-marele zeilor nu avea cum să anuleze cu totul regulile privitoare la zei și la muritori, dar, pus sub presiune cu argumente convingătoare de către fiul său Geamăn, a făcut o concesie importantă. Cas­tor avea să revină la viață, dar cei doi nu mai aveau să se revadă vreodată. Ei aveau să petreacă, alternativ, câte șase luni în Olymp, respectiv pe Pământ. Tâlcul acestei povești este o explicație a naturii duale a Gemenilor. O parte se află mereu în regiu­nile superioare, în care inocența copilăriei se înge­mănează cu inteligența creativă. Cealaltă este co­pleșită de cerințele și tentațiile lumii mate­riale, simțindu-se într-o permanentă stare de alertă. Între­barea pe care fiecare dintre Gemeni ar trebui să și-o pună la această vârstă este dacă dorește să trăiască ancorat în valorile dublurii sale aflate în Olymp sau să se lasă pradă nevoilor sale materia­liste, egoiste, profitând de numeroasele persoane mai puțin descurcărețe și versatile ca el. Cale de mijloc nu prea există.

În floarea vârstei

Este ușor de imaginat traseul în via­ță, după ce are loc alegerea pe care fie­cărui Geamăn i se cere s-o facă, atunci când îi vine vre­mea să joace rolul adul­tului. Gea­mă­nul de tip Pollux (floare rară) este cel care își gă­seș­te îm­pli­nirea descâlcind cu min­tea sa ageră probleme so­­cia­le în avocatură, jur­nalis­ti­că, educație sau profe­siile medicale. A­cesta se simte în­frățit cu cei­lalți oameni și are o ca­litate care-i con­feră o noble­țe aparte: este lipsit de preju­de­căți. Nu-l inte­resează da­că un client, un elev sau un pacient e de altă etnie sau din alt mediu social decât el, dacă este un personaj influent sau modest. Îi tratează pe toți după aceleași criterii. Este o fire mult mai calmă decât cea a fratelui său Geamăn Castor, dar asta nu-l face nicidecum un personaj încet. Reac­ționează cu mare prezență de spirit atunci când e cazul, și e animat de criterii obiec­tive, raționale. Pentru a se desfășu­ra, are nevoie de un cadru so­cial care să-i valideze ideile și să-l ajute să le (și să se) pună în valoare.

Fratele său muritor, Castor, dă naștere unei ti­pologii diferite, e Geamănul emotiv, ale cărui stări de spirit schimbătoare îl obosesc (și nu numai pe el) și care trăiește într-o stare de îngrijorare per­petuă. Încearcă să și-o ascundă în dosul umorului, adesea delicios, dar și în timp ce glumește, încon­jurat de prieteni, îl bântuie griji, care mai de care mai mărunte, de genul: oare am lăsat descu­iată ușa de la intrare? Din acest motiv, capacitatea sa de concentrare lasă de multe ori de dorit, în ciuda unei minți bine puse la punct. „Castorii” acestei lumi beneficiază de pe urma sporturilor elegante, cum ar fi tenisul sau artele marțiale, unde-și pot pune în valoare îndemânarea și își pot calma delicatul sistem nervos.

Din tipul Castor se recrutează și majoritatea Gemenilor cu calități artistice, care au însă nevoie de îndrumători echilibrați, ca să nu meargă la minima rezistență fără a-și dezvolta în profunzime potențialul artistic.

La vârsta senectuții

La această vârstă, Gemenii din ambele tipo­logii simt că au ajuns din nou pe terenul lor. Gata cu responsabilitățile stupide și restrictive (în opi­nia lor), pe care le presupune existența plictisi­toare de adult. A fi în vârstă îți permite, nu-i așa?, să dai puțin în min­tea copiilor… E o șansă pe care acești bătrâni-copii știu să o valorifice din plin. Au trecut prin pe­rioada de tinerețe și maturitate și acum știu pe ce butoane să apese pentru a obține ceea ce vor de la cei condamnați să treacă prin acele etape ale exis­tenței. Sunt niște șmecheri? Categoric. Dar o fac într-o manieră amuzantă de cele mai multe ori, cei pe care îi manipulează nu se supără nici când își dau seama de trucurile se­niorului.

Geamănul rămâne nu doar psihologic un copil, ci și fizic. Da, părul devine sur și apoi albește, dar perpetua nevoie de mișcare îi menține mobilitatea și îndemânarea (dacă nu cumva a dus un stil de via­ță indolent). Nu are probleme să se cațere în copac pentru a culege primele corcodușe coapte sau să meșterească vreo jucărie mai neobișnuită pentru nepoți. Și apropo de nepoți, în epoca tot mai tehnologizată pe care o trăim, un bunic născut sub semnul veșnicului copil poate fi cel mai po­trivit pentru a le descoperi urmașilor săi plăce­rea jocului în lumea reală, atât de interesantă, în lipsa diver­selor ecrane care ne seacă de multe ori de energie și de bucurie de viață. Sub in­flu­en­ța buni­cului Geamăn, ne­po­ții pot avea revelația că o plimbare în natură le deschide lumi fan­tas­tice, în care pot ve­dea veverițe cule­gând ghin­­dă din copaci, în care pot distin­ge cân­tecul spectacu­los al mier­lei sau pot desco­peri că jocu­rile pe care le știe bunicul sunt de fapt mult mai inte­re­sante de­cât cele ce pot fi butonate pe calculator. Ca­doul pe care-l poate fa­ce un bunic Geamăn ne­­poților săi e unul ines­ti­mabil – copi­lăria în­săși.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian